Contestație decizie de concediere. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 425/2008
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr.1213/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța pune în discuție excepția tardivității invocată de pârâtele intimate Regia Națională a Pădurilor "Romsilva" și Direcția Silvică D, prin întâmpinare.
Apărătoarea revizuientului solicită respingerea acestei excepții, revizuirea fiind în termen.
Învederează că, așa cum rezultă din adresa nr.3895/16.10.2007 și extrasul de cont pentru perioada 01.09.2007 - 17.03.2008 eliberat de CEC -Agenția revizuientului la data de 17.03.2008, pe care le depune la dosar, a comunicat acestuia să se prezinte pentru a-i remite salariile în baza Legii nr.174/2006. Extrasul de cont CEC s-a făcut în 31.10.2007 dar plata efectivă s-a făcut în 16.11.2007.
Mai arată că decizia Curții de APEL ALBA IULIAa fost redactată la 5.11.2007 însă abia în momentul în care a intrat în posesia motivării a aflat că plata nu i s-a făcut în baza Legii nr.174/2006, ci în baza altei legi motiv pentru care a atacat decizia.
Invocă prevederile art.322 și 322/5 arătând că este în termen întrucât a atacat decizia cu revizuire în momentul în care a intrat în posesia deciziei 369, decizie despre care a luat cunoștință de la colegi, instituția fiind de rea-credință pentru faptul că nu a comunicat deciziile celor disponibilizați prin Legea 174/2006.
Declară că nu mai are cereri de formulat.
Instanța lasă cauza la a doua strigare întrucât prin Registratură s-a înregistrat cererea reprezentantului prin care solicită strigarea cauzei după ora 10,00.
La reluarea cauzei se prezintă revizuientul asistat de avocat și consilier juridic pentru AJOFM
Reprezentantul pârâtei H solicită admiterea excepției pentru aceleași considerente invocate de pârâtele intimate.
Reprezentanta revizuientului învederează că în ultima filă a cărții de muncă s-a operat în baza Legii nr.174/2006, fapt care dovedește că clientul a fost de bună-credință.
Instanța, unește excepția cu fondul și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta revizuientului solicită admiterea cererii de revizuire, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și a se face aplicarea Legii nr.174/2006 pentru motivele expuse în scris pe care le susține și oral.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei H solicită respingerea cererii de revizuire pentru motivele invocate în întâmpinare. Învederează că disponibilizarea se datorează reorganizării administrative, iar modificarea în cartea de muncă a revizuientului s-a făcut în urma sentinței Tribunalului Sibiu, nu anterior emiterii acesteia.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta DIRECȚIA SILVICĂ D, solicitând anularea deciziei nr.342/26.10.2006 prin care i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art.65 Codul Muncii, ca urmare a reducerii postului, obligarea intimatei la reintegrarea în postul deținut anterior și plata despăgubirilor.
În subsidiar, s-a solicitat ca, în cazul în care se consideră temeinică măsura concedierii, să se constate că sunt îndeplinite condițiile referitoare la concedierea colectivă și ca urmare, să fie obligată pârâta la aplicarea măsurilor de protecție socială speciale prevăzute de Legea nr.174/2006.
Printr-o precizare ulterioară, s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a AGENȚIEI JUDEȚENE PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H-D și a REGIEI NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA B, unitate cu personalitate juridică din care face parte și Direcția Silvică
În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin decizia de concediere, în mod eronat, nu s-a făcut aplicarea legii nr.174/2006, fapt pentru care nu a putut beneficia de plățile compensatorii acordate în cazul concedierilor colective și de cele două salarii medii nete pe economie, conform prevederilor legii speciale.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatele Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA și Direcția Silvică D au solicitat respingerea acțiunii arătând că reclamantul a fost concediat în baza art.65 Codul Muncii, ca urmare a modificării structurii organizatorice și funcționale a Direcției Silvice D, nu ca urmare a retrocedării terenurilor forestiere.
Prin cererea reconvențională formulată la termenul de 03.04.2007, pârâta a solicitat restituirea sumei de 2.936 lei, contravaloarea a 4 salarii brute achitate reclamantului în temeiul art.74 din pe anii 2006-2007.
Pârâta Has olicitat respingerea cererii reclamantului privind obligarea acesteia la plata indemnizației de șomaj și a drepturilor prevăzute de Legea nr.174/2006 ca nefondată, motivând că reclamantul nu a beneficiat de prevederile acestei legii, deoarece încetarea raporturilor de muncă ale acestuia nu s-a produs în cadrul unei concedierii colective.
