Contestație decizie de concediere. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 478
Ședința publică de la 22 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de SOCIETATEA MEȘTEȘUGĂREASCĂ I împotriva sentinței civile nr. 139 din 1 II 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurentă și avocat, ce substituie pe av., pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în recurs.
Avocat, avînd cuvîntul pentru recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței și respingerea acțiunii. Contestatoarea nu a deținut în cadrul societății funcția de contabil șef ci doar a preluat provizoriu sarcinile de serviciu ale funcției de contabil șef, astfel că nu poate fi integrată pe o funcție pe care nu a îndeplinit-o niciodată.
Pe de altă parte, contestatoarea nu a devenit membru cooperator, prin Hotărîrea Adunării Generale din 30 03 2007 calitatea de membru cooperator nu i-a fost recunoscută contestatoarei. Potrivit art.62 din actul constitutiv al societății cooperative, între societate și membrii cooperatori sunt raporturi patrimoniale și raporturi de muncă. Raporturile de muncă sunt legate de calitatea de membru cooperator.
Mai precizează că nu a fost vorba de o decizie de concediere ci de o încetare a raporturilor de muncă.
In concluzie, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. De la data încheierii convenției și pînă la data încetării raporturilor de muncă, contestatoarea a ocupat funcția de contabil șef.
Apoi, în ce privește calitatea de membru cooperator, precizează că încetarea convenției de muncă nu este condiționată de o anumită calitate a angajatului. Raporturile de muncă pot să înceteze prin voința unilaterală sau prin decizie de concediere. In cazul de față este o decizie de concediere.
Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 139/01.02.2008 Tribunalul Iași respinge excepția lipsei calității de reprezentant și excepția nulității absolute a deciziei nr. 28/28.05.2007.
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în I,-, bloc 15,. D,.2,.10, în contradictoriu cu intimata Societatea Meșteșugărească " " I, cu sediul în I,-, - 21.
Anulează decizia nr. 28/28.05.2007 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data emiterii deciziei și până la data reintegrării.
Constată derularea raportului de muncă între părți, începând cu data de 13.06.2006 și obligă intimata să încheie convenția individuală de muncă contestatoarei, începând cu data de 13.06.2006.
Respinge cererile contestatoarei privind obligarea intimatei la plata drepturilor bănești aferente concediului de odihnă pentru anii 2006 și 2007 și la plata salariului pe luna mai 2007.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că începând cu data de 13.06.2006, conform înscrierilor din carnetul de muncă aflat la dosarul cauzei rezultă că, reclamanta a fost angajată de societatea intimată în funcția de contabil, iar în data de 25.08.2006 a fost numită contabil-șef conform deciziei înregistrată sub nr.38/25.08.2006.
In ceea ce privește excepția de nulitate absolută a deciziei contestate motivată pe disp.art.62 alin. ultim din Codul muncii, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile, în sensul că aceasta a fost emisă cu motivarea în fapt și în drept și cu precizarea termenului în care poate fi contestată.
In conformitate cu dispozițiile actului constitutiv al Societății Cooperative Meșteșugărești gradul 1 I, art.62, lit. b rezultă că între societatea cooperatistă și membrul cooperator există și raport de muncă în temeiul convenției individuale de muncă, astfel că, în raport de art.64 alin.2 membrii cooperatori au și drepturi derivate din raporturile de muncă prevăzute în convenție și în Regulamentul de ordine interioară.
Instanța mai reține că la data de 28.05.2007 intimata emite decizia nr.28/28.05.2007 prin care încetează activitatea contestatoarei în cadrul societății, motivat de refuzul contestatoarei de a semna convenția individuală de muncă.
Ori, în cauză, nu a fost dovedit acest refuz. Nesemnarea convenției de muncă nu poate fi considerat un motiv de încetare nici în raport de dispozițiile hotărârii adunării generale referitoare la clauzele generale privind raporturile de muncă (fila 149 dosar), nici raportat la Regulamentul de ordine interioară a - I, nici față de actul constitutiv al societății cât și față de dispozițiile Codului muncii.
In consecință, instanța a anulat decizia nr.28/28.05.2007 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior deciziei de încetare a activității.
In cauză sunt aplicabile și dispozițiile prevăzute de Codul muncii, astfel că, instanța, în raport de prevederile art.78 din Codul muncii, a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data emiterii deciziei nr.28/28.05.2007 și până la reintegrarea efectivă.
Având în vedre că în cauză s-a făcut dovada desfășurării activității contestatoarei începând cu data de 13.06.2006, prin înscrierile din carnetul de muncă (fila 101 dosar), instanța a admis cererea privind constatarea derulării raportului de muncă între părți, începând cu data de 13.06. și, pe cale de consecință, a obligat intimata să încheie convenție individuală de muncă începând cu aceeași dată.
De asemenea, având în vedere că în cauză s-a anulat decizia de încetare a raportului de muncă și a fost obligată intimata la încheierea convenției individuale de muncă, începând cu data de 13.06.2006, în raport de dispozițiile art.141 alin.4 din Codul muncii, rezultă că, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, motiv pentru care instanța a respins cererea privind obligarea intimatei la plata drepturilor bănești aferente concediului de odihnă pentru anii 2006 și 2007.
Mai reține instanța că, salariul pe luna mai 2007 fost calculat și pus la dispoziția contestatoarei, fiind încasat prin dispoziția de plată, motiv pentru care a respins această cerere.
In temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, instanța a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 1300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, din care 500 RON, reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor depuse la dosar și suma de 800RON, reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Societatea Meșteșugărească I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că în mod greșit instanța a anulat decizia de încetare a activității contestatoarei și a dispus reintegrarea pe postul de contabil șef.
Pe de o parte, arată recurenta, contestatoarea și-a desfășurat activitatea pe funcția de contabil și nu contabil șef astfel cum s-a dispus reintegrarea. Prin decizia nr. 38/25.08.2006 aceasta a preluat doar în mod provizoriu sarcinile de serviciu ale funcției de contabil șef.
Pe de altă parte, contestatoarea nu are calitatea de membru cooperator pentru a putea avea în continuare și calitatea de salariat al cooperativei conform Legii 1/2005 și Actului constitutiv al cooperativei (art. 62 și 55 al. 1 și 56 al. 2. Prin hotărârea adunării generale di9n 30.03.2007 calitatea de membru cooperator nu i-a fost recunoscută contestatoarei, astfel încât, susține recurenta, în mod corect Consiliul de administrație aducând la îndeplinire hotărârea, a dispus încetarea activității.
Recurenta a depus în probațiune înscrisuri.
Intimata formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimata arată că de la data încheierii convenției de muncă cu recurenta și până la data încetării raporturilor de muncă a ocupat funcția de contabil șef (prin decizia 38/2006) și ca atare instanța în mod corect a dispus reintegrarea pe postul pe care l-a ocupat efectiv.
Intimata arată că este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs potrivit căruia raporturile de muncă ar fi încetat ca urmare a pierderii calității de membru cooperator și nu prin refuzul de a semna convenția de muncă în condițiile art. 55 lit. c Codul muncii așa cum se reține în decizie.
Mai arată că nici hotărârea adunării generale și nici actul constitutiv nu condiționează existența calității de salariat de cea de membru cooperator.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile Curtea constată recursul nefondat.
Recurenta Societatea Meșteșugărească I ca și societate, este constituită și funcționează în baza Legii 1/2005 și a actului constitutiv.
Este o asociere de persoane fizice care desfășoară în comun activitățile menționate în actul constitutiv. asociați au calitatea de membri cooperatori.
Dat fiind faptul că recurenta a dispus încetarea raporturilor de muncă cu intimata pe două considerente, și anume, faptul că nu are calitatea de membru cooperator și că a refuzat semnarea convenției individuale de muncă, Curtea urmează a analiza strict în cadrul criticilor formulate dacă, din perspectiva Legii cadru 1/2005 și a actului constitutiv se impunea, ca și condiție obligatorie calitatea de membru cooperator.
Privitor la cel dintâi motiv invocat de SC în decizia nr. 28/28.05.2007 Curtea constată că acesta nu poate fundamenta măsura încetării raporturilor de muncă.
Aceasta deoarece, nici Legea 1/2005 și nici actul constitutiv (art. 55,56 și 62) invocate de recurentă în susținerea motivelor de recurs și implicit a deciziei contestate în cauză, nu condiționează calitatea de salariat de cea de membru cooperator.
Aceasta înseamnă că, activitățile care nu contribuie direct ori indirect la dezvoltarea activităților meșteșugărești a membrilor cooperatori (art. 4 lit. a din Legea 1/2005) și care nu sunt reținute în actul constitutiv ca activități ce se vor desfășura exclusiv cu membrii cooperatori, pot fi prestate și de persoanele ce nu au această calitate.
Prin consecință, legea privind organizarea și funcționarea cooperației (Legea 1/2005) și actul constitutiv (art. 33,55,62) permit încheierea de contracte de muncă ori convenții individuale de muncă atât cu membrii asociați la muncă și la capital cât și cu persoanele ce nu au calitate de membri cooperatori.
Raportând dispozițiile anterior indicate la contextul factual litigios, Curtea constată că încetarea activității contestatoarei pe considerentul că nu s-a aprobat cooptarea acestuia ca membru cooperator cu drepturi depline este nelegală, iar criticile aduse sentinței de fond sub acest aspect sunt nefondate.
Criticile referitoare la dispoziția instanței de reintegrare sunt anterior încetării raportului de muncă sunt, de asemenea, nefondate.
În baza deciziei nr. 38/25.08.2006 contestatoarea a fost numită pe funcția de contabil șef, provizoriu, până la ocuparea prin concurs a acestui post (fila 92 fond).
Modificarea intervenită în executarea raportului de muncă (în privința funcției și a salariului) a fost operată și în carnetul de muncă poziția 48 (fila 101 fond).
Astfel, câtă vreme, la data încetării raporturilor de muncă contestatoarea desfășura atribuțiile contabilului șef, nefiind făcută proba ocupării postului prin concurs pentru a duce la concluzia încetării provizoratului, respectarea întocmai a principiului repunerii în situația anterioară luării măsurii nelegale presupune reintegrarea pe același post deținut la data emiterii deciziei.
Pentru aceste considerente, Curtea, găsind, recursul nefondat, în temeiul dispozițiilor articolului 312 Cod procedură civilă îl va respinge și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
Intimata deși avea sarcina probei în privința cuantumului cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului nu a făcut o atare dovadă astfel că în raport de art.1169 cod civil și 274 Cod procedură civilă cererea de obligare a recurentei la plata acestora va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intimata Societatea Meșteșugărească I împotriva sentinței civile nr. 139 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.09.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Carmen Bancu
| ← Conflict de muncă. Decizia 341/2008. Curtea de Apel Oradea | Conflict de muncă. Decizia 526/2008. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
