Contestație decizie de concediere. Decizia 743/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 743/
Ședința publică de la 04 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacșin
JUDECĂTOR 2: Veronica Păcurariu
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.
Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă privind pe recurenta BRD GENERALE SA -SUCURSALA G, B,--7 și în G,-, împotriva sentinței civile nr. 344/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu intimatul contestator, G,-, -orun,. 45, având ca obiect contestație decizie de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă avocat, în baza împuternicirii avocațiale depuse la fila 16 dosar, și intimatul contestator, prezent personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că, prin Serviciul registratură, la data de 03.08.2009, recurenta a depus cerere prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Apărătorul recurentei, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii în tot a contestației formulate împotriva deciziei de concediere, în cererea de recurs fiind invocate motivele de nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, la prima zi de înfățișare, la instanța de fond, după de a acordat cuvântul părților pe probe, după ce s-a constatat închisă faza cercetării judecătorești, a acordat cuvântul pe fond, din oficiu, a pus în vedere reprezentantului contestatorului să pună concluzii și precizări cu privire la aspectul datei la care s-a depus cererea de demisie, a deciziei de concediere și dacă a existat o decizie în termen de 15 zile de preaviz prevăzu de art. 79 din Codul muncii.
Instanța a încălcat mai multe norme procedurale: dreptul la apărare (art. 24 alin. 1, 2 din Constituție, dreptul la un proces echitabil prev. de art. 21 alin. 3, art. 6.) și principiul contradictorialității dezbaterilor prev. de art. 129 alin. 4.pr.civ. Arată că dacă s-ar fi pus în discuția părților înainte de închiderea dezbaterilor, s-ar fi putut apăra și apreciază că decizia de concediere a fost emisă în termen de 15 zile; conducerea, sesizând, a acordat un termen de grație pentru a da posibilitatea acestuia să-și pună la punct lucrările. Sesizând existența unei abateri disciplinare, a înregistrat o cerere de demisie la șeful ierarhic și i-a solicitat să se prezinte la Biroul personal pentru înregistrarea cererii. Acesta s-a prezentat ulterior, pe 03 noiembrie, înregistrând cererea.
Apreciază că aceasta este data asupra căreia instanța nu s-a pronunțat; că, apreciind, prin absurd, că termenul ar curge de la 27.10.2008, atât premisa și concluzia instanței de fond sunt greșite; dacă demisia este la 27 octombrie, ultima zi de lucru ar fi fost la 10.11.2008 și demisia fiind emisă la 12.11.2008 a fost emisă când între părți nu mai existau raporturi de muncă; cu o singură excepție, atunci când raporturile de muncă pot fi revocate prin acordul ambelor părți; data de 10 este ultima zi; pe 11, 12 și 13 contestatorul s-a prezentat la locul de muncă,a prestat muncă, angajatorul l-a plătit pentru aceste date.
În această situație, a avut loc o tacită reconducțiune a contractului individual de muncă manifestată expres prin revocarea cererii de demisie; chiar dacă termenul s-ar fi împlinit la 10.11.2008, demisia s-a revocat; în aceste condiții, decizia de concediere ar fi fost emisă în momentul în care între părți există raporturi de muncă.
Arată că și calculul făcut de instanța de fond este greșit, este un termen procedural, pe zile libere; în opinia lor, la 11.11.2008; dar, având în vedere că în 05.11.2008 a făcut cererea de concediu fără plată, în acea zi contractul de muncă a fost suspendat, prin urmare și termenul de preaviz; ultima zi de lucru fiind pe 12.11.2008; chiar și așa, decizia de concediere a fost emisă în termen când între părți existau raporturi de muncă. Arată că a făcut dovada că au fost plătite drepturile până la 13.11.2008. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimatul contestator, întrebat fiind dacă a fost plătit pentru intervalul 01.13.11.2008, arată că ultima zi a fost pe 12, că banii sunt în cont, dar acesta este blocat și acum; arată că s-a prezentat numai pe 12 pentru a înainta lucrările la arhivă, după care nu a mai venit.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că decizia a fost emisă după încetarea contractului de muncă; de pe 27 depus cererea la mapă (a dat-o directorului în mână) care, mai departe, a înaintat-o la resurse umane.; făcând un calcul, ultima dată a contractului a fost pe 10.11.2008.; în momentul în care s-a emis decizia, el nu mai era angajat al băncii, s-a prezentat doar pentru a depune actele la arhivă.
Apărătorul recurentei, în replică, arată că la fila 12 din dosarul de recurs este fișa de pontaj în care, în dreptul acestuia, pe data de 13 apare ca fiind plătit cu 8 ore.
