Contestație decizie de concediere. Decizia 334/2008. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROM ÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928

SECȚIA CONFLICTE

de muncă și Asigurări sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 334

Ședința publică din 4 martie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Mihail Decean

JUDECĂTOR: DR. - -

JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul - recurent împotriva sentinței civile nr.1060/04.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată - DISTRIBUȚIE SA T, având ca obiect contestație decizie concediere.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul - recurent personal și asistat de avocat, iar pentru pârâta-intimată consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, arătând că reclamantul - recurent nu mai solicită contravaloarea drepturilor salariale de la data desfacerii contractul muncă și până la data pronunțării hotărârii, motivele de fapt și de drept expuse în cererea de recurs.

Reclamantul - recurent învederează instanței că renunță la capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata contravalorii drepturilor salariale de la data desfacerii contractul muncă și până la data pronunțării hotărârii

Reprezentantul pârâtei - intimate arată că această împrejurare este cunoscută de către conducerea unități dar că nu există o cale amiabilă de rezolvare a litigiului, astfel încât solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru considerentele expuse în întâmpinare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată.

Prin sentința civilă nr. 1060/4.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtei - DISTRIBUȚIE SA, având ca obiect anularea deciziei de concediere disciplinară nr. 393/14.06.2007, reîncadrarea reclamantului în meseria de electrician la.E - Centrul de Exploatare T/T A - FL Exploatarea Săvârșin din cadrul Unității Teritoriale A aparținând C Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice, obligarea pârâtei la plata sumelor cu titlu de salarii cu începere de la data de 14.06.2007 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, precum și la efectuarea cuvenitelor rectificări în cartea de muncă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, rin p. decizia nr. 393/14.06.2007, pârâta a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 266 al.1 lit., întrucât, în complicitate cu colegul său, a demarat executarea lucrării de trecere a branșamentului de pe stâlpul intermediar rupt pe stâlpul de lemn nou plantat de către proprietarul imobilului din localitatea nr. 173, intervenind în rețeaua electrică de alimentare cu energie electrică, fără a avea ordin de serviciu în acest sens și fără ca atribuțiile sale de serviciu să-i permită acest lucru; a utilizat necorespunzător timpul de muncă prin executarea unor lucrări pentru care nu a fost autorizat și care au condus la accidentarea gravă a colegului său; nerespectarea disciplinei tehnologice și a normelor de protecție a muncii, tăinuirea evenimentului de rupere a stâlpului de beton produs în data de 15.05.2007.

În decizia contestată, pârâta a reținut încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 5.7(1) lit. a, c și f din contractul colectiv de muncă, precum și ale art. 3.4 al. 3.4.1 lit. b, c, d și k din Cap. 3.4 și art. 6.2(1) lit. din Cap.6 ale Regulamentului intern al unității.

La baza emiterii acestei decizii s-a aflat nota informativă întocmită de Biroul Securității și, înregistrată sub nr. 483 din data de 17.05.2007, din care rezultă că, în data de 17.05.2007, în jurul orei 14,00, în rețeaua de joasă tensiune din localitatea s-a accidentat, prin cădere de la înălțime, salariatul, deoarece acesta împreună cu reclamantul și la înțelegere cu proprietarul imobilului de la nr.173 din localitatea au încercat să mute branșamentul de pe stâlpul de beton rupt pe un stâlp de lemn nou, plantat de proprietar, iar stâlpul de beton s-a prăbușit producând accidentarea lui.

Apărarea reclamantului că cercetarea administrativă prealabilă emiterii deciziei de sancționare a fost lapidară și nu a respectat condițiile imperative prevăzute de art. 268 pct.2 lit. c din Legea nr.53/2003, fapt ce ar atrage nulitatea, a fost înlăturată.

Prima instanță a reținut că, după producerea accidentului, comisia numită prin decizia nr. 4/18.05.2007, a luat o declarație reclamantului și, în urma constatărilor la care a ajuns, a convocat reclamantul în scris la sediul A, la data de 28.05.2007, orele 13, în vederea efectuării cercetării disciplinare, prevăzută de art. 267 Codul muncii, precizând că are dreptul să formuleze și să-și susțină toate apărările, să propună probe pe care le consideră necesare, precum și că are dreptul să fie asistat de un reprezentant al sindicatului.

