Contestație decizie de concediere. Decizia 4393/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1452/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4393R
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei recursului formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.7074/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC MONDIAL SRL, având ca obiect - contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul personal și asistat de avocat -, cu împuternicire avocațială nr.39259/13.05.2009 aflată la fila 11 dosar, intimata SC MONDIAL SRL prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/15.05.2009, aflată la fila 14 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în totalitate și respingerea cererii reconvenționale formulate de SC MONDIAL SRL, ca neîntemeiată. Se arată că de peste 4 ani de zile societatea intimată nu a plătit contribuțiile la asigurările sociale. Nu s-a desfășurat nici o cercetare disciplinară. La dosar nu există nici un proces verbal al comisiei de disciplină, sau alte înscrisuri din care să rezultă că decizia de desfacere a contractului individual de muncă a fost legal dată. A fost doar o formalitate întrucât majoritatea angajaților urma să fie dați afară. În ceea ce privește cererea reconvențională, recurentului i s-a oprit garanția pe aparatul de taxat, iar din sentința recurată, nu se înțelege cum instanța de fond a ajuns la suma de 300 euro/aparat. Aparatul de taxat a fost predat, dar societatea nu i-a dat nicio dovadă în acest sens. Instanța de fond a înlăturat in mod gresit depozitia martorului audiat in cauza. Recurentul nu mai este în posesia aparatului de taxat, astfel este în imposibilitate de a mai preda bonurile fiscale și încasările. De asemenea, a fost predată și stația de emisie recepție, chiar înainte de desfacerea contractului individual de muncă. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Intimata SC MONDIAL SRL prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, instanța de fond a apreciat corect probele administrate. Au existat convocări anterioare desfacerii contractului individual de muncă, la care recurentul nu a fost prezent. De obicei încasările zilnice se predau la serviciul contabilitate, sub semnătură. Nu s-a făcut dovada predării stației de emise-recepție. Contravaloarea de 300 euro/aparat fiscal rezultă din facturile ce au fost depuse la dosar. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.02.2008 reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolută a deciziei nr.552/01.01.2008 de desfacere a contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 368/02.02.2003, emisă de pârâta Mondial SRL, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat, obligarea pârâtei la plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale de stat de la data înregistrării contractului individual de muncă până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, obligarea pârâtei la restituirea carnetului de muncă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Parata SC Mondial SRL a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat obligarea reclamantului la restituirea furniturilor de transmisiuni radio, a aparatului de taxat fiscal si a memoriei sale fiscale. In subisidiar, in cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, parata a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii bunurilor mentionate, in cuantum de 300 euro. Totodata, s-a solicitat ca reclamantul sa fie obligat sa nu mai desfasoare activitate in regim de taxi in numele si sub sigla " Mondial" si sa predea rapoartele fiscale si incasarile zilnice efectuate in numele societatii, incepand cu 01.11.2007 la zi.
Pe parcursul cercetarii judecatoresti reclamantul a renuntat la judecarea capatului de cerere privind predarea carnetului de munca, iar parata la judecarea cererii privind obligarea reclamantului de nu mai desfasura activitate in regim de taxi in numele si sub sigla " Mondial".
Prin sentința civilă nr. 7074/13.11.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC Mondial SRL; a obligat pârâta - reclamantă la plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale aferente drepturilor salariale ale reclamantului - pârât din perioada 01.04.2004 - 01.01.2008; a luat act de renunțarea la judecata cererii de obligare a pârâtei - reclamante la predarea carnetului de muncă; a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă SC Mondial SRL în contradictoriu cu reclamantul - pârât; a obligat reclamantul-pârât să predea pârâtei-reclamante stația de emisie-recepție marca Motorola seria 019 2070 și aparatul de taxat fiscal seria -, iar în situația în care bunurile nu mai există, la plata sumei de 300 Euro, ca echivalent al acestora; a obligat reclamantul - pârât să predea rapoartele fiscale și încasările efectuate începând cu 01.11.2007 până la 12.06.2008; a luat act de renunțarea la judecata cererii privind obligarea reclamantului-pârât să nu mai desfășoare activitate de transport în regim de taxi, sub sigla pârâtei; a respins cererea privind obligarea reclamantul - pârât la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei începând cu 1.04.2004, în baza contractului individual de muncă înregistrat cu nr. 1282/1.04.2004 la ITM B, desfașurându-și activitatea în calitate de conducător auto.
