Contestație decizie de concediere. Decizia 469/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5821/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.469/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.4167 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 41387/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect -contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 28.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.4167 din 18.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - s-a dispus respingerea ca neîntemeiată acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SRL; s-a dispus obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 1500 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin decizia nr.1046/02.10.2008, pârâta a stabilit că începând cu data de 30.10.2008, contractul individual de muncă al reclamantului încetează în temeiul art. 65 alin. (1) din Legea nr.53/2003 din inițiativa angajatorului, pentru motivul desființării postului de redactor șef adjunct.
Pentru a decide astfel, pârâta a avut în vedere Hotărârea Adunării Generale a Asociaților din data de 02.10.2008 potrivit căreia s-a constatat o supradimensionare a numărului de angajați față de volumul total de activitate, iar măsurile găsite necesare pentru organizarea activității societății au constat în desființarea postului de redactor șef adjunct și preluarea atribuțiilor specifice de postul de redactor șef.
Tribunalul a reținut că prin Hotărârea AGA nr.1047/03.10.2008 cu aceeași motivare a necesității organizării activității în urma constatării supradimensionării numărului de angajați față de volumul total de activitate, pârâta a stabilit desființarea postului de Organizator Relații din cadrul societății și concedierea numitei atribuțiile acesteia urmând a fi preluate de postul de director editorial.
Prin urmare, a reținut Tribunalul că una dintre condițiile concedierii determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat la care se referă art. 65 alin. (2) din Codul muncii și anume aceea ca desființarea locului de muncă să fie efectivă este îndeplinită în cauză.
Mai reține Tribunalul că nu poate aprecia asupra oportunității luării măsurii de desființare a locului de muncă al salariatului, singura persoană îndreptățită să facă acest lucru fiind angajatorul, iar acesta a adoptat decizia contestată considerând că menținerea contractului individual de muncă ar produce efecte negative pentru activitatea sa în caracterul real și serios al motivului concedierii, se au în vedere indicatorii prezentați de către pârâtă aferenți anului 2008 și care releva, într-adevăr scăderea progresivă a numărului de titluri noi comandate la editură, proporțional cu obligația de plată a drepturilor de autor pentru care termenul scadent a fost depășit.
Tribunalul a reținut că la filele 27-84 la dosar se poate observa că există tabele cuprinzând contractele încheiate de către pârâtă iar numărul celor datate în a doua Jaa nului 2008 este simțitor mai mic față de perioada anterioară.
De asemenea nu i se poate imputa angajatorului lipsa de previziune în ceea ce privește evoluția economică a sa și cea macroeconomia pe termen mai așa cum susține reclamantul atunci când afirmă că necesitatea reorganizării unei societăți nu apare doar după câteva luni de muncă ale angajatorului ci cu mult timp în urmă, dinamica vieții socio-economice din ultimul timp făcând posibilă și totodată acceptabilă schimbarea frecventă a politicii unui agent economic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul care a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului recurentul susține în esență următoarele critici.
Prin hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor nr.1044/02.10.2008 s-a dispus desființarea postului de redactor-șef adjunct cu motivația că "se constată o supradimensionare a numărului de angajați față de volumul total de activitate".
Recurentul susține că instanța de fond pentru a respinge acțiunea a analizat doar dacă postul a fost desființat efectiv nu însă și dacă desființarea postului a avut o cauză reală și serioasă.
Deși în conformitate cu dispozițiile art. 287 din Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, iar acesta avea obligația de a proba prin documente că există o supradimensionare, adică în raport cu normativele de muncă existente în unitate, a volumului de muncă existent și a numărului de personal, se impunea reorganizarea activității și concedierea salariaților care erau în plus.
Instanța de fond a mai reținut că ulterior au mai fost și alți salariați concediați pe același temei de fapt: supradimensionarea.
O altă critică a recurentului se referă la faptul că instanța de fond preia argumente care nu sunt prezente în decizia de concediere, "singura persoană îndreptățită să facă acest lucru este angajatorul, iar acesta a adoptat decizia contestată considerând că menținerea contractului ar produce efecte negative pentru activitatea sa în condițiile în care condițiile economice s-au înrăutățit".
în decizia de concediere nu se vorbește de condițiile de condițiile economice, de situația economică prin care trece editura.
Singurul argument al deciziei de concediere îl constituie, "supradimensionarea posturilor".
Instanța de fond nu a analizat caracterul real și serios al deciziei de concediere, mulțumindu-se numai să precizeze că în partea a doua a anului 2008, s-au achiziționat mai puține titluri. Așadar, instanța de fond își întemeiază soluția pe un singur indicator: numărul de titluri achiziționate. Este de forța evidenței că acest singur indicator este insuficient în condițiile în care era foarte posibil ca aceasta să fi fost politica firmei - să achiziționeze un număr mare de titluri numai în anul 2008, în prima parte mai mult, în a doua mai puțin, pentru ca în anii următori să fie publicate.
În concluzie instanța de fond nu a analizat nici un document din care să rezulte că într-adevăr, prin anumite metode științifice, reale, raportat la fișa de post a redactorului-șef adjunct, raportat la fișa de post a redactorului-șef adjunct, rezultă că acesta nu muncește.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs a fost admisă proba cu înscrisuri, formulată de recurentul-contestator, constând în mai multe documente ce se referă la cererea de pensionare a unui angajat al intimatei, precum și alte înscrisuri provenite de la intimată constând în copii de pe ștatele de plată.