În nota explicativă, reclamantul a reiterat susținerile din declarația dată inițial, prin care a recunoscut că a demarat lucrarea, deși cunoștea că nu era autorizat pentru lucrul la înălțime, arătând că a fost trimis de "șeful" său și că nu a luat toate măsurile organizatorice necesare.

Deoarece susținerile reclamantului au fost în contradicție cu cele ale "șefului" său, s-a dispus reconvocarea contestatorului pentru data de 12.06.2007, potrivit convocatorului nr. 14/04.06.2007, ocazie cu care a arătat că menține toate declarațiile anterioare și a recunoscut că a semnat procesul verbal din care rezultă că i-a fost prelucrat Codul după care își desfășoară activitatea salariații, precum și că se face vinovat de accidentarea colegului său, care între timp a decedat.

Susținerile reclamantului privitoare la încălcarea dreptului său la apărare și a dispozițiilor art. 268 pct. 2 lit. c din Codul muncii au fost înlăturate de către prima instanță cu motivarea că reclamantul a recunoscut, prin notele explicative, comiterea faptei reținută în decizia de sancționare.

Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că, din declarațiile martorilor G și reiese că, reclamantul împreună cu s-au deplasat la imobilul din localitatea pentru efectuarea lucrării de branșament, iar reclamantul le-a spus că are acordul șefului de formație de la Săvârșin, numitul

Susținerea reclamantului referitoare la efectuarea intervenției în urma aprobării șefului său ierarhic a fost înlăturată întrucât nu se coroborează cu celelalte probe.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că avarierea stâlpului nu a fost anunțată și înregistrată la Exploatare Săvârșin, iar remedierea s-a efectuat în baza înțelegerii verbale între reclamant și proprietarul imobilului. Conform procedurii de rezolvare a avariilor datorate acțiunii terțelor persoane asupra instalațiilor, evenimentul ar fi trebuit să se înregistreze în registrul de deranjamente, urmând ca intervenția să fie efectuată de o firmă agreată de societatea pârâtă

Potrivit procesului verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, reclamantul a încălcat procedurile Legii nr. 319/2006, deoarece a executat lucrarea fără a fi inclusă în atribuțiile sale de serviciu și fără a comunica intervenția angajatorului.

Referitor la susținerea reclamantului cu privire la nerespectarea de către pârâtă a criteriilor ce trebuie avute în vedere la stabilirea sancțiunii disciplinare, potrivit prevederilor art. 266 din Codul muncii, prima instanța a apreciat că la aplicarea sancțiunii disciplinare s-au avut în vedere următoarele aspecte: executarea în timpul programului de lucru a intervenției fără autorizație; împrejurările în care fapta a fost comisă și consecințele acesteia constând în accidentarea și, în final, decesul colegului său de serviciu, care a participat la executarea lucrării de branșare

Prin urmare, concedierea disciplinară a reclamantului a intervenit ca urmare a săvârșirii cu vinovăție a unor abateri disciplinare grave de la prevederile contractului colectiv de muncă, de la Regulamentul intern Enel SA pe anul 2004, regulilor de disciplină a muncii, motiv pentru care menținerea în societatea pârâtă a reclamantului nu este posibilă.

Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1060/4.10.2007 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei și admiterea excepțiilor de nulitate privind procedura cercetării disciplinare, invocate prin cererea de chemare în judecată, precum și a acțiunii pe care a formulat-

În motivarea cererii de recurs se arată că decizia de concediere contestată este lovită de nulitate absolută, deoarece cercetarea administrativă efectuată în cauză a fost lapidară, iar, prin luarea unei simple declarații la data de 17.05.2007, Comisia de cercetare nu i-a asigurat un drept efectiv la apărare, fiind astfel încălcate și prevederile art. 268 pct. 2 lit. c din Codul muncii. Atât în procesul-verbal de cercetare, cât și în considerentele deciziei, nu s-au motivat criteriile care au stat la baza înlăturării apărării formulate de către reclamant. Comisia nu l-a întrebat pe reclamant dacă dorește sau nu să fie asistat de un reprezentant al sindicatului în condițiile art. 267 alin. 4 din Codul muncii.