Raporturile de muncă au încetat prin decizia nr.552/1.01.2008, emisă în baza art.61 lit.a din codul muncii.
Articolul 61 lit. a din codul muncii instituie posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară. Potrivit art.62 alin.1 din codul muncii, decizia de concediere trebuie să fie întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 codul muncii.
Contestatorul a invocat nulitatea deciziei de concediere, motivând că cercetarea disciplinară nu a avut loc și că fapta nu constituie abatere gravă, sancțiunea aplicată fiind mult prea severă în raport de gravitate a faptei.
Prin actele depuse la dosar s-a dovedit că măsura concedierii, ca sancțiune disciplinară, a fost dispusă ca urmare a efectuării cercetării disciplinare, prin parcurgerea procedurii reglementată de art.267 codul muncii.
Astfel, cu adresele nr.2818/7.11.2007 și nr.2900/26.11.2007 reclamantul a fost convocat la sediul societății pârâte, în vederea cercetării disciplinare, pentru datele de 12.11.2007 și de 3.12.2007, cercetarea disciplinară neputând fi efectuată potrivit mențiunilor deciziei de concediere, întrucât salariatul nu s-a prezentat la datele stabilite și nu a invocat un motiv obiectiv. Deși reclamantul a susținut că a primit numai convocarea efectuată la data de 27.08.2007 și că s-a prezentat în vederea cercetării disciplinare, însă aceasta nu s-a desfășurat, susținerile sale nu au fost probate, iar din înscrisurile aflate la filele 43 și 45 - 46 rezultă că la data de 27.08.2007 nu s-a emis nici o convocare și că i-au fost comunicate prin poștă cele două convocări scrise, la adresa de domiciliu ce rezultă din actul de identitate al reclamantului și din contractul de muncă încheiat între părți. Pentru aceste motive, se reține că sunt îndeplinite condițiile art.267 alin.3 din codul muncii, care dau dreptul angajatorului de a dispune sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare, în cazul în care salariatul nu se prezintă la convocare fără un motiv obiectiv.
Verificând conținutul deciziei de concediere, prima instanța a constatat că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii reglementate de art.268 alin.2 din codul muncii, decizia de concediere fiind întocmită cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege.
S-a reținut în decizia de sancționare că, începând cu data de 1.11.2007, salariatul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu ca urmare a lipsei nemotivate de la locul de muncă și nu a respectat dispoziția angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, emisă în raport de prevederile legii nr.265/2007, potrivit cărora transportul în regim de taxi se realizează numai cu autovehicule deținute de către transportatorii autorizați, cu titlu de proprietate sau în temeiul unui contract de leasing.
Contestatorul nu a infirmat că ar fi respectat dispoziția angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, însă a considerat că fapta nu constituie abatere gravă și că sancțiunea aplicată este mult prea severă.
Art.M pct.2 lit.a și b din contractul individual de muncă reglementează obligația salariatului de a îndeplini norma de muncă și de a îndeplini atribuțiile stabilite prin fișa postului.
Aceasta fiind situația de fapt și stabilind dispozițiile legale și cele convenționale aplicabile, prima instanța a apreciat că fapta reclamantului constituie abatere disciplinară gravă, fiind îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare, întrucât acesta a acționat cu vinovăție, știind că intră în atribuțiile sale efectuarea transportului auto în regim de taxi cu un autovehicul deținut de pârâtă, ce ar fi trebuit să fie preluat de la aceasta dacă ar fi răspuns invitațiilor ce i-au fost făcute de societate prin notificarea nr.2477/28.09.2007.
Întrucât pârâta nu a probat că și-a îndeplinit obligația prevăzută de art.40 alin.2 lit.f din codul muncii, aceasta a fost obligată la plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale aferente drepturilor salariale ale reclamantului-pârât, pentru perioada 01.04.2004 - 01.01.2008.
În ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanța a reținut, pe baza înscrisurilor aflate la filele 22, 25, 64, 67, că reclamantul și-a desfășurat activitatea de taximetrie în favoarea pârâtei folosind autoturismul proprietatea sa, înmatriculat cu nr. B 26 SFN, pe care erau instalate aparatul de taxat fiscal seria nr. - și stația de emisie-recepție marca Motorola seria 019 2070, aflate în proprietatea societății pârâte.
