Contestație decizie de concediere. Decizia 611/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 611/R-CM
Ședința publică din 14 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de intimata împotriva sentinței civile nr.438/CM din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-intimată, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul B, lipsind intimatul-contestator.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului-contestator.
Apărătorul recurentei-intimate precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimatul-contestator și nu solicită amânarea cauzei în acest sens.
La solicitarea instanței, apărătorul recurentei-intimate precizează că în prezent intimatul-contestator are domiciliul oficial în comuna, județul Depune la dosar xerocopie de pe cererea formulată de acesta, prin care a solicitat aprobarea efectuării concediului de odihnă pe anul 2008 și copii de pe chitanța de plata onorariului de avocat, biletul de tren pe ruta B-Pitești și bonul fiscal taxi nr.03. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul recurentei-intimate, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței cu reținerea cauzei spre rejudecare în fond și respingerea contestației ca lipsită de interes, cu cheltuieli de judecată ocazionate de proces, conform chitanțelor depuse la dosar.
Precizează că intimatului-contestator i-a încetat perioada de incapacitate de muncă și că a rămas angajat al societății, având această calitate și în prezent. Din data de 3 ianuarie 2008 acesta a lipsit și a adus concedii medicale în fiecare lună, concedii ce i-au fost plătite.
Mai arată apărătorul recurentei că a fost anulată decizia de concediere, iar nu amânate efectele acesteia pentru momentul în care va înceta suspendarea contractului individual de muncă.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, contestatorul a chemat în judecată pe intimata B, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să fie anulată decizia nr.16-162/9.01.2008 să se dispună reintegrarea contestatorului în funcția ocupată anterior, respectiv mecanic de locomotivă la pct. - C, și să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale majorate, indexate și actualizate de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că decizia de desfacere este nelegală, încălcând dispozițiile art.60 alin.1 Codul muncii și art.50 lit. d, care prevăd în mod expres că nu poate fi dispusă concedierea salariaților pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificatul medical, în această perioadă contractul individual de muncă fiind suspendat de drept. or contestatorul, în perioadele 3.01.-7.01.2008, 08.01.-16.01.2008 și 17.01.-31.01.2008, s-a aflat în concediu medical conform certificatelor medicale depuse la sediul intimatei.
A mai arătat că, în raport de art.268 alin.2 lit.a Codul muncii, decizia contestată este lovită de nulitate absolută, având în vedere că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile.
De asemenea, cu ocazia luării acestei deciziei nu au fost avute în vedere dispozițiile art.266 Codul muncii care prevăd criteriile de stabilire a sancțiunii disciplinare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect, cu motivarea că prin decizia nr.16/3790/20.03.2008 a fost anulată decizia contestată, în noua decizie stipulându-se că decizia de desfacere a contractului individual de muncă își va produce efectele "când contestatorul nu se va mai afla în suspendarea contractului individual de muncă".
Prin sentința civilă nr.438/CM din 16 mai 2008 fost admisă în parte contestația, a fost anulată decizia nr.16162/9.01.2008 și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior emiterii deciziei de concediere, cu obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariale majorate, indexate și actualizate de la data emiterii deciziei și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin decizia nr.16162/09.01.2008 intimata a desfăcut contractul individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 14.01.2008, în temeiul art.61 lit.a Codul muncii coroborat cu art.264 lit.f Codul muncii, pentru săvârșirea abaterilor cuprinse în dosarul de cercetare nr.108/12005/28.12.2007 întocmit de conducerea punctului de lucru
S-a reținut că în data de 28.12.2007, contestatorul fiind de serviciu în jurul orei 4, în urma unui control inopinat a fost depistat în Halta Benca în cabina de conducere a locomotivei, cu un bidon de plastic gol, cu urme și miros de motorină, încă un bidon de 2 litri pe J cu motorină. Contestatorul nu a recunoscut că a furat motorină, dar pe locomotivă s-au găsit recipiente și o instalație dintr-un furtun cu holender la cap folosită pentru sustragerea de motorină.