Un alt motiv de nulitate al deciziei de concediere îl reprezintă faptul că ea a fost motivată prin trimitere la Regulamentul intern, deși acesta nu a fost actualizat potrivit Legii nr. 319/2006 și Codului muncii, iar cap. 8 nu poartă semnătura celui care l-a întocmit și a reprezentantului lucrătorilor, astfel încât el nu a fost prelucrat cu angajații societății, sens în care sunt și mențiunile din procesul-verbal nr. -/12.02.2007 al M

Pe de altă parte, decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 266 din Codul muncii, ce reglementează criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare.

Cu privire la fondul cauzei, se susține că demararea lucrării de trecere a branșamentului de pe stâlpul din beton rupt pe stâlpul din lemn nou plantat de către și intervenția în rețeaua electrică de alimentare cu energie electrică au fost efectuate cu aprobarea șefului direct al reclamantului, numitul, care îndeplinește funcția de șef formație Săvârșin. Reclamantul și au fost autorizați medical pentru lucrul la înălțime, dar nu aveau avizul Biroului Securității de la Enel - A, iar talonul de autorizare nr. 619 al cărui posesor este reclamantul nu a fost avizat pe anul 2007, din cauze obiective, deși 13 ani reclamantul a fost avizat consecutiv pentru astfel de lucrări și a fost desemnat pentru efectuarea de astfel de lucrări ori de câte ori au fost evenimente de forță majoră.

În mod formal și inexplicabil s-a făcut o legătură între activitatea reclamantului și accidentarea lui. Atât reclamantul, cât și erau angajați ca electricieni, între ei neexistând raporturi de subordonare și, prin urmare, în mod liber Pertu a executat lucrarea în timpul căreia s-a accidentat. Nu există un raport cauzal direct între prezența reclamantului la locul accidentului și căderea de pe scară a colegului său.

Numitul s-a urcat pe stâlpul rupt din proprie inițiativă, reclamantul neinfluențându-l în vreun fel în acest sens și neștiind, în acel moment, că autorizația colegului lui pentru lucrul la înălțime nu era vizată, mai ales că în cursul anului 2007 au mai efectuat astfel de lucrări din dispoziția șefilor în situații de forță majoră. Practic, reclamantul nu a desfășurat nicio activitate după ce a ajuns la fața locului.

Reclamantul nu a utilizat niciun bun încredințat lui în interes personal și nu a realizat niciun profit moral sau material. Totodată, nu a tăinuit evenimentul de rupere a stâlpului din beton, produs în data de 15.05.2007. În dimineața de 16.05.2007, reclamantul l-a anunțat pe despre ruperea stâlpului și nu cunoaște motivul pentru care el nu a făcut mențiunea în registrul de evenimente.

Faptul că reclamantul a anunțat evenimentul șefului său direct, precum și că din dispoziția lui s-a deplasat în comuna, este confirmat, în special, de împrejurarea că i-a pus la dispoziție autoturismul marca - cu nr. AR.06. ce este prevăzut cu suport și scară, autoturism care nu putea fi folosit fără acordul lui. A fost întocmită și foaie de parcurs la data de 17.05.2007 pentru activitățile desfășurate cu acest autoturism, activități ce au fost avizate de către.

La data de 17.05.2007, reclamantul nu a primit dispoziție strictă de a participa la citirea contoarelor pe raza comunei și nu a semnat de preluare a carnetului în care se consemnează această activitate, el fiind preluat de către.

Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, prin procesul-verbal din 12.07.2007, a reținut că deplasarea în localitatea a fost făcută de către reclamant din dispoziția lui, iar sarcina înregistrării evenimentelor în registrul de evenimente și aducerea la cunoștința șefilor ierarhici îi revine lui. Din aceste mențiuni rezultă că reclamantul l-a încunoștințat pe șeful său despre eveniment.

Aceste apărări ale reclamantului nu au fost verificate temeinic nici de către Comisia disciplinară și nici de către instanța de judecată, ele fiind esențiale pentru justă soluționare a cauzei.

În drept, se invocă dispozițiile art. 304¹Cod procedură civilă.

La cererea de recurs a fost anexat procesul-verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă A la data de 12.07.2007.

Intimata - DISTRIBUȚIE SA, fostă - " " SA Tad epus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, în speță, nu există niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - pct. 5 Cod procedură civilă, iar reclamantul solicită casarea hotărârii recurate. Totodată, nu există motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu de către instanță, și nici motivele de modificare reglementate de art. 304 pct. 6 - pct. 9 Cod procedură civilă.