Intimatul arată că fișa de pontaj este în sistem electronic și că nu semnează condica pentru că nu există.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 344/24.02.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a respins ca nefondată excepția tardivității emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
S-a admis în parte contestația formulată de contestatorul și s-a anulat decizia nr. 515/12.11.2008 de desfacere a contractului de muncă, emisă de intimata BRD GENERALE
A fost obligată intimata să emită o nouă decizie de încetare a contractului de muncă încheiat cu contestatorul, având ca temei disp. art. 79 alin. 7 din Codul muncii, data încetării raporturilor de muncă fiind 10.11.2008.
A fost obligată intimata să plătească reclamantului drepturile bănești pentru perioada 01.11.2008-10.11.2008.
S-au respins ca nefondate celelalte pretenții deduse judecății.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 515/12.11.2008 de desfacere a contractului de muncă, emisă de intimata BRD GENERALE G, obligarea acesteia la modificarea temeiului legal în baza căruia i-a încetat contractul de muncă în sensul de a se menționa art. 79 din Codul muncii în loc de disp. art. 61 lit. a din Codul muncii, obligarea la plata drepturilor bănești pentru perioada 01.10.2008-11.10.2008 și cheltuieli de judecată.
De asemenea, a mai solicitat obligarea intimatei la plata unor despăgubiri motivat de faptul că desfacerea disciplinară a contractului de muncă l-a împiedicat în a-și găsi un loc de muncă.
A arătat că la data de 27.10.2008, a depus o cerere de demisie iar la data de 29.10.2008, a fost convocat pentru data de 06.11.2008 în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile pentru o abatere disciplinară.
A considerat că desfacerea disciplinară a contractului de muncă intervenită ulterior cererii de demisie a fost efectuată nelegal și cu rea-credință, temeiul legal al raporturilor fiind art. 79 din Codul muncii.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestației întrucât contestatorul și-a depus cererea de demisie în urma unui control prin care s-au descoperit nereguli în activitatea sa.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele.
Contestatorul a fost salariatul unității pârâte iar, la data de 27.10.2008, a formulat o cerere de demisie, pe această cerere datată de angajator cu 27.10.2008, fiind înserată mențiunea "De acord-preaviz 15 zile".
În această situație și dacă nu intervenea desfacerea contractului de muncă din alte motive, efectele contractului au încetat, așa cum a apreciat instanța de fond, la data de 10.11.2008.
Desfacerea disciplinară a contractului de muncă în baza lit. a din Codul munciia intervenit ulterior cererii de demisie prin decizia nr. 515/12.11.2008, peste termenul legal de preaviz de 15 zile și deci după data încetării raporturilor de muncă, fiind astfel nelegală.
Cu privire la excepția tardivității emiterii deciziei contestate, s-a apreciat că este nefondată având în vedere că emiterea ei după data încetării raporturilor de muncă nu conduce la sancționarea ei decât ca fiind nulă absolut, nu ca fiind tardivă.
Având în vedere că reclamantul nu a primit drepturile salariale pentru perioada 01.11.2008-10.11.2008 așa cum ambele părți în litigiu ar fi susținut, și văzând disp. art. 79 alin. 5 în ref. la art. 154 alin. 2 din Codul muncii, prima instanță a obligat pe intimată să plătească acestuia respectivele drepturi salariale.
S-a apreciat ca nefondată cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata unor despăgubiri motivat de faptul că desfacerea disciplinară a contractului de muncă l-a împiedicat să își găsească un alt loc de muncă, întrucât după încetarea raporturilor de muncă prin demisie nu se mai pune problema aplicării art. 78 alin. 2 din Codul muncii. Reclamantul trebuia să facă dovada unui eventual prejudiciu moral.
În baza disp. art. 274.pr. civilă, a obligat prima instanță pe intimată să plătească cheltuieli de judecată către contestator constând în onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata BRD GENERALE SA SUCURSALA, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Prima instanță a încălcat normele de procedură, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5.pr. civilă.
Astfel, la prima zi de înfățișare, instanța a acordat părților cuvântul pe probe și s-a pronunțat asupra lor iar, ulterior, nemaifiind alte solicitări din partea părților, a constatat încheiată faza cercetării judecătorești și a acordat cuvântul părților pe fondul cauzei.
După acordarea cuvântului pe fondul contestației, prima instanță, din oficiu, a solicitat acestuia să pună precizări cu privire la data la care s-a depus cererea de demisie, data când s-a emis decizia de concediere, deși în cuprinsul contestației nu se făcuse vorbire de această eventuală nelegalitate a deciziei contestate.
Procedând în acest mod, prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității,fiind în imposibilitate de a-și pregăti apărările pe această nouă excepție de nulitate a deciziei de concediere invocată de prima instanță din oficiu.
