Contestație decizie de concediere. Decizia 577/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 577/ R-CM
Ședința publică din 30 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ-ARR, împotriva sentinței civile nr.544 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-intimată, în baza delegației nr.60591/2008 și avocat pentru intimatul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.73/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recursul este tardiv declarat.
Totodată, se referă că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar, în trei exemplare, cerere de intervenție formulată de, care este prezent la acest termen de judecată, fiind asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.331/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității recursului.
Reprezentanta recurentei-intimate, având cuvântul asupra excepției invocată din oficiu, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
Apărătorul intimatului-contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca tardiv, cu obligarea recurentei-intimate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată că rin p. acțiunea civilă în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 13 aprilie 2007, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română anularea deciziei nr.342/02 martie 2007, emisă de intimată, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că decizia contestată este lipsită de obiect, în consecință nelegală, întrucât i s-a desfăcut contractul individual de muncă din postul de inspector de specialitate gradul I în cadrul Agenției V, deși este angajat la aceasta pe postul de șef agenție - Agenția Așadar, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu se putea face decât din postul în care a fost angajat și pentru care s-a încheiat acest contract.
A mai arătat că printr-o decizie anterioară nr.1566/2006, aceeași intimată l-a revocat din funcția de șef agenție - Agenția V și a procedat la trecerea sa în funcția de inspector de specialitate gradul
A contestat această decizie, în prezent litigiul se află în curs de judecată, astfel încât măsura trecerii sale pe postul menționat nu a devenit niciodată executorie.
Mai mult, nu există nici o abatere de la disciplina muncii, astfel că și sub acest aspect măsura aplicării unei sancțiuni disciplinare este nelegală.
Spre dovadă, contestatorul a depus la dosarul cauzei decizia nr.342/02.03.2007.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Autoritatea Rutieră Română Vas olicitat respingerea contestației, pe considerentul că decizia nr.1566/16.10.2006 prin care s-a dispus revocarea din funcția de șef al Agenției V și-a produs efectele, trecerea pe postul de execuție a contestatorului fiind efectivă.
În intervalul cuprins între data emiterii acestei decizii și data emiterii deciziei nr.342/02.03.2007, decizia contestată în prezenta cauză, contestatorul s-a aflat în raporturi de muncă cu V și a încălcat prevederile art.25 alin.2 lit.b și c din contractul colectiv de muncă, în sensul că începând cu luna 2006 nu s-a prezentat la serviciu și nu a indicat un document justificativ în acest sens.
îndelung de la serviciu, contestatorul a perturbat bunul mers al activității Agenției V, și a modificat în mod nejustificat relațiile de serviciu în unitate, prin preluarea de către alți salariați a atribuțiilor aferente funcției ocupate pe durata lipsei acestuia.
Prin sentința civilă nr.544/16.06.2008, Tribunalul Vâlceaa admis contestația, a anulat decizia nr.342/02.03.2007 emisă de intimată și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către contestator.
Pentru a hotărâ astfel, instanța a reținut, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, următoarele:
Contestatorul a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată începând cu data de 01.05.2002 în funcția de șef agenție -
Prin decizia nr.1566/16.10.2006 a fost revocat din funcția de șef agenție și încadrat pe o funcție de execuție, respectiv aceea de inspector de specialitate gradul I
Ulterior, prin decizia nr.342/02.03.2007, emisă de intimată, același contestator a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă, în temeiul art.264 alin.1 lit.f coroborat cu art.61 lit.a din Legea nr.53/24.01.2003. Această decizie face obiectul prezentei contestații.
În considerentele ei, s-a arătat, prin referatul înregistrat sub nr.5548/26.02.2007 întocmit de Comisia de cercetare disciplinară prealabilă și referatul nr.2986/31 ianuarie 2007, întocmit de șeful Agenției V, s-a constatat că a absentat nemotivat de la serviciu pe o perioadă cumulată de 50 de zile în intervalul de timp 07.12.2006 - 21.02.2007 și nu a respectat obligația de a anunța imediat imposibilitatea de a se prezenta la serviciu pentru ca unitatea să poată lua măsuri de înlocuire.
S-a mai consemnat că a fost convocat pentru cercetare disciplinară la sediul, însă nu a răspuns favorabil, astfel încât neprezentarea sa la convocarea făcută în condițiile art.267 alin.2 Codul munciia dat dreptul angajatorului să dispună sancționarea.
În drept, s-a stabilit că au fost încălcate prevederile art.25 alin.2 lit.b și c și art.106/1 din contractul colectiv de muncă și art.25 lit.b și c, art.26 lit.s, art.46 alin.1, art.48 lit.a și art.51 alin.4 din Regulamentul intern.