Deși reclamantul a susținut că a predat aparatul de taxat fiscal și că nu a mai prestat activitate de taximetrie sub sigla pârâtei, depoziția martorului, care a afirmat că se afla de față în data de 3.12.2007 când reclamantul a predat aparatul fiscal și încasările efectuate în săptămâna anterioară, că nu s-a întocmit niciun înscris cu prilejul predării, prima instanta a considerat ca aceasta nu poate fi reținută, întrucât este subiectivă, de vreme ce și martorul a fost concediat pentru aceleași motive ca și reclamantul.
Astfel, cum reclamantul - pârât nu a dovedit că și-a respectat obligația asumată prin contractul individual de muncă, de a-și îndeplini atribuțiile ce i-au fost stabilite prin fișa postului, și anume pe aceea de la art.13, conform căreia trebuia să se prezinte zilnic în vederea predării încasărilor și nici pe aceea stabilită prin art.8 din contractul de comodat nr.87/7.02.2006, având ca obiect folosința cu titlu gratuit a furniturilor de transmisiuni radio Marca Motorola, de a restitui bunurile la solicitarea proprietarului, instanta de fond a constatat că acesta a produs un prejudiciu în patrimoniul pârâtei - reclamante, pe care trebuie să-l repare potrivit art.270 codul muncii, prin predarea stației de emisie-recepție, a aparatului de taxat fiscal, a rapoartelor fiscale și a încasărilor efectuate începând cu 01.11.2007 până la 12.06.2008.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-contestator, criticile sale vizând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, astfel:
Instanța de fond retine in mod nelegal ca prin actele depuse la dosar s-a dovedit ca măsura concedierii, ca sancțiune disciplinara, a fost dispusa ca urmare a efectuării cercetării disciplinare, prin parcurgerea procedurii reglementata de art. 267/ codul muncii.
Desi dovada probei in litigiile de munca cade in sarcina angajatorului, iar contestatorul a susținut ca nu s-a efectuat nicio cercetare disciplinara, parata-reclamanta nu a făcut dovada ca la datele menționate in acele convocări a existat o comisie de disciplina constituita in acest scop prin dispoziția asociatului, un proces-verbal, semnat de membrii comisiei de disciplina care sa confirme ca nu s-a prezentat in vederea cercetării disciplinare la data convocarii.
Motivul invocat de către pârâtă în decizia de desfacere a contractului de muncă, precum că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a putut efectua, deoarece, deși recurentul a fost convocat în scris, conform adreselor nr. 2818/07.11.2007, și 2900/26.11.2007, nu s-ar fi prezentat la data, ora și locul fixat, neinvocând un motiv obiectiv în acest sens nu poate fi primit, deoarece, niciuna dintre comunicările trimise nu a fost primita de reclamant, lucru de care instanța de fond nu a ținut cont.
Cu privire la legalitatea deciziei de concediere, instanța de fond a reținut ca "începând cu data de 01.11.2007, salariatul nu si-a mai îndeplinit atribuțiile de serviciu ca urmare a lipsei nemotivate de la locul de munca si nu a respectat dispoziția angajatorului de a presta munca pe unul din autoturismele societății.
Sustine recurentul ca, prin probele administrate in dosar, a făcut dovada cu prisosința ca nu el a fost cel care nu si-a respectat obligațiile contractuale, ci parata. In realitate, motivul real al desfacerii contractului individual de munca a fost faptul ca recurentul nu a acceptat sa-si "vanda" mașina proprietate personala, pentru care plătea rate, adică s-o treaca pe numele MONDIAL SRL, dupa apariția legii 265/2007, pentru ca societatea sa-si păstreze autorizațiile taxi emise pe sistemul parc închiriat, adică pe numele societății, dar pe mașina sa.
Recurentul mai arata ca oferta de munca propusa de parata nu a fost acceptata de către niciunul dintre colegii, fiind o modificare unilaterala a contractului de munca, făcuta cu incalcarea art. 41 din codul muncii, fiind astfel nevoit să-si desfășoare activitatea de taximetrie în cadrul MONDIAL, pe un autoturism - proprietatea firmei, fapt prin care i s-ar fi inrautatit situația materiala si profesionala.