In ceea ce privește soluția dată de prima instanță, a apreciat-o nelegală întrucât în mod eronat s-a considerat că raporturile de muncă ale contestatorului ar fi încetat încă de la data de 10.11.2008, în temeiul art. 79 din Codul muncii, după expirarea termenului de preaviz.
A învederat că data când a fost înregistrată cererea de demisie este cea de 03.11.2008 și nu cea de 27.10.2008, deși i se pusese în vedere să înregistreze cererea de demisie în aceeași zi.
De asemenea, i s-au acordat drepturile salariale până în ultima zi de lucru (13.11.2008) așa cum a învederat și în fața primei instanțe.
A considerat astfel ca demisia a fost revocată în mod tacit prin acordul părților, așa cum arată întreaga doctrină și, chiar dacă s-ar presupune că perioada de preaviz ar fi expirat la data de 10.11.2008, prin prezentarea salariatului la serviciu și după această dată și prin acceptarea angajatorului a continuării raporturilor de muncă și ulterior acestei date, a intervenit tacita reconducțiune a contractului individual de muncă, demisia fiind revocată prin acordul tacit al părților contractuale.
3. Soluția primei instanțe este nelegală și cu privire la obligarea de a plăti drepturile salariale pentru perioada 01.11.2008-10.11.2008, întrucât a învederat instanței acest aspect și nu a recunoscut așa cum greșit susține prima instanță.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației.
În dovedirea celor susținute, a depus la dosar fluturașul de salariu pentru perioada 01.11-30.11.2008, statele de plată pentru aceeași perioadă, foaia colectivă de prezență pentru luna noiembrie 2008, cererea de efectuarea a unei zile de concediu fără plată pentru data de 05.11.2008.
A precizat apărătorul contestatoarei recurente și faptul că, și în condițiile în care s-ar considera data depunerii demisie ca fiind 27.10.2008, termenul de preaviz se calculează potrivit disp. art. 101.pr. civilă, împlinindu-se la data de 12.11.2008.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă prezent în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
A precizat că i s-au virat în cont banii pentru drepturile salariale cuvenite pentru perioada 01.11-13.11.2008 însă contul ar fi blocat.
De asemenea, s-a prezentatr la lucru până la data de 13.11.2008 însă pentru a finaliza lucrările.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs (art. 304 pct. 5.pr. civilă), instanța nu îl apreciază ca întemeiat.
Chiar dacă instanța de fond a pus în vedere părților să se pună precizări cu privire la data la care s-a depus cererea de demisie și data la care s-a emis decizia de concediere, această situație nu a dus la încălcarea dreptului la apărare a intimatei recurente, întrucât dezbaterile au avut loc în condiții de contradictorialitate, în prezența apărătorilor ambelor părți.
Mai mult, intimata recurentă avea posibilitatea să solicite un nou termen de judecată în condițiile în care ar fi considerat necesar în vederea pregătirii apărării.
Este adevărat faptul că prin contestație, intimatul contestator nu a invocat motivul de nelegalitate a deciziei de concediere așa cum a fost reținut de către prima instanță însă totuși, s-a pus în discuția părților acest aspect, făcându-se aplicarea prev. art. 129 alin. 4.pr. civilă: "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare" astfel că nu se poate considera că prima instanță s-a antepronunțat ci doar că a manifestat rol activ.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că nu s-au încălcat normele de procedură cu privire la regulile de desfășurare a procesului civil.
Curtea apreciază ca întemeiat motivul de recurs prin care se critică aprecierea primei instanțe ca fiind încetate raporturile de muncă ale contestatorului la data de 10.11.2008.
