Contestație decizie de concediere. Decizia 7111/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7111
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. nr. 387/22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC DE EXECUȚIE M SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul reclamant G și consilier juridic pentru intimata pârâtă SC DE EXECUȚIE M SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul reclamant G, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă SC DE EXECUȚIE M SA, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 387 din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Gorj a respins contestația formulată de petentul G, împotriva dispoziției nr. 6216/24.10.2008 emisă de intimata SC. de Excepție M SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petentul a fost salariatul intimatei în funcția de tâmplar, fiind încadrat pe durată determinată prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr.4037/26.10.2006, iar ulterior a fost prelungită durata determinată prin contractele individuale de muncă cu numerele 2219/27.04.2007 și 4212/30.07.2007, prin acest ultim contract durata fiind stabilită pentru perioada 28.07.2007-28.10.2008.
Prin dispoziția nr.6216/24.10.2008 emisă de intimată a încetat contractul individual de muncă al petentului în conformitate cu prevederile art.56 lit.j din Codul muncii, începând cu data de 29.10.2008.
Potrivit art.56 lit.j din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data expirării contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.
Apărarea petentului în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art.81-85 din Codul muncii este neîntemeiată și a fost respinsă cu motivarea că, potrivit art.4 din Codul muncii,Între aceleași părți se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de muncă pe durată determinată, dar numai înăuntrul termenului prevăzut la art.82.", termen care este de cel mult 24 de luni, iar potrivit art.84 alin.1,La încetarea celui de-al treilea contract individual de muncă, prevăzut la art.80 alin. 4, dacă pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată."
Cele trei contracte individuale de muncă succesive încheiate între părți s-au încadrat în durata maximă de 24 de luni prevăzută de art.82 alin.1 din Codul muncii, de 24 de luni, iar dispozițiile art.84 alin.1 din Codul muncii nu instituie în sarcina angajatorului obligația ca, pe postul ocupat prin trei contracte individuale de muncă succesive de un salariat, să angajeze cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată același salariat.
Raporturile de muncă dintre părți au încetat de drept la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat cel de-al treilea contract individual de muncă încheiat pe durată determinată, iar ocuparea aceluiași post, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, se face cu respectarea dispozițiilor Codului muncii, orice persoană având vocație la ocuparea acelui post și neexistând un drept de preferință pentru o persoană anume, fie chiar și aceea care a ocupat postul pe durată determinată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus și dispozițiile Codului muncii, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul G, considerând-o nelegală și netemeinică.
În mod greșit a reținut instanța că cele 3 contracte individuale de muncă succesive pe perioadă determinată încheiate între părți pe durata maximă de 24 de luni prevăzut de art.82 alin.1 Codul muncii,întrucât din simpla analiză a acestora a rezultat că această perioadă a fost depășită cu 3 zile.
Contractele de muncă au fost încheiate,primul în perioada 26.10.2006-26.04.2007.al doilea 27.04.2007-27.07.2007 și al treilea 28.07.2007-28.10.2008.
Potrivit art.84 Codul muncii la încetarea celui de al treilea contract individual de muncă pe durată determinată sau la expirarea termenului prevăzut de art.82 alin.1 Codul muncii va fi angajată o persoană cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată,iar recurentul reclamant nu a ținut locul unui salariat suspendat dintr-o anumită cauză și înaintea sa a fost angajată o persoană care a ieșit la pensie.
Art.85 Codul muncii prevede "angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă vacante sau care vor deveni vacante corespunzătoare pregătirii lor profesionale și să le asigure accesul pe aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată".
Această informație se face la sediul unității,iar conducerea în loc să-l înștiințeze despre locurile de muncă vacante,chiar și pe postul pe care a fost angajat,prin dispoziția nr.6216/24.10.2008 i-a încetat activitatea de drept ca urmare a expirării duratei determinate conform art.56 lit.j din Codul muncii.
Nu rezultă că a fost informat asupra locurilor de muncă vacante sau care vor deveni vacante,iar în perioada octombrie și noiembrie 2008 s-au făcut 8 angajări,fără a i se asigura unul din acele locuri.
