Contestație decizie de concediere. Decizia 7488/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - decizie de concediere -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7488
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2009, privind recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1874/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC Energetic SA, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.12.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având în vedere solicitarea reprezentantului intimatei pârâte, de a se amâna pronunțarea cauzei pentru a avea posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art.146 raportat la art.156 alin.2 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.12.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 4460/01.09.2008 Tribunalul Gorj Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj
Împotriva acestei sentinței, contestatorul a declarat recurs care prin Decizia nr. 9607/5.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA a fost declarat nul, reținându-se că acesta nu a fost motivat în termenul legal.
La data de 16.01.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub numărul -.
În continuarea judecatei, la data de 13.03.2009 contestatorul a depus precizări prin care invocă nulitatea absolută a deciziei nr. 622/24.04.2008 deoarece au fost încălcate dispozițiile art. 60 alin 1 lit. a) din Codul Muncii care interzic desfacerea contractului de muncă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Petentul arată că luarea acestei măsuri, în situația sa, a avut loc tocmai în timpul perioadei de incapacitate temporară de muncă și, chiar dacă decizia prevede că efectele sale se produc după încetarea incapacității temporare de muncă, sancțiunea luării acestei măsuri nu poate fi decât nulitatea absolută.
A precizat că în cazul în care nu va fi reținută nulitatea deciziei, considerând că măsura dispusă este mult prea gravă, deoarece gravitatea faptei putea fi analizată în raport de comportarea generală la serviciu și de eventualele sancțiuni suferite anterior.
Contestatorul a depus ordonanța de scoatere de sub urmărire penală emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu -
La data de 6.04.2009 intimata a depus completare la întâmpinare prin care arată că atât termenul de 6 luni cât și cel de 30 de zile sunt termene de prescripție a răspunderii disciplinare, fiind susceptibile de întrerupere sau suspendare în condițiile dreptului comun, iar intimata consideră că nici una din cauzele de suspendare sau întrerupere a prescripției prevăzute de art. 1865, 1874 din Codul Civil și art. 13 și 16 din Decretul 167/ 1958 nu sunt incidente în cauză.
A menționat că în decizia contestată se precizează clar că aceasta își va produce efecte cu data încetării incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical și, ca urmare, solicită respingerea excepției nulității absolute invocată de contestator.
A arătat că petentul a mai fost sancționat disciplinar, iar un astfel de comportament nu poate fi agreat de conducerea unității și nici nu poate beneficia de clemența instanței.
La data de 10.04.2009 contestatorul a depus note de ședință prin care a solicitat admiterea excepției nulității absolute a dispoziției de concediere deoarece aceasta a fost emisă cu nesocotirea cerințelor art. 60 al 1 lit. a) din Codul Muncii care stabilesc că nu poate fi dispusă concedierea pe durata incapacității de muncă iar în speță, la momentul emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, petentul se afla în concediu medical.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1874 de la 15 mai 2009 respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimat COMPLEXUL.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 622/24.04.2008 intimata a dispus sancționarea disciplinară contestatorului, în temeiul art. 136 alin.1 lit. f din contractul colectiv de muncă 2007-2008, coroborat cu art. 264 alin.1 lit. f Codul Muncii.
În decizie s-a menționat că sancțiunea aplicată - desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă -va opera la data încetării incapacității temporare de muncă a contestatorului.
Intimata a dispus aplicarea sancțiunii după efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în condițiile art. 267 Codul Muncii. În acest sens, la sesizările efectuate la data de 26.03.2008 (filele 19 și 20-dosar nr- - Tribunalul Gorj ), prin decizia nr. 431/26.03.2008 a fost numită comisia de cercetare, a fost audiat contestatorul (fila 18) și s-a întocmit referatul din data de 22.04.2008(filele 15-16) cu propunerea de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului.
S-a reținut că în data de 25.03.2008, după preluarea serviciului de tură schimbul 3, contestatorul a sustras 75 motorină. În cursul cercetării disciplinare, acesta a recunoscut fapta, a arătat că o regretă și că nu poate aduce argumente în apărarea sa.
S-a constatat că prin fapta sa contestatorul a încălcat prevederile art. 135.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil, respectiv sustragere de bunuri aparținând unității, considerată faptă deosebit de gravă ce poate fi sancționată direct cu desfacerea contractului individual de muncă, potrivit dispozițiilor art. 135 alin.3 din același contract colectiv de muncă.
Conform certificatelor medicale depuse la dosar ( filele 35-39) contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 29.03.2008-31.05.2008.
Potrivit art. 60 alin.1 lit. a Codul Muncii, pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă.