Se au în vedere trei aspecte și anume:
în ceea ce privește data de referință termenului de preaviz de 15 zile prevăzut de art. 79 alin. 4 din Codul muncii, instanța o considera ca fiind cea din 27.10.2008, data când directorul unității a menționat pe cerere "De acord-preaviz 15 zile", așa cum corect a reținut și instanța de fond. Este o problemă de ordin intern a angajatorului faptul că cererea s-a înregistrat ulterior, la data de 03.11.2008 iar importanță prezintă data când s-a trecut efectiv acordul;
pornind de la data de 27.10.2008 trebuie calculat termenul de preaviz de 15 zile însă prima instanță a efectuat un calcul eronat, considerând greșit că raporturile de muncă ar fi încetat la data de 10.11.2008. Astfel, art. 79 alin. 4 din Codul muncii nu precizează modul de calcul al termenului de 15 zile, prevăzând doar că este vorba de zile calendaristice. Art. 295 alin. 1 din Codul muncii prevede că dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute în prezentul cod, cudispozițiile legislației civile.În aceste condiții, se aplică normele generale de drept prevăzute în art. 101 alin. 1.pr. civilă privind modul de calcul al termenelor și anume: "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul". Deci, termenul de preaviz începe să curgă de la data de 28.10.2008 și se sfârșește la data de12.11.2008și nu la data de 10.11.2008 iar datorită faptului că intimatul contestator a figurat la data de 05.11.2008 în concediu fără plată potrivit cererii aflate la fila 15 dosar recurs, termenul se prorogă până la data de 13.11.2008 astfel decizia nr. 515 emisă de la data de 12.11.2008 este legală din acest punct de vedere, fiind în interiorul termenului de preaviz;
un al doilea punct de vedere care conduce la concluzia că decizia de concediere nu este lovită de nulitate absolută așa cum a reținut prima instanță chiar și în condițiile în care s-ar aprecia că raporturile de muncă ar fi încetat la data de 10.11.2008 este faptul că intimatul contestator a continuat raporturile de muncă cu unitatea angajatoare și după data de 10.11.2008 (nu prezintă relevanță motivele pentru care s-a prezentat în continuare la serviciu) fiind pontat și remunerat până la data de 13.11.2008, potrivit înscrisului depus la fila 12 dosar recurs, înscris ce nu a fost contestat de către intimat în condițiile art. 177.pr. civilă. Demisia este un act unilateral al angajatului care, în principiu, este irevocabil și, din acest motiv, poate fi revocat numai prin acordul părților. Acordul poate fi expres însă poate fi și tacit, în sensul că salariatul continuă executarea obligațiilor sale de serviciu și după data expirării termenului de preaviz, iar angajatorul nu se opune la această situație. În aceste condiții, se consideră că raporturile de muncă nu au încetat, rămânând în vigoare contractul individual de muncă care a fost astfel reînnoit. Pentru aceste considerente, decizia de concediere nu este lovită de nulitate absolută și, din punct de vedere a respectării formalităților de emitere, este conformă cu dispozițiile legale. Curtea învederează faptul că această din urmă situație cu privire la reînnoirea contractului de muncă nu putea fi reținută de către prima instanță întrucât intimata a prezentat noi înscrisuri în recurs astfel că se aplică prevederile art. 305 și 304 indice 1.pr. civilă.
In ceea ce privește drepturile salariale, recurenta a depus în recurs pontajele și fluturașul de salariu din care rezultă că a achitat contestatorului intimat remunerația pentru perioada 01.11.-13.11.2008. De altfel, contestatorul a recunoscut că banii au fost virați în cont iar susținerile că ar fi blocat contul său nu sunt dovedite. Prima instanță a arătat în mod greșit în considerentele hotărârii faptul că ambele părți în litigiu au susținut că reclamantul nu a primit drepturile salariale pentru perioada respectivă. Dimpotrivă, prin concluziile scrise (fila 66 dosar fond), contestatorul a precizat în mod expres faptul că "drepturile salariale au fost plătite de către angajator iar sumele respective au fost blocate pe cardul de salariu. Reclamantul urmează să promoveze o acțiune separată pentru a intra în posesia drepturilor salariale pentru perioada 01.11.2008-11.11.2008". De asemenea, în concluziile pe fond, apărătorul intimatei a arătat că "solicită a se avea în vedere faptul că reclamantul a fost plătit de societate până în ultima zi de activitate".
Pentru toate argumentele mai sus expuse, recursul este întemeiat și urmează a fi admis în baza disp. art. 312 alin. 1,2 și cu aplicarea alin. 3 ultima teză pr. civilă, fiind incidente atât cauze de modificare a hotărârii cât și de casare a acesteia.
Potrivit disp. art. 312 alin. 5.pr. civilă, întrucât nu s-a analizat fondul cauzei, se va casa în parte hotărârea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Se va menține dispoziția privind respingerea excepției tardivității întrucât nu a fost recurată.
În rejudecare, se va analiza fondul cauzei și alte argumente ale părților emise în faza recursului și se va ține seama de înscrisurile depuse în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta BRD GENERALE SA -SUCURSALA G, B,--7 și în G,-, împotriva sentinței civile nr. 344/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în contradictoriu cu intimatul contestator, G,-, -orun,. 45.
Dispune casarea în parte a sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Menține dispozițiile privind respingerea ca nefondată a excepției de tardivitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 04 August 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
FV/06.08.2009
/2 ex/17.08.2009
Fond: RZ-DB
Președinte:Simona BacșinJudecători:Simona Bacșin, Veronica Păcurariu, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 801/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 15/2008. Curtea de... → |
|---|