Excepția de nulitate absolută a deciziei de concediere pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile legale privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile este nefondată, deoarece la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă respectarea prevederilor art. 267 din Codul muncii, respectiv convocatoarele trimise celor implicați în accident, recurentului indicându-i-se, în convocatoarele comunicate, că are dreptul să-și formuleze și să-și susțină toate apărările, să prezinte toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și că are dreptul să fie asistat de un reprezentant al sindicatului. Decizia atacată cuprinde la alin. 4 prevederea din art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii.

Notele explicative date de reclamantul-recurent aveau în final o frază prin care acesta a fost invitat să arate dacă mai are ceva de adăugat sau să propună vreo probă în sprijinul apărării sale, astfel încât nu i se poate imputa intimatei că nu i-ar fi acordat dreptul la apărare, la fel cum nu i se poate imputa faptul că nu s-au motivat în niciun fel criteriile care au stat la baza înlăturării apărării pe care reclamantul a formulat-o, din moment ce a recunoscut comiterea faptei de care a fost acuzat, anume aceea de a executa o lucrare pentru care nu era autorizat ca electrician, deși știa că atribuțiile sale de serviciu nu-i permit acest lucru și fără a respecta normele tehnice, cele de securitate și sănătate în muncă, fapte pentru care a fost sancționat.

La dosar nu există nicio dovadă că reclamantul ar fi fost trimis de șeful său să execute lucrarea ce a condus la incidentul din 17.05.2007, iar faptul că i-a fost încredințat autoturismul dotat cu scară, nu poate proba susținerile reclamantului că i-ar fi fost dată ca sarcină de serviciu executarea lucrării de mutare a branșamentului, asemenea lucrări neexecutându-se de societatea intimată, ci de către firme autorizate, pe lucrări accidentale, prin contracte de mentenanță.

Deplasarea cu autoturismul dotat cu scară s-a făcut ca urmare a faptului că, așa cum recunoaște recurentul, înainte de localitatea, a avut de remediat un deranjament la Săvârșin, iar colegul său s-a deplasat la cu autoturismul fără scară, astfel încât era disponibil, în acel moment, doar autoturismul cu scară.

Chiar dacă ar fi existat dovezi că a fost trimis să execute acea lucrare de către cineva, recurentul nu ar fi exonerat de răspundere, atâta timp cât a recunoscut că știa că nu era autorizat ca electrician să execute astfel de lucrări, având obligația să refuze executarea lucrării, și că nu a respectat măsurile organizatorice de protecție și securitate a muncii impuse de o astfel de lucrare, și anume: echiparea corespunzătoare, instructaj etc.

Susținerea reclamantului este neîntemeiată și în ce privește talonul său de autorizare, deoarece așa cum rezultă din copia talonului existentă la dosar, acesta era valabil până la data de 29.05.2007, astfel încât nu trebuia avizat până la data producerii accidentului. Conform talonului reclamantului, se poate observa și faptul că acesta era electrician de furnizare și nu de exploatare, motiv pentru care nu avea voie să execute nicio lucrare de genul celei demarate de el împreună cu colegul său accidentat mortal. Prin urmare, susținerea recurentului că era autorizat pentru lucru la înălțime este, atâta timp cât acest fapt nu rezultă din talonul său de electrician.

Faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova efectuează cercetări în legătură cu moartea electricianului, urmare a accidentului din data de 17.05.2007, nu are nicio legătură cu decizia de sancționare a recurentului, dat fiind faptul că, în speță, nu operează principiul "non bis in idem", răspunderea disciplinară existând independent de cea penală.

Decizia de desfacere a contractului de muncă are ca temei dispozițiile din Codul muncii și din contractul colectiv de muncă coroborate cu cele ale Cap. 3 alin. 3.1 lit. e din Regulamentul intern, iar nu articolele din Regulamentul intern reținute ca neconforme în procesul-verbal al Inspectoratului Teritorial d e Protecție a

Inspectoratul Teritorial d e Protecția A nu a reținut că Regulamentul intern nu a fost popularizat cu salariații, cum greșit susține recurentul, popularizarea fiind făcută prin intermediul sindicatului și prin afișarea lui la sediul societății, așa cum prevedea Codul muncii. La data de 2.07.2003, recurentul a confirmat prelucrarea prin propria semnătură.