Prin sentința civilă nr.663/07.06.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar susmenționat s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA SILVICĂ D, AGENȚIEI JUDEȚENE PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H-D și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR-ROMSILVA B și în consecință:
S-a anulat parțial decizia nr.342 din 26.10.2006 emisă de Direcția Silvică D cu privire la concedierea reclamantului în temeiul art.65 Codul Muncii.
S-a constatat că raporturile de muncă au încetat ca urmare a concedierii colective, conform art.65 Codul Muncii, coroborat cu art.68 Codul Muncii și Legea nr.174/2006 și a fost obligată pârâta să depună documentația prevăzută de Legea nr.174/2006 la.
A fost obligată pârâta H să plătească reclamantului o sumă egală cu două salarii medii nete pe economie din luna ianuarie 2006 și venitul lunar de compensație, conform art.2 din Legea nr.174/2006.
În baza art.246 Cod pr.civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului, cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.324/26.10.2006 emisă de Direcția Silvică D și reintegrarea pe postul deținut.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională Direcția Silvică D împotriva reclamantului pârât reconvențional și în consecință:
A fost obligat reclamantul pârât reconvențional să restituie pârâtei reclamante reconvenționale suma de 2.936 lei net, achitată în baza art.74 din Contractul Colectiv de Muncă.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență că temeiurile de drept cuprinse în aa P ădurilor indică cu certitudine că s-a avut în vedere concedierea colectivă, ca atare raporturile de muncă au încetat în cauză urmare acestei concedierii colective, în sensul art.68 Codul Muncii, așa încât reclamantul este îndreptățit să beneficieze de măsurile de protecție prevăzute de Legea nr.1743/2006, urmând a fi restituită suma primită în baza pretinsă prin cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, recurs pârâta AGENȚIEI JUDEȚENE PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ H-D solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive formulată în cauză de reclamantul.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critică sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică, arătând, în esență, că raportat la motivul care a determinat concedierea reclamantului, respectiv restructurarea Direcției Silvice D, iar nu retrocedarea terenurilor forestiere către foștii proprietari, precum expres cere Legea nr.174/2006, reclamantul nu poate beneficia de protecția socială conferită de acest act normativ.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimat, prin mandatar, se solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, arătându-se că prin răspunsurile la interogatoriu, pârâta Direcția Silvică a recunoscut că a retrocedat 36.838 ha, iar pentru 29.567 ha a încheiat contracte de administrare și prestări servicii și că aceasta a fost cauza disponibilizărilor.
Prin decizia civilă nr.1213/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a admis recursul declarat de pârâta H împotriva sentinței civile nr.663/LM/2006.
S-a modificat, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamantul împotriva pârâților Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA B - Direcția Silvică D și H, precum și acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională Direcția Silvică D în contradictoriu cu pârâtul reconvențional.
S-au menținut dispozițiile sentinței atacate în ce privește aplicarea art.246 Cod pr.civilă referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr.324/2006 emisă de Direcția Silvică D și reintegrarea în postul deținut.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut în esență că temeiul concedierii reclamantului nu îl constituie Legea nr.174/2006, ci art.65 și urm. cin Codul Muncii și art.63, 75 și 76. considerentele acestei măsuri constând în reducerea postului ca urmare a reorganizării direcției și nu restituirea pădurilor.
În preambulul deciziei de concediere se menționează expres că persoanele concediate beneficiază de prevederile art.74, deci este greșită trimiterea făcută de instanța de fond la dispozițiile Legii nr.174/2006.
În drept s-au reținut dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, 312 alin.1 Cod pr.civilă, art.80 din Legea nr.168/1999.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul, solicitând admiterea acestuia și pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În expunerea de motive arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate de revizuent, în sensul că disponibilizarea s-a făcut în temeiul art.68 Codul Muncii, așa încât trebuia să beneficieze de măsurile de protecție prevăzute de legea nr.174/2006.
La 11.03.2008 se depune la dosarul cauzei o completare a cererii de revizuire prin care se invocă faptul că deși s-a răspuns la interogatoriu, deciziile celor disponibilizați solicitate prin intermediul întrebării nr.4 nu au fost depuse de pârâtă la dosar. Prin faptul că această probă era la dispoziția direcției, care nu a dorit să o depună în instanță, în cauză devine incident motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 Cod pr.civilă.
Un alt motiv de revizuire invocat este cel prevăzut de art.322 pct.2 Cod pr.civilă, adică cel vizând faptul că instanța nu a dat ceea ce s-a cerut în fapt.
Învederează astfel că a solicitat a se face aplicarea Legii nr.174/2006, ia instanța deși a făcut vorbire de acest act în cuprinsul deciziei, nu a evaluat această lege ca suport al disponibilizării.
Prin contestație se contestă tocmai temeiul disponibilizării, iar instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, inversând cauza cu efectul.
În drept se mai invocă art.6 CEDO, art.65 Codul Muncii, art.14 din anexa 1 la HG nr.1105/2003, legea nr.247/2005, art.63 și 75 din, Legea nr.174/2006.
Prin întâmpinare, regia Națională a Pădurilor ROMSILVA și Direcția Silvică D au solicitat respingere4a cererii de revizuire în principal ca tardivă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
În drept invocă dispozițiile art.324 pct.1 și 326 Cod pr.civilă.
H, prin întâmpinarea depusă la filele 24-25 solicitat în principal respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, în sensul că motivele invocate nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de art.322 Cod pr.civilă.
Examinând cererea de revizuire de față, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.322 pct.2 și 5 Cod pr.civilă:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri:
1..
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
.
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
În baza art.324 Cod pr.civilă:
"Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:
1. în cazurile prevăzute de art.322 pct.1,2 și 7 alin.1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare;
.
4. în cazurile prevăzute de art.322 pct.5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Prin raportare la prevederile legale anterior menționate și prin prisma faptului că prin întâmpinare intimata a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, în temeiul art.137 (1) Cod pr.civilă, Curtea "se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Sub acest aspect este a se reține că în privința incidenței art.322 pct.5 Cod pr.civilă, pe excepția tardivității, se constată că aceasta nu este întemeiată câtă vreme nu s-a făcut dovada contrară celor susținute de revizuent în sensul că doar la momentul formulării cererii de revizuire a luat la cunoștință de existența deciziilor de disponibilizare ale altor colegi, decizi de a căror conținut înțelege să se folosească în prezenta cauză, în acest context nefiind depășit termenul imperativ prevăzut de art.324 pct.4 Cod pr.civilă.
Pe fond însă, dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr.civilă se apreciază a nu fi incidente, câtă vreme, pe de o parte, revizuientul a cunoscut despre existența acestor înscrisuri încă de pe parcursul derulării procesului, astfel că, în situația în care intimata nu a depus acele acte ca urmare a interogatoriului ce i-a fost luat, putea și trebuia să solicite această probă prin intermediul instanței de judecată, instanță care ar fi procedat la aprecierea utilității și pertinenței unei astfel de cereri; pe de altă parte, se constată că acele decizii nu au relevanță în cauză nici chiar sub aspectul temeiului juridic avut în vedere de intimat la momentul disponibilizării, întrucât fiecare decizie are caracter individual și privește categorii profesionale diverse, situațiile de fapt și de drept nefiind identice.
În privința dispozițiilor art.322 pct.2 Cod pr.civilă raportat la art.324 pct.1 teza II Cod pr.civilă cererea de revizuire de față se privește a fi tardivă, având în vedere împrejurarea că decizia atacată a fost pronunțată la 05.11.2007, iar cererea de revizuire înregistrată la 11.02.2008, deci cu încălcarea termenului imperativ de o lună de la pronunțare prevăzut de lege.
Cu toate acestea, nici pe fond cererea de revizuire pe acest temei nu este fondată, instanța pronunțându-se clar, precis și fără echivoc de ce nu poate beneficia revizuientul de prevederile Legii nr.174/2006, apreciind ca temei al disponibilizării art.65 din Legea nr.53/2003 și nu altele pentru motivele pe larg reținute în considerente.
Astfel, nu se poate susține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut de fapt, când prin contestația introductivă de instanță contestatorul-revizuient a solicitat să se facă aplicarea Codului Muncii, dar și a Legii nr.174/2006. Însă o lege poate fi incidentă speței dedusă judecății doar când considerentele de fapt o impun și nu atunci când anumite beneficii ulterioare disponibilizării ar putea profita unei persoane. Instanța nu poate schimba temeiul juridic al unei decizii de încetare a contractului individual de muncă, ci doar să aprecieze legalitatea și temeinicia acesteia, iar sub acest aspect instanța de recurs s-a pronunțat în conformitate cu cadrul procesual creat de părți și prin raportare la normele legale incidente speței.
Față de aceste aspecte, Curtea va respinge cererea de revizuire de față și ca o consecință a cesteia nu va face aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă, în sensul că nu va acorda revizuientului cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr.1213/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 9547/2008. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