Mai mult decât atat, instanța de fond retine ca reclamantul este vinovat ca nu a acceptat oferta de munca a societății, insa pe parcursul judecații acesta a învederat faptul ca, la momentul la care parata a făcut aceasta oferta - 28.09.2007 - aceasta nu deținea nicio mașina pe care ar fi putut sa-si desfășoare activitatea, iar parata nu a făcut dovada in nici un mod ca deținea parcul de mașini necesar pentru a putea sa-si desfășoare activitatea.
Din data de 15.10.2007, societatea a refuzat să le mai primească încasările zilnice rezultate din activitatea de taximetrie și z-turile aferente emise de aparatul de marcat cu memorie fiscală, motiv pentru care au fost nevoiți să trimita aceste z-eturi prin scrisoare recomandată în data de 22.11.2007.
Acest lucru a fost confirmat si de martorul, audiat in cauza.
Cu privire la solicitarea paratei de a înlătura mărturia lui, pe motiv ca acesta ar fi un martor mincinos, prezentând la ultimul termen o decizie de desfacere a contractului individual de munca al martorului in baza art. 79 (7) din codul muncii, in urma cererii de demisie a acestuia, recurentul solicita inlaturarea acestei cereri, motivat de faptul ca cererea de demisie nu este scrisa si semnata de (s-a prezentat un specimen cu scrisul si semnătura acestuia si semantura lui de pe alte documente).
Mai arata recurentul ca, desi a făcut dovada prin inscrisuri ca stația de emisie-receptie a fost predata societății in data de 30.10.2007, iar aceasta nu a contestat acest lucru, totuși, instanța de fond l-a obligat pe reclamant la restituirea inca o dată a acesteia.
Cu privire la predarea aparatului de taxat fiscal si a incasarilor către societate, sustine ca a făcut dovada, prin declarația martorului audiat in cauza, ca acesta a fost predat in data de 03.12.2007, insa parata-reclamanta nu a întocmit niciun inscris cu acea ocazie, cand si alti colegi au făcut același lucru.
Din probele administrate, respectiv declarația martorului audiat si răspunsurile la interogatoriu, rezulta fara putința de tăgada ca, la predarea z-eturilor si încasărilor zilnice, angajații MONDIAL SRL nu primeau niciodată vreo dovada a predării acestora, nu semnau niciunde de predare nici pentru bani si nici pentru z-eturi.
De asemenea, parata solicita sa-i fie predate rapoartele fiscale, deși aceasta a refuzat primirea lor, fiind pus in situația de a le trimite recomandat si prin executor.
In faza recursului a fost administrata proba cu inscrisuri, in cadrul careia au fost depuse la dosar, in copie, urmatoarele: decizia nr.2/25.08.2007 a administratorului SC Mondial SRL, contractele de leasing financiar nr. 2041/19.09.2007, nr. 2088/24.10.2007, nr. 2079/24.10.2007 incheiate intre SC Mondial SRL si SC Leasing SA, precum si anexele acestora, certificate de inmatriculare a unor autoturisme.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate,Curtea retine urmatoarele:
Recurentul contestator invoca faptul ca Mondial nu avea in septembrie-octombrie inca achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusa de Legea 265/2007, astfel ca nu s-ar putea retine refuzul contestatorului de a lucra pe o mașina a paratei, intrucat aceasta nu avea ce sa-i ofere.
Aceasta critica este neintemeiata si nu poate fi retinuta de C, intrucat s-a facut dovada, cu inscrisurile depuse la dosar in faza recursului, respectiv contractele de leasing financiar nr. 2041/19.09.2007, nr. 2088/24.10.2007 si nr. 2079/24.10.2007 incheiate intre SC Mondial SRL si SC Leasing SA, ca societatea parata achizitionase autoturisme noi, in vederea respectarii dispozitiilor Legii nr. 265/2007.