A mai reținut instanța că intimata a depus la dosar decizia nr.16/3790/20.03.2008, prin care că s-ar fi anulat decizia contestată, deoarece contestatorul se afla în suspendarea de drept a contractului individual de muncă conform art.50 lit.b (incapacitate de muncă) la data emiterii. În noua decizie se stipulează că decizia de desfacere a contractului individual de muncă își va produce efectele când contestatorul nu se va mai afla în suspendarea contractului individual de muncă.
În perioada concedierii, contestatorul s-a aflat în concediu medical, aspect ce rezultă din biletul de ieșire din spital (13) precum și certificatele de concediu medical pe luna ian.2008, cu seria - nr.-, nr.-, nr.-.
Conform art.60 alin.1 lit.a Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical, excepție făcând concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului.
Instanța a constatat că decizia a fost emisă în ziua în care a intervenit suspendarea contractului individual de muncă pentru incapacitate temporară.
Această suspendare intervine, conform art.50 lit.b în virtutea legii, din pricina unor împrejurări, independente de voința lor, care fac cu neputință prestarea. Ea durează până la însănătoșirea salariatului.
În această situație, tribunalul a apreciat că angajatorul nu putea dispune desfacerea contractului, pentru că ar fi încălcat dreptul de protecție socială a contestatorului, reglementare conformă cu dispozițiile Convenției Organizației Internaționale a nr.183/2000.
Așa fiind, instanța a admis în parte contestația conform celor arătate mai sus.
În termen legal intimata a declarat recurs împotriva acestei sentințe, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis contestația și a anulat decizia de concediere, fără să aibă în vedere faptul că prin decizia nr.16/3790/20.03.2008, a fost anulată decizia de concediere, deoarece contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, situație în care contestația acestuia a rămas fără obiect și este lipsită de interes.
Contestatorul și-a păstrat calitatea de salariat în perioada ianuarie-30 iunie 2008 (când i-a încetat capacitatea temporară de muncă) și în această calitate a primit drepturile de concediu medical care i se cuveneau.
Prin întâmpinarea formulată intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că decizia din 20.03.2008 nu a desființat decizia de concediere, ci doar a prevăzut că această ultimă decizie își va produce efectele când contestatorul nu se va mai afla în suspendarea contractului individual de muncă.
Analizând sentința recurată, în raport de critica adusă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.16/162/9.01.2008 recurenta a decis ca, începând cu data de 14.01.2008, să înceteze contractul individual de muncă al angajatului, în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, motivându-se că în urma unui control inopinat, a fost depistat în data de 28.12.2007 în Halta în cabina de conducere a locomotivei având o instalație pentru sustras motorină și având în locomotivă un bidon de plastic gol cu urme și miros de motorină și încă un bidon de 2 litri plin pe J cu motorină, precum și cârlige pentru agățat saci în poziția verticală.
Din certificatele de la filele 10-12 dosar fond, rezultă că în perioada 3 ianuarie 2008-31 ianuarie 2008, contestatorul s-a aflat în concediu medical, ceea ce înseamnă că, dispunând desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, recurenta a încălcat dispozițiile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii, potrivit cărora concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical.
recurenta că această decizie a fost anulată prin decizia nr.16/3790/20.03.2008 (fila 27 dosar fond), apărare pe care instanța nu o poate reține.
Astfel, în decizia de mai sus se menționează pe de o parte că se anulează decizia nr.16/162/9.01.2008, pe motiv că se află în incapacitate temporară de muncă, iar pe de altă parte se prevede că decizia de desfacere a contractului individual de muncă își va produce efectele când contestatorul nu se va mai afla în suspendarea contractului individual de muncă.
acestui act sunt echivoci, din cuprinsul actului nerezultând practic o revocare a măsurii concedierii contestatorului, ci o amânare a efectelor acestor măsuri.
Așadar, în mod corect instanța de fond a reținut că decizia de concediere este încă valabilă, dar că ea a fost emisă într-un moment în care contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, deci cu încălcarea dispozițiilor art.60 alin.1 lit.a Codul muncii.
Pentru aceste motive, instanța nu poate reține apărarea recurentei în sensul lipsei de interes și de obiect a contestației formulate de salariat.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă și art.291 Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de intimata B împotriva sentinței civile nr.438/CM din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimat fiind .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -- -
Grefier,
Red.
/GM/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 1775/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
