Contestație decizie de concediere. Decizia 659/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 659
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Sorina
Grefier:
**********************************************
La ordine a venit spre soluționare pronunțarea în recursurile promovate de reclamanta și pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, împotriva sentinței civile nr.844 din 21.10. 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 844/21.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-a admis în parte contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 2801/10.12/2007, formulată de contestatoarea în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Română B și, în consecință, s-a constatat nulitatea Deciziei 2801/10.12.2007. S-a respins capătul de cerere privind plata despăgubirilor materiale și morale ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea a fost încadrată la BCR Sucursala B pe postul de consilier juridic, iar prin decizia 2801/10.12.2007 i-a fost desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 65-66 din Codul muncii ca urmare a desființării postului.
Potrivit art. 74 al. 1 lit. d din Codul muncii decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu listat tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în condițiile art. 64.
Analizând conținutul deciziei de concediere s-a observat că aceasta nu cuprinde situația posturilor vacante cu toate că în unitate existau astfel de posturi fapt ce nu a fost contestat de către intimată.
Intimata a arătat că aceste dispoziții sunt obligatorii doar în condițiile art. 64 din codul muncii (inaptitudinile fizică/psihică, necorespundere profesională și reintegrarea în funcție a salariatului concediat nelegal - 56 lit. f) nu și în cazul concedierii în temeiul art. 65-66 din codul muncii ca urmare a reorganizării activității.
Aceste susțineri nu au fost reținute de către instanță întrucât nu ar fi logic ca, la concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului (inaptitudinile fizică sau necorespundere profesională) să se ofere alt loc de muncă, iar pentru motive ce nu țin de persoana salariatului (desființarea locului de muncă) să nu se procedeze la fel. O asemenea soluție ar fi contrară spiritului dispoziției legislației muncii.
Pentru aceste motive instanța constatat nulitatea deciziei nr. 2801/10.12.2007.
Despăgubirile materiale solicitate de reclamantă în baza programului "Retragerea de aur" au fost respinse pentru următoarele motive:
Conform programului "Retragerea de aur" salariații care în cursul anului 2007 mai au între 5-7 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limita de vârstă și care nu se încadrează în condițiile pentru pensionare anticipată primesc salarii compensatorii dacă solicită încetarea raporturilor de muncă.
Acest program a fost modificat începând cu 11.04.2007 8 (fl. 68 ds) în sensul că pentru salariații ce nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate în cursul anului 2007 dar au o situație deosebită justificată de motive medicale bine întemeiate și dovedite cu documente se va acorda o derogare de la caz la caz.
Potrivit adresei nr. 1805/24.04.2007 (fl. 167 ds) documentele acceptate pentru dovedirea situației medicale deosebite au fost stabilite ca fiind: act medical eliberat de un medic specialist care să recomande pensionarea, minim 90 de zile concediu medical în ultimele 12 luni și certificate medicale care să ateste boala pentru care s-a făcut recomandarea pentru pensionare.
Având în vedere că acordarea acestor plăți compensatorii nu izvorăsc dintr-o dispoziție legală ci din voința angajatorului atunci stabilirea criteriilor de selecție este un atribut exclusiv al său.
Astfel pe bună dreptate a fost respinsă cererea contestatoarei de înscriere în acest program formulată la 06.07.2007 (fl. 54-65 ds) întrucât nu a depus nici un document medical acceptat de angajator care să ateste situația medicală deosebită în situația în care mai avea 3 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
discriminarea invocată de reclamantă în raport de salariații care au fost incluși în acest program cu toate că nu îndeplineau condițiile de eligibilitate nu a fost reținută de instanță, întrucât nu s-a făcut dovada unor astfel de situații și că reclamanta s-ar afla în situații similare.
Întrucât nu s-a probat existența nici unui prejudiciu moral în baza art. 1169 cod civil instanța a respins și acest capăt de cerere ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, recurs ambele părți, recursurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
Criticile formulate de contestatoare ( fl. 5 ) au vizat netemeinicia și nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul soluției de respingere a despăgubirii materiale și morale solicitate, susținându-se în esență următoarele:
- daunele materiale prevăzute de art. 78 alin.1 din Codul muncii trebuiau să i se acorde de drept, ca urmare a admiterii contestației și anulării deciziei de concediere, indiferent de petitul acțiunii;
- prejudiciul moral suferit a existat și a constat în trauma suferită, iar probarea sa nu trebuia făcută în mod direct, fiind prezumată.
Recurenta pârâtă a invocat nelegalitatea soluției de anulare a deciziei de concediere în contextul motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.; însă a dezvoltat și susținut ( oral prin consilier juridic ) numai lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii, apreciind că instanța de fond a extins nepermis de mult aplicarea dispozițiilor art. 64 din muncii și la alte situații ce nu au fost avute în vede de legiuitor la edictarea lor. A mai susținut și că ar fi fost practic imposibil să se menționeze în fiecare din cele 801 de decizii de încetare a raporturilor de muncă - emise în etapa de reorganizare ce a vizat-o și pe contestatoare - locurile de muncă disponibile în unitate în perioada oct.-dec.2007 și totodată lipsit de efect. Mai mult, contestatoarea nici măcar nu a dorit să participe la selecțiile interne din perioada reorganizării pe motiv fie că locurile de muncă erau la mare distanță de domiciliul său, fie că se impunea cunoașterea limbii engleze;
Părțile au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului celeilalte părți.
Examinând recursurile în raport de motivele invocate și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, precum și față de actele și lucrările dosarului, prezenta instanță constată următoarele:
* Referitor la recursul pârâtei Banca Comercială Română
Instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 74 alin.1 lit."d" din Legea 53/2003 modif. ( muncii ) reținând că acestea sunt incidente situației în care s-a aflat contestatoarea ( desfacerea contractului de muncă ca urmare a desființării postului în cadrul procedurilor concedierii colective ).
Astfel, pornind de la natura măsurii contestate ( menționată anterior ), instanța trebuia să verifice legalitatea sa și a actului administrativ prin care s-a dispus prin raportare strictă la dispozițiile exprese ale legislației muncii ce o reglementează.
Ori, dacă s-ar fi respectat regulile interpretării sistematice și teleologice s-ar fi constatat că dispozițiile art. 74 alin.1 lit."d" din muncii, referitoare la obligația menționării în decizia de concediere alistei tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și a termenului în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiileart. 64,nu sunt obligatorii decât în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute laart. 61lit. c) și d), ceea ce nu este cazul în speță; a extinde obligațiile angajatorului și pentru altele decât cele avute în vedere de legiuitor are semnificația unei adăugări la lege.
În aceste împrejurări, soluția de admitere a contestației apare ca neîntemeiată, iar în condițiile în care alte motive de nulitate ori anulare nu s-au invocat și nici reținut, contestația nu poate fi decât respinsă.
* În aceste împrejurări, recursul contestatoarei - vizând despăgubirile cuvenite ca urmare a admiterii contestației - nu se mai impune a fi analizat, apărând ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.844 din 21.10. 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Admite recursul declarat de pârâta Banca Comercială Română SA, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată.
Respinge contestația ca nefondată.
Menține dispozițiile privind respingerea capătului de cerere privind plata despăgubirilor materiale și morale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
-
Pentru judecător -
plecată în concediu de odihnă
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
Red.sent.,
Red.dec./12.06.2009
Tehn.red.EG/24.06.2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 434/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1373/2009. Curtea... → |
|---|