In ceea ce priveste sustinerea recurentului, precum caprobele administrate in cauza ar confirma ca a continuat sa lucreze pentru parata si s-a prezentat la serviciu, conform programării, dar nu a mai avut acces la comenzile prin dispecerat, Curtea retine ca in speta nu s-a facut o astfel de dovada, asa cum nu s-a facut nici dovada contrara, aceea ca recurentul ar fi lipsit nemotivat incepand inca din data de 01.11.2007. Cu toate acestea, sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca a fost aplicata de catre societatea intimata, retinandu-se doua fapte in sarcina recurentului: atat lipsa nemotivata de la serviciu incepand cu data de 01.11.2007, imprejurare nedovedita, cat si refuzul de a lucra pe unul dintre autoturismele societatii, abatere dovedita si pe care Curtea o considera suficient de incat sa atraga, singura, aceasta sanctiune. Cu alte cuvinte, desi nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, ca recurentul ar fi lipsit nemotivat de la serviciu, simpla imprejurare ca a refuzat sa lucreze pe autoturismul pus la dispozitie de intimata parata constituie temei suficient pentru sanctiunea aplicata. Prin conduita sa, contestatorul a pus intimata in imposibilitatea de a-si desfășura activitatea si de a respecta condițiile unui act normativ, expunand-o riscului suportării unor sancțiuni din acest motiv. In consecinta, aceasta critica formulata de catre recurent este lipsita de relevanta.
Este neintemeiata si critica privind gresita solutionare a capatului din cererea reconvenționala avand ca obiect predarea rapoartelor Z si a incasarilor aferente. Recurentul sustine ca din actele depuse la dosar parata-reclamanta nu a reușit sa producă nicio proba privind procedura de predare a "Z"-urilor si încasărilor zilnice.
Modul de predare a rapoartelor Z si a incasarilor zilnice anterior datei de 01.11.2007 nu prezinta relevanta in speta, intrucat societatea nu contesta primirea acestora si nu fac obiectul cauzei. Intimata parata recunoaste prin cererea reconventionala si primirea, in parte, a unor rapoarte Z ulterioare acestei date, trimise de recurent prin scrisoare recomandata. Odata declansata starea conflictuala intre parti, recurentul avea o obligatie de minima diligenta de a-si preconstitui probe scrise privind predarea acestor rapoarte si incasari. Faptul ca aceasta obligatie de predare era indeplinita anterior datei de 01.11.2007 fara a se elibera o dovada scrisa (fiind trecuti intr-un caiet, conform sustinerilor recurentului si ale martorului audiat in cauza), nu justifica perpetuarea acestei conduite si dupa primirea notificarii din 27.08.2007, prin care era instiintat ca urmeaza sa isi desfasoare activitatea pe un alt autoturism si care a marcat debutul litigiului dintre parti. Societatea parata afirma ca nu a primit, decat in parte, rapoartele Z ulterioare datei de 01.11.2007 si nici incasarile aferente. Fiind vorba despre un fapt negativ, acesta nu poate fi dovedit sau infirmat decat prin faptul pozitiv contrar. Or, dovada contrara incumba recurentului, acesta fiind cel care trebuie sa prezinte dovezi scrise privind predarea unor inscrisuri si a unor sume de bani. Recurentul nu a fost in masura sa produca aceste dovezi, iar lipsa de diligenta in preconstituirea probelor a fost sanctionata in mod corect de catre instanta de fond, prin obligarea acestuia la predarea rapoartelor Z si a incasarilor aferente ulterioare datei de 01.11.2007.
Depozitia martorului audiat in cauza a fost in mod corect inlaturata de prima instanta, data fiind situatia martorului, concediat in aceleasi imprejurari ca si reclamantul, ceea ce conduce la suspiciunea ca marturia a fost facuta pro causa.
In ceea ce priveste efectuarea cercetarii disciplinare, Curtea constata ca prima instanta a facut o corecta apreciere a materialului probator administrat in cauza, retinand ca reclamantul a fost convocat la sediul societății pârâte, în vederea cercetării disciplinare, cu adresele nr.2818/7.11.2007 și nr.2900/26.11.2007, pentru datele de 12.11.2007 și de 3.12.2007. Motivul pentru care nu s-a putut efectua cercetarea disciplinară, si anume lipsa nejustificata a contestatorului, a fost mentionat direct in decizia de concediere, nicio dispozitie legala neinterzicand acest lucru. Deși recurentul sustine ca numai intimata parata este cea careia ii revine sarcina probei, Curtea noteaza ca afirmatiile recurentului, precum ca a primit numai convocarea efectuată la data de 27.08.2007 și că s-a prezentat în vederea cercetării disciplinare, însă aceasta nu s-a desfășurat, trrebuie probate chiar de catre acesta. Or, in cauza nu s-a facut o astfel de dovada, cum in mod corect a retinut si prima instanta.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in temeiul art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.7074/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC MONDIAL SRL, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
14.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 779/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 979/2008. Curtea de... → |
|---|