Ambele părți au depus concluzii scrise.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, invocate cât și din oficiu conform art. 304/1 proc. civ. Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să admită recursul și să dispună modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și reintegrării contestatorului în postul deținut anterior.
Astfel, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a respins contestația, deoarece nu a analizat îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) din Codul muncii.
Curtea reține că prin decizia emisă sub numărul 1046 din 02.11.2008 de către intimată s-a dispus concedierea recurentului-contestator pentru motive ce nu țin de persoana angajatului.
În motivarea deciziei luate s-a menționat că motivul concedierii este determinat de faptul că are loc "reorganizarea activității societății având în vedere că se constată o supradimensionare a numărului de angajați față de volumul total de activitate".
În aceeași zi în care a fost emisă decizia de concediere precitată mai sus, s-a întrunit și Adunarea Generală a Asociațiilor care prin Hotărârea nr.1044 din 02.11.2008 a hotărât desființarea postului de redactor șef adjunct având aceeași motivarea, respectiv desființarea postului are loc ca "urmare a constatării unei supradimensionări a numărului de angajați față de volumul total de activitate".
Prin întâmpinare intimata s-a apărat sub acest aspect că Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor a fost prima înregistrată în registrul societății și ulterior a fost emisă și decizia de concediere a recurentului-contestator.
Analizând decizia contestată, Tribunalul a considerat că aceasta este legală și temeinică pentru că postul din care a fost concediat contestatorul a fost desființat în mod efectiv, iar în ceea ce privește cauza reală și serioasă s-a mărginit să constate fără a indica și temeiurile că aceasta a fost dovedită.
Potrivit art. 74 alin. (1) din Codul muncii, "Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea.;"
Or, din conținutul deciziei de concediere nu rezultă că au fost îndeplinite cerințele cerute de dispozițiile legale, motivele care au determinat concedierea, deoarece singurul motiv se referă la "supradimensionarea numărului de angajați față de volumul de muncă.
Însă, în Hotărârea AGA nu se menționează când se invocă supradimensionarea numărului de angajați, despre ce posturi este vorba, trecându-se doar la desființarea postului ocupat de contestator.
Curtea reține că intimata avea obligația potrivit art.287 din Codul muncii, să facă dovada îndeplinirii tuturor condițiilor cerute în cazul concedierii pentru motive care nu țin de persoana salariatului stabilite de art. 65 alin. (2) "Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
Din probele administrate la judecata în primă instanță nu rezultă că intimata a făcut dovada cauzei reale și serioase a concedierii recurentului-contestator, nefiind suficientă doar existența desființării efective a locului de muncă, deoarece toate cele trei condiții trebuie îndeplinite cumulativ și trebuie să se regăsească în motivele care determină concedierea.
Cu privire la cauza reală, Curtea reține că prin aceasta se înțelege faptul că concedierea prezintă un caracter obiectiv fiind impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice, aspecte care nu rezultă din probele administrate în cauză și nici din motivele concedierii, acestea oprindu-se doar la un singur motiv constând în existența unui "personal supradimensionat", însă concedierea îl viza doar pe contestator, și s-a făcut anterior emiterii deciziei în condițiile Codului muncii pentru prima dată prin Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor.
În ceea ce privește caracterul serios al concedierii, Curtea reține că aceasta are loc când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și face imposibilă continuarea activității la un loc de muncă, fără pagube pentru angajator.
Însă, concedierea nu a avut loc pentru că angajatorul ar fi avut o situație economică grea, deoarece în anii trecuți a înregistrat profit, și din înscrisurile depuse la dosar nu rezulta că la data luării măsurii se prefigura o înrăutățire a situației economice, iar sintagma folosită în motivele concedierii "supradimensionarea numărului de angajați" nu se regăsește printre cauzele reale și serioase ale unei concedierii ce nu țin de persoana salariatului, mai ales în condițiile în care a avut loc în prima etapă doar o singură concediere, aceea a contestatorului.
Cu privire la acordarea de daune morale, Curtea reține că obligația dovedirii acestora revenea recurentului în condițiile art. 1169. civ. iar din probele existente la dosar nu rezultă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale potrivit art.998-999. civ.
Prin urmare urmează a fi respinse ca neîntemeiate pretențiile cu privire la acordarea de daune morale.
Având în vedere considerentele de mai sus, constatând că decizia de concediere nu îndeplinește condițiile legale ale concedierii întemeiată pe dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) din Codul muncii, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să admită recursul să modifice în tot sentința atacată urmând a admite în parte contestația.
- anula decizia nr.1046/02.10.2008 emisă de intimată.
- dispune reintegrarea recurentului-reclamant în funcția deținută anterior concedierii.
- obliga intimata-pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul-reclamant de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Vor fi respinse ca neîntemeiate celelalte pretenții (daune morale).
- fi obligată în temeiul art. 274. proc. civ. intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată din fond și din recurs în cuantum de 6000 lei către recurentul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.4167/18.05.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41387/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL.
Modifică în tot sentința atacată.
Admite în parte acțiunea.
Dispune anularea deciziei nr.1046/2.10.2008 emisă de intimata-pârâtă.
Dispune reintegrarea recurentului-reclamant în funcția deținută anterior concedierii.
Obligă intimata-pârâtă la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat recurentul-reclamant de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții.
Obligă intimata-pârâtă la 6000 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs către recurentul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
23.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Conflict de muncă. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Cluj | Contestație decizie de concediere. Decizia 2907/2009. Curtea... → |
|---|
