Contestație decizie de concediere. Decizia 633/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Conflicte de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 633
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta-recurentă CEC Bank SA împotriva Sentinței Civile nr.2980/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-,in contradictoriu cu intimatul, având ca obiect contestație împotriva unei decizii de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă avocat,in substituirea avocatului titular ,lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatului depune la dosar chitanță avocațială și delegație de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului,pentru argumentele expuse pe larg in conținutul întâmpinării,precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele.
Prin Sentința Civilă nr.2980/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată de reclamantul,in contradictoriu cu pârâta CEC Bank SA și-n consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 1/03.01.2008, emisă de angajatoare,s-a dispus reîncadrarea reclamantului in funcția deținută anterior concedierii și a fost obligată pârâta să plătească angajatului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.
Prin aceeași sentință,pârâta a fost obligată să plătească autorului contestației suma de 3000 lei,cu titlul de cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut in esență că reclamantul îndeplinește funcția de membru al Comitetului de conducere al Sindicatului Liber CEC T, situație in care el intră sub protecția prevederilor art. 10 din Legea nr. 54/2003, in sensul că nu i se putea desface contractul individual de muncă pe perioada mandatului și in termen de doi ani de la încetarea calității sale.
Modul de soluționare a petitelor accesorii contestației reclamantului a fost justificat de prima instanță pe incidența prevederilor art. 78 alin.1 din Codul Muncii,cu privire la despăgubirile ce sunt acordate salariatului,in caz de concediere nelegală ori netemeinică, precum și a textului alin.2 al aceluiași articol,privitoare la repunerea părților in situația anterioară desfacerii contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta CEC Bank SA, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA,in data de 20.02.2009, solicitând modificarea in tot a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii acțiunii reclamantului,așa cum a fost formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei, Curtea constată că acestea au vizat in esență greșita apreciere de către judecătorii fondului a incidenței prevederilor art. 10 din Legea nr. 54/2003,pentru că acest text de lege se referă la interdicția desfacerii contractului individual de muncă reprezentanților aleși ai organizațiilor sindicale pentru motive neimputabile lor, pe care insă legiuitorul a înțeles sa le lase la aprecierea celui care angajează, iar in speță decizia de externalizare a activității prestate in trecut de către reclamant a fost luată cu consultarea organizațiilor sindicale din cadrul băncii,potrivit Protocolului privind externalizarea serviciului de transport valori din rețeaua CEC SA. Rezultă că măsura concedierii nu a avut in vedere premise subiective, legate de calitatea reclamantului in cadrul organizației sindicale.
Pe de altă parte,Sentința Civilă nr. 339/2005 a Judecătoriei Timișoara,la care a făcut referire instanța de fond,nu atestă deținerea unei funcții de conducere de către petent in cadrul organizației sindicale constituite la nivelul unității,ci doar că reclamantul este membru al Comitetului de conducere.
Recurenta a criticat soluția instanței in ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată,susținând că,raportat la dovezile existente la dosarul cauzei s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
In drept,s-au invocat prevederile art. 299-314 /pr.civ. și art. 80-81 din Legea nr. 168/1999.
Poziția procesuală a intimatului reclamant a fost exprimată in fața instanței de recurs prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 12-14 prin care acesta a solicitat respingerea recursului,cu motivarea că argumentele pârâtei cu privire la acordul implicit al sindicatului la desființarea postului și concedierea sa nu sunt reale, iar recurenta nu a respectat la momentul emiterii deciziei de concediere prevederile art. 10.alin.1 din Legea nr. 54/2003.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate in primul ciclu procesual,cu aplicarea corespunzătoare a art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea reține că acesta nu este întemeiat,cu următoarele argumente.
Intr-adevăr,prevederile art. 10 din Legea nr. 54 /2003,reluat in cuprinsul art. 6 alin.4 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2008, sunt clare in sensul instituirii unei interdicții obiective in sarcina angajatorului, de a modifica sau desface contractul individual de muncă al reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale,în timpul mandatului,pentru motive neamputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, fără acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale.
O prevedere mai categorică de protecție a membrilor aleși in cadrul organelor de conducere ale sindicatelor, prin care legiuitorul nu condiționează concedierea de acordul scris al organului colectiv de conducere al sindicatului, este conținută de art. 223 alin.2 din Codul Muncii. Aplicabile fără îndoială in cazul concret al speței de față,pentru că ele conțin dispoziții mai favorabile pentru salariat decât cele din legea sindicatelor,normele codului muncii enumera in mod clar cazurile de desfacere a contractului individual de muncă interzise pe timpul mandatului de lider sindical,făcând trimitere laconcediereapentru motive care nu țin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce țin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariații din unitate.
Aceste dispoziții legale,despre care in literatura de specialitate s-a susținut că au abrogat implicit normele art. 10 alin.1 din Legea nr. 54/2003, se regăsesc parțial și in conținutul art. 60 alin.1 lit.h) din Codul Muncii,potrivit căruia concedierea salariaților nu poate fi dispusă: pe durata exercitării unei funcții eligibile într-un organism sindical, cu excepția situației în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârșite de către acel salariat.
Ori,potrivit art. 65 și urm. din Legea nr. 53/2003, desființarea locului de muncă al salariatului, adică temeiul juridic pe care se fundamentează decizia de concediere supusă astăzi analizei,reprezentă singurul caz de concediere pentru motive ce nu țin de persoana angajatului, așa încât considerațiile recurentei privind aprecierea celui care angajează ori acordul la concediere al sindicatului din care face parte reclamantul sunt lipsite de orice suport legal.
Așa cum s-a menționat mai sus,interdicția de concediere a liderilor sindicali in condițiile amintite are caracter obiectiv, in sensul in care legătura dintre calitatea de reprezentant ales in organele de conducere ale sindicatului și concedierea dispusă de angajator in scop de constrângere nu trebuie dovedită,ea fiind prezumată de legiuitor in scop de protecție și garantare a libertății sindicale.
In contextul celor expuse,cum calitatea reclamantului de reprezentant ales in cadrul Comitetului de conducere al Sindicatului Liber CEC Taf ost dovedită prin înscrisurile depuse la dosar (fila 58 dosar fond), motivele de recurs ale pârâtei vizând soluția pronunțată asupra contestației nu sunt întemeiate, motiv pentru care in baza art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 1/pr.civ.,recursul va fi respins, cu substituirea parțială a motivării sentinței de fond.
Ca o consecință a soluției pronunțate asupra recursului,in temeiul art. 274 și urm. /pr.civ.,recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1500 ron,cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța nr. 148/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă CEC Bank SA împotriva Sentinței Civile nr.2980/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr-,in contradictoriu cu intimatul.
Obligă pârâta recurentă să plătească intimatului suma de 1500 ron cu titlul de cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /11.05.2009
Tehnored. /2 ex /11.05.2009
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1750/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 197/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