Ca urmare, pe perioada în care contractul individual de muncă este suspendat pentru unul din motivele prevăzute de art. 60, angajatorul nu poate dispune încetarea acestuia ca sancțiune disciplinară, dar nimic nu îl împiedică să emită decizia ce cuprinde această sancțiune.
Instanța a constatat că, prin emiterea deciziei contestate, intimata nu a încălcat dispozițiile enunțate anterior. Conform acestei decizii, încetarea contractul individual de muncă al contestatorului, ca sancțiune disciplinară, intervine la data încetării perioadei de incapacitate de muncă, dovedită prin certificate medicale, conform legii și nu în interiorul acestei perioade.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat neîntemeiată susținerea contestatorului privind încălcarea dispozițiilor art. 60 alin.1 lit. a Codul Muncii de către intimată, la emiterea deciziei contestate.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit art. 263 și 266 Codul Muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport de gravitatea abaterii săvârșite de salariat, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni aplicate anterior acestuia.
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, art. 135 alin. 3, s-a stabilit că fapta salariatului de a sustrage bunuri (art. 135 alin.1 pct.1.2) aparținând unității constituie abatere deosebit de gravă și poate atrage desfacerea disciplinară a contractului său de muncă.
În speță, contestatorul a săvârșit fapta cu intenție, determinat de, situația mai dificilă din punct de vedere financiar", pregătind în acest sens,trei recipiente". Mai mult, recunoaște fapta dar consideră că sancțiunea aplicată este prea aspră.
Contestatorul nu se află la prima abatere fiind sancționat disciplinar și anterior, prin deciziile nr. 838/25.07.2003, nr. 115/04.05.2004, nr. 573/26.08.2004.
În raport de situația de fapt și de drept reținută, instanța a constatat că fapta de a sustrage motorină din incinta unității intimate, săvârșită cu vinovăție de către contestator, precedată de abateri repetate ale acestuia, constituie o abatere suficient de gravă, ce justifică aplicarea sancțiunii desfacerii contractului individual de muncă de către intimată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică în sensul că, instanța de fond nu a ținut cont de lipsa - din conținutul deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă - a mențiunii instanței la care se atacă decizia de desfacere a contractului de muncă, mențiune care este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute -art. 284(2)
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate în recurs și în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Critica formulată de recurent privind nulitatea deciziei de sancționare disciplinară în forma cea mai severă - concedierea apare ca fiind întemeiată, intimata întocmind această decizie cu încălcarea dispozițiilor exprese prevăzute de art. 268 alin.(2) din Codul Muncii.
Angajatorul dispune de această prerogativă a sancționării disciplinare, chiar și cu concedierea, având dreptul de a proceda la aplicarea acestor sancțiuni ori de câte ori constată că este cazul, emițând o decizie care, în mod obligatoriu trebuie să cuprindă toate mențiunile precizate în textul de lege arătat.
Precizarea unei alte instanțe decât aceea prevăzută de lege - aspect care trebuie apreciat prin raportare la existența raporturilor juridice de subordonare dintre salariat și angajator, specifice dreptului muncii - reprezintă tocmai ipoteza de la care legiuitorul a pornit în stabilirea unui formalism deosebit în ceea ce privește conținutul unei decizii de concediere -.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu are relevanță faptul că,în final, contestatorul a ajuns în fața instanței competente legal să soluționeze contestația, prin declinarea competenței de soluționare a cauzei de la Tribunalul Gorj la Tribunalul Dolj.
Astfel, instanța de fond nu a fost investită cu o altă cerere decât aceea de constatare a nulității deciziei de concediere, nulitatea absolută intervenind în momentul încălcării prin actul juridic astfel încheiat a unei dispoziții legale ce ocrotește un interes general. Cum este aceea referitoare la instanța competentă să soluționeze cererea.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat, în temeiul art. 312 alin.1 teza II civ. și, modificând sentința instanței de fond va admite contestația și constatând nulitatea deciziei de concediere, va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Obligă pârâta la plata drepturilor bănești aferente, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, drepturi indexate, majorate și reactualizate conform legii.
Văzând și dispozițiile art. 274. civ.p. ,intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1874/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC Energetic SA, având ca obiect, contestație decizie de concediere.
Modifică sentința.
Admite contestația.
Constată nulitatea deciziei de concediere.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Obligă pârâta la plata drepturilor bănești aferente, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, drepturi indexate, majorate și reactualizate precum și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.- 12 feb.2010
3 ex/AS
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Cristina Raicea
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Contestație decizie de concediere. Decizia 32/2010. Curtea de... → |
|---|