Din procesul-verbal al Inspectoratului Teritorial d e Protecția A rezultă fără dubii că persoanele răspunzătoare de încălcarea prevederilor reglementărilor legale sunt electricienii și.

Recurentul nu a fost sancționat pentru accidentarea lui, ci pentru încălcarea propriilor atribuții de serviciu.

La întâmpinare a fost anexat tabelul nominal privind luarea la cunoștință a Regulamentului Intern al C "" SA.

Reprezentantul recurentului a depus la dosar Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 509/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, dosar ce a fost acvirat la dosarul pendinte la solicitarea reprezentantului recurentului.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor art. 304¹Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Excepția nulității absolute a deciziei de concediere, invocată de către reclamant prin raportare la prevederile art. 267 alin. 2 și alin. 4 din Codul muncii, este nefondată.

Dispozițiile art. 267 alin. 2 din Codul muncii au fost respectate, deoarece reclamantul a fost convocat în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, prin înscrisul înregistrat sub nr. 689/R/23.05.2007, fiind menționate obiectul cercetării, respectiv abaterile de la disciplina muncii ce ar fi fost săvârșite de către salariat în data de 17.05.2007, data, ora și locul întrevederii (fila 39 dosar de fond). Totodată, în cuprinsul acestei convocări se menționează că, potrivit art. 267 alin. 4 din Codul muncii, reclamantul are dreptul să formuleze și să-și susțină toate apărările, să prezinte toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și să fie asistat de un reprezentant al sindicatului în cursul cercetării disciplinare.

Apreciind că pentru finalizarea cercetării disciplinare prealabile sunt necesare investigații suplimentare, Comisia de cercetare disciplinară a comunicat un nou convocator scris reclamantului, înregistrat sub nr. 1335/R/04.06.2007, pentru data de 12.06.2007, care cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 267 alin. 2 și alin. 4 din Codul muncii.

Împrejurarea că reclamantul nu a propus probe în apărare în fața Comisiei de cercetare disciplinară, limitându-se la a răspunde la întrebările acesteia, și că nu a solicitat unui reprezentant al sindicatului să-l asiste în cursul cercetării disciplinare prealabile, nu poate conduce, față de probatoriul administrat în faza cercetării disciplinare prealabile, la concluzia că ea a avut un caracter lapidar și că s-a încălcat dreptul la apărare al salarialului, așa cum susține, în mod neîntemeiat, reclamantul. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul a recunoscut că a demarat executarea lucrării de transfer a branșamentului de pe stâlpul de beton pe cel de lemn de la imobilul din nr. 173, deși nu avea astfel de atribuții de serviciu, fiind convocat de două ori pe parcursul cercetării disciplinare prealabile. Pe de altă parte, la finalul listei de întrebări adresate reclamantului se menționează următoarele: "dacă mai aveți ceva de adăugat sau vreo probă de propus, cele considerați necesare în apărarea dvs." (filele 40 și 41 dosar de fond).

La alineatul 4 din decizia de concediere se arată că apărările salariatului, formulate în notele explicative, au fost înlăturate, deoarece acesta a recunoscut faptul că a demarat executarea lucrării de transfer a branșamentului de pe stâlpul de beton pe cel de lemn, deși știa că atribuțiile sale de serviciu nu-i permit acest lucru și fără a respecta normele tehnice, de securitate și de sănătate în muncă. Aceleași mențiuni se regăsesc și în procesul-verbal nr. 1736/R/12.06.2007 al comisiei de cercetare disciplinară prealabilă.

Prin urmare, excepția nulității absolute a deciziei de concediere pe motiv că nu cuprinde mențiunea de la art. 268 alin. 2 lit. c din Codul muncii este nefondată.