Prin decizia contestată în prezenta cauză, contestatorului i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă din funcția de inspector de specialitate gradul I A, deși urmare a sentinței civile nr.1040/2007 a Tribunalului Vâlcea, irevocabilă prin decizia civilă nr.152/2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de șef agenție - Agenția
Cum, contractul individual de muncă este un act juridic bilateral, s-a constatat că se poate dispune încetarea raporturilor juridice de dreptul muncii doar din postul pentru care a operat încheierea sa, însă în cazul deciziei contestate s-a desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului de pe un post pe care nu l-a deținut.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimata Autoritatea Rutieră Română, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Hotărârea nu cuprinde temeiul de drept al admiterii contestației, al anulării deciziei de concediere.
Art.62 alin.2 Codul muncii menționat în considerente se referă la condițiile de valabilitate de formă ale concedierii.
Or, decizia de concediere a fost emisă în formă scrisă, cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, prin urmare sancțiunea nulității prevăzute de art.62 alin.2 Codul muncii nu operează.
- Instanța de fond a reținut eronat că prin admiterea unei contestații ce a format obiectul altei judecăți s-a desființat total și retroactiv sancțiunea, astfel încât la data emiterii deciziei nr.242/02.03.2007 contestatorul deținea retroactiv funcția de șef de agenție în cadrul V, și nu pe cea de inspector de specialitate gradul I
Consecința anulării deciziei de revocare din funcție nu atrage automat reintegrarea în funcția deținută. Este necesar ca salariatul să solicite punerea în executare a acestei hotărâri.
- Pe de altă parte, verificând legalitatea încadrării contestatorului pe un alt post, tribunalul a depășit limitele învestirii, prezenta contestație vizând legalitatea și temeinicia sancțiunii disciplinare aplicate pentru absențe nemotivate.
- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probelor administrate la cererea angajatorului, din care rezultă temeinicia sancțiunii disciplinare.
Contestatorul a absentat de la serviciu pe o perioadă de 50 de zile cuprinsă între 07.12.2006 și 21.02.2007 și a încălcat obligația de a anunța imediat, prin orice mijloace motivul neprezentării la locul de muncă.
Fapta constituie abatere disciplinară gravă conform art.106 paragraf 1 din contractul colectiv de muncă, art.48 lit.a), art.26 lit.s), art.46 alin.1 și art.51 alin.4 din regulamentul intern.
îndelungată de la serviciu a perturbat bunul mers al activității agenției, dată fiind importanța funcției, volumul și complexitatea atribuțiilor.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
La dosar a fost depusă cererea de intervenție accesorie de către numitul, prin care s-a solicitat admiterea recursului declarat de și, în consecință, respingerea contestației.
Titularul cererii a arătat că ocupă în prezent funcția de șef al Agenției V în baza Deciziei nr.3/08.01.2007, emisă ca urmare a concursului organizat în data de 18.12.2006.
Intimatul-contestator a ocupat această funcție în baza unei numiri pe criterii politice, fără susținerea concursului prevăzut de art.30 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
De aceea, sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă al acestuia pentru absențe nemotivate este temeinică, iar recursul este fondat.
Instanța de fond a reținut greșit faptul că intimatului-contestator i s-a desfăcut și un alt contract individual de muncă.
Examinând cu prioritate, potrivit art.316, 298 coroborate cu art.137 Cod procedură civilă îndeplinirea condițiilor de exercitare a căii de atac, respectiv a termenului de recurs, Curtea constată următoarele:
Sentința atacată a fost comunicată recurentei Autoritatea Rutieră Română în data de 09.07.2008.
Cererea de recurs a fost depusă la instanța care a pronunțat hotărârea în ziua de 25.07.2008 conform datei de pe plicul înaintat prin poștă, cu depășirea termenului de decădere de 10 zile reglementat de dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Cum termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ, invocarea decăderii din dreptul de a exercita recursul se poate face de către persoanele interesate sau chiar din oficiu.
Nerespectarea termenului de recurs atrage după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita calea de atac potrivit art.103 Cod procedură civilă.
Ca urmare, recursul va fi respins ca tardiv formulat.
Odată reținută stingerea posibilității de valorificare a dreptului de a exercita calea de atac prin depășirea termenului de recurs, discuția asupra admisibilității cererii de intervenție accesorie în interesul recurentei nu se mai impune.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, cu privire la cererea de plată a cheltuielilor de judecată, acestea rezultând din chitanța fiscală aflată la fila 175 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-intimată AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ -, împotriva sentinței civile nr.544 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul .
Obligă pe recurenta Autoritatea Rutieră Română - la plata către intimatul a cheltuielilor de judecată de 2380 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.10.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
| ← Conflict de muncă. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Ploiesti | Conflict de muncă. Decizia 979/2008. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