La 14.10.2008 a depus cerere de angajare,înregistrată sub nr.6075,care nu a fost aprobată de conducere,iar după expirarea contractului său la 29.10.2008 a fost angajată altă persoană la 03.11.2008 pe postul avut în meseria de tâmplar.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în cazul contractului individual de muncă pe perioadă determinată operează încetarea de drept în temeiul art.56 lit.j din Codul muncii.
Recursul se respinge.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu pot fi primite criticile invocate, care nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege și care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Astfel, nu este întemeiată susținerea că cele trei contracte individuale de muncă au depășit durata maximă de 24 luni prevăzută de art.82 Codul muncii, în condițiile în care contractul nr.4037/26.10.2006, a fost încheiat pe o durată de 6 luni, contractul nr.2219/27.04.2007 a fost încheiat pe o durată de 3 luni, iar contractul nr.4212/30.07.2007 pe o durată de un an și trei luni de zile, cu respectarea prevederilor legale.
Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante, reținând că a încetat de drept contractul individual de muncă la data expirării termenului de 24 de luni prevăzute de art.82 Codul muncii și la încheierea noului contract de muncă s-a avut în vedere că nu există cazurile de excepție prevăzute de art.84 alin.2 din Codul muncii.
Nu se poate reține critica recurentului reclamant, în sensul că nu a fost respectată de către intimata pârâtă obligația de informare și cu privire la locurile de muncă vacante, așa cum prevede art.85 Codul muncii " Angajatorii sunt obligați să informeze salariații angajați cu contract individual de muncă pe durată determinată despre locurile de muncă, vacante sau care vor deveni vacante, corespunzătoare pregătirii lor profesionale, și să le asigure accesul la aceste locuri de muncă în condiții egale cu cele ale salariaților angajați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Aceasta informare se face printr-un anunț afișat la sediul angajatorului. O copie a anunțului prevăzut la alin.1 se transmite de îndată sindicatului sau reprezentanților salariaților".
Sub acest aspect, se re ine că cererea recurentului reclamant din 14.10.2008, a fost analizată și prin rezoluție s-a dispus să fie sortate cele cu calificarea de templar, dulgher, rezultând de asemenea că la nivelul unității este nevoie de templar calificat și bine pregătit professional, chiar dacă s-a propus să nu fie aprobată cererea recurentului reclamant, iar angajarea să privească un tâmplar cu calități profesionale specifice acestei activități.
În aceste condiții, nu se poate aprecia că nu a fost respectată obligația de informare printr-un anunț la sediul angajatorului, chiar dacă nu a rezultat că o copie a anunțului a fost transmisă de îndată sindicatului sau reprezentanților salariașilor, întrucât existența locului vacant era de necontestat, iar recurentul cunoștea acest aspect.
Este adevărat că în temeiul art.86 din Codul muncii " Referitor la condițiile de angajare și de muncă, salariații cu contract individual de muncă pe durată determinată nu vor fi tratați mai puțin favorabil decât salariații permanenți comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de muncă, cu excepția cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective", dar în speță nu se poate reține că a fost încălcat principiul egalității de tratament atunci când s-a realizat angajarea pe durată nedeterminată a unei alte persoane și acest lucru a fost justificat de motive obiective.
În acest sens, intimata pârâtă a avut în vedere calificarea/aptitudinile profesionale și noțiunea pe care Codul munciia dat- unui "salariat permanent comparabil" ca fiind "salariatul al cărui contract individual de muncă este încheiat pe durată nedeterminată și care desfășoară aceeași activitate sau una similară, în aceiași unitate".
Instanța a apreciat judicios că încheierea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor Codului muncii și nu a existat un drept preferențial pentru o anumită persoană, nerezultând că au fost efectuate angajări cu privire la alte personae și că în această modalitate s-a ajuns la excluderea recurentului de către angajator.
Nici celelalte critici nu sunt întemeiate și nici nu pot reprezenta motive de ordine publică, care să poată fi puse în dezbaterea părților din oficiu în temeiul art.306 alin.2 Cod procedură civilă și care să atragă casarea sau modificarea sentinței, care este legală și temeinică, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr. 387/22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC DE EXECUȚIE M SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /08.12.2009. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2272/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1619/2009. Curtea... → |
|---|