Susținerea că, potrivit procesului-verbal de cercetare nr. - din 12.07.2007 al Inspectoratului Teritorial d e Muncă A, cap. 8 din Regulamentul Intern al societății pârâte nu poartă semnăturile celui care l-a întocmit și nici a reprezentantului lucrătorilor, astfel încât atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere, este nefondată. Decizia de concediere nu este întemeiată pe dispozițiile cuprinse la cap. 8 din Regulamentul intern, iar pe lângă prevederile din acest regulament sunt invocate, ca temei de drept, dispoziții din Codul muncii și clauze din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

Reclamantul a semnat "Tabelul nominal" privind luarea la cunoștință a Regulamentului intern al unității, astfel încât nu poate susține că îi este inopozabil, iar art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii prevede obligativitatea menționării prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcare de către salariat.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea apreciază că decizia de sancționare disciplinară a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

La dosar nu există nicio probă directă că reclamantul l-a înștiințat, în dimineața zilei de 16.05.2007, pe șeful său despre ruperea stâlpului, precum și că reclamantul împreună cu numitul au fost trimiși de șeful lor să efectueze transferul branșamentului de pe stâlpul din beton rupt pe stâlpul nou din lemn, plantat de către. Astfel de lucrări nu se execută de către societatea intimată, ci de către firmele autorizate, pe lucrări accidentale, prin contracte de mentenanță.

Deplasarea cu autoturismul dotat cu scară s-a făcut ca urmare a faptului că reclamantul a avut de remediat un deranjament la Săvârșin și nu era disponibil un alt autoturism, astfel încât această împrejurare nu poate proba susținerea recurentului că șeful său i-a repartizat această mașină pentru efectuarea transferului de branșament.

Pe de altă parte, chiar dacă șeful său ar fi ordonat transferul branșamentului, o astfel de împrejurare nu este exoneratoare de răspundere, deoarece el trebuia să refuze acest ordin ilegal, dat fiind faptul că nu era autorizat să execute asemenea lucrări, sens în care sunt și declarațiile sale din timpul cercetării disciplinare prealabile.

Susținerea recurentului că atât el, cât și colegul său erau autorizați medical pentru lucrul la înălțime nu este fondată, întrucât talonul său de autorizare nu dovedește o astfel de autorizație pentru anul 2007. De altfel, o asemenea autorizație care nu era, în fapt, necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale acestuia, care sunt atribuții specifice unui electrician de furnizare, iar nu de exploatare.

Întrucât lucrarea de transfer al branșamentului nu făcea parte din atribuțiile de serviciu ale reclamantului, el a utilizat bunurile societății în interes personal, așa cum corect a stabilit unitatea angajatoare.

Împrejurarea că numitul a executat transferul branșamentului în mod liber, nefiind subordonat reclamantului, și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dată în dosarul nr. 509/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova, nu au relevanță în cauză deoarece reclamantul nu a fost sancționat pentru accidentarea colegului său, ci pentru executarea, în timpul programului de muncă, a unor lucrări pentru care nu a fost autorizat, iar răspunderea disciplinară nu este exclusă de inexistența răspunderii penale pentru fapta calificată abatere disciplinară.

Din procesul-verbal de cercetare nr. 7763/27.08.2007, întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, rezultă că vinovați de producerea accidentului de muncă sunt cei doi electricieni, și, deoarece, în timpul programului de lucru, au efectuat o lucrare în afara atribuțiilor de serviciu (filele 75 - 76 dosar de fond).

Împrejurarea că, potrivit aceluiași proces-verbal, numitul se face vinovat de nerespectarea regulilor interne privind înregistrarea și remedierea deranjamentelor în rețelele de joasă tensiune, această cauză concurând la producerea evenimentului, nu este de natură să înlăture răspunderea disciplinară a reclamantului, deoarece el nu avea obligația să execute un ordin al șefului său în afara atribuțiilor de serviciu stabilite în sarcina sa.

Având în vedere cele expuse anterior, Curtea apreciază că abaterile disciplinare săvârșite de către reclamant sunt grave, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 266 din Codul muncii, astfel încât sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului a fost aplicată cu respectarea acestor dispoziții legale.

De altfel, recurentul invocă încălcarea prevederilor art. 266 din Codul muncii, fără a motiva critica sa.

Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de către reclamant ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 1060/4.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C "Enel Distribuții " SA

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sandovici Vasilica

- Dr. - - - -

GREFIER,

- -

Red. /04.04. 2008

Tehnored.: / 2 ex./11.04. 2008

Prim inst.: și

Președinte:Mihail Decean
Judecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Sandovici Vasilica

← Contestație decizie de concediere. Decizia 691/2008. Curtea de...		Contestație decizie de concediere. Decizia 801/2008. Curtea de... →

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: