Contestație decizie de concediere. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 685
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta-recurentă C Expert SRL, declarat împotriva sentinței civile nr. 694/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta-intimată personal și avocat în reprezentarea pârâtei-recurente.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 3.04.2009, intimata a depus întâmpinare, copia diplomei de licență eliberată de Universitatea de Vest T, adeverință eliberată de Consiliul Județean T și adresa nr. 829/6.03.2009 eliberată de Grupul Școlar Industrial.
Reprezentantul pârâtei-recurente depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentantul pârâtei-recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta-intimată solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 694/16 februarie 2009 Tribunalului Timișs -a admis contestația precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta C Expert SRL T, constatându-se nulitatea deciziei de concediere nr. 48/11.06.2008 emisă de pârâtă. S-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor bănești reprezentând salariile indexate, majorate și recalculate precum și celelalte drepturi bănești de care reclamanta ar fi beneficiat începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că decizia de sancționare a fost emisă contrar prevederilor art. 268 alin. 2din Codul muncii și a dispozițiilor art. 267 alin. 1 și 2, constând în aceea că la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte efectuarea cercetării disciplinare prealabile, respectiv faptul că reclamanta ar fi ost convocată în scris de angajator pentru a se realiza cercetarea, iar în cuprinsul deciziei de sancționare n-au fost prevăzute precizările din statutul de personal, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă ce ar fi fost încălcat, precum și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea pe fond a contestației.
În cererea de recurs, a arătat că a efectuat cercetarea disciplinară asupra angajatei odată cu adresele prin care solicita să se prezinte la serviciu, să-și ridice drepturile bănești aferente lunilor septembrie - decembrie, iar aceasta nu a dat curs invitațiilor, neridicînd corespondența din care reiese această situație. A considerat că cercetarea disciplinară s-a efectuat asupra angajatei prin invitațiile la sediul firmei, în care solicita să-și rezolve situația de drept, în sensul de a veni la lucru sub sancțiunea desfacerii contractului de muncă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate, arătând că decizia de concediere nr. 48/11.06.2008 este nelegală întrucât nu -au avut în vedere prevederile art. 76, 263 - 268 din Legea nr. 53/2003 modificată și completată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor f expuse în continuare.
Astfel, prind decizia contestată nr. 48/11.06.2008, pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în baza art. 61 lit. a din Codul muncii începând cu 1.06.2008, reținându-se că reclamanta a absentat nemotivat de la serviciu începând cu 1.01.2008 până la 31.05.2008.
Potrivit art. 264 lit. d din Codul muncii angajatorul poate dispune, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere disciplinară, să-i fie aplicată o sancțiune disciplinară. Abaterea disciplinară conform art. 263 alin. 2 din Codul muncii este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau o inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele sau dispozițiile legale ale conducătorilor unității.
În speță, sancționarea contestatoarei s-a făcut pentru motivul că ar fi lipsit nejustificat de la serviciu începând cu 1.01.2008 până la31.05.2008, în cuprinsul deciziei pârâta neprecizând în concret această perioadă, făcându-se referire doar la faptul că această sancțiune sa luat ca urmare a "hotărârii conducerii".
În mod corect tribunalul a reținut excepția nulității acestei decizii de concediere.
Într-adevăr decizia contestată a fost emisă cu nerespectarea art. 267 alin. 1 și 2 din Codul muncii, din dosarul cauzei neexistând dovezi din care să rezulte efectuarea cercetării disciplinare prealabile, respectiv faptul că reclamanta ar fi fost convocată înscris de angajator pentru realizarea acestei cercetări.
Susținerile recurentei în sensul că reclamanta a refuzat să dea curs invitațiilor la sediul firmei, sub sancțiunea desfacerii contractului de muncă, și că prin aceasta s-ar fi suplinit respectarea procedurii cercetării disciplinare, nu poate fi reținută, motivat de faptul că cercetarea disciplinară prealabilă se efectuează cu respectarea unei proceduri strict reglementată de Codul muncii.
Totodată, se va observa că în cuprinsul deciziei de sancționare n-au fost prevăzute dispozițiile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul colectiv de muncă ce ar fi fost încălcate și nu a fost arătate motivele pentru care au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii, decizia care nu cuprinde în mod obligatoriu aceste dispoziții este nulă absolut, situație în care în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea acestor dispoziții.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei C Expert SRL, declarat împotriva sentinței civile nr. 694/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. /11.05. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./11.05. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Florin Dogaru, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2422/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 111/2010. Curtea de... → |
|---|
