Contestație decizie de concediere. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.583/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - - B și - - C, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru recurentul reclamant, și consilier juridic, pentru intimatele pârâte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ca a învederat înscrisurile depuse, în ședința publică, de către reprezentanta intimatelor, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, și reintegrarea reclamantului, începând cu data de 01.04.2008, în funcția deținută anterior și pe fond să se constate nulitatea deciziei nr.336/01.04.2008, emisă de intimată, și admiterea excepției prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Consilier juridic, pentru intimatele pârâte, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, și pe fond menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, ca temeinică și legală, iar cu privire la excepția prescripției dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară invocată de reprezentanta reclamantului, consideră termenul de 30 de zile curge de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, și nu de la data luării la cunoștință de săvârșirea faptei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin decizia nr. 336/01.04.2008, intimata a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, reținând încălcarea de către acesta a dispozițiilor art. 11 lit. c, coroborat cu art. 36 alin. lit. b din Regulamentul de Ordine Interioară al intimatei. Faptele reținute ca abatere disciplinară au constat în încheierea de asigurări de către contestator, prin firma - agent de asigurare, cu un comision de 35% față de un comision de 20% acordat celorlalți inspectori de asigurare, precum și nedepunerea la timp a sumei de 20.000 lei, reprezentând prime de asigurare încasate pe polițele RCA, în casieria intimatei.
În cuprinsul deciziei s-a menționat ca dată a încetării contractul individual de muncă, data comunicării acestei decizii. Conform dovezii de comunicare a deciziei, contestatorul a luat cunoștință de aceasta la data de 05.04.2008.
Începând cu data de 04.04.2008 și până la data de 11.04.2008, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, așa cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar.
Cererea a format obiectul dosarului -.
Prin sentința 4479/2008, s-a admis contestația formulată de contestator, s-a anulat decizia emisă de intimată, s-a dispus repunerea părților in situația anterioară emiterii deciziei șii ntimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data integrării.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reținut că, potrivit art 50 alin 1 lit b din Codul muncii, contractul individual de muncă se suspendă de drept, pe perioada incapacității temporare de muncă a salariatului, perioadă în care, conform art. 60 alin 1 codul muncii nu poate fi dispusă concedierea acestuia".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs societatea pârâtă, criticile fiind in esență următoarele:
Contestatorul nu a făcut in instanță dovada depunerii la casierie a sumei de 20. 000 lei inducând in eroare instanța prin depunerea copiei borderoului care nu are alt rol dacit de aviza asiguratorul despre polițele de asigurare încheiate.
privește comisionul de 20% acordat inspectorilor de asigurări, recurenta arată că acesta nu are nici o legătură cu cel de 35% acordat - SRL al cărui asociat și semnatar al contractului de mandat era șotia contestatorului, iar nu contestatorul.
Cu privire la nerespectarea disp.art 60 alin 1 din Codul muncii, intimata recurentă arată că sancțiunea a fost aplicată la 01 04 2008, iar contestatorul nu a anunțat societatea că începând cu 04 04 2008 s-a îmbolnăvit și se afla in concediu medical, deși pentru emiterea concediului medical avea nevoie de adeverința de salariat, ceea ce nu a solicitat și, in plus, salariatul est obligat să anunțe incapacitatea temporară de muncă.
Prin decizia 10409/3 12 2008, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de intimata -. - împotriva nr. 4479/02 07 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond nu a lămurit natura juridică a celor două comisioane de 35% și respectiv 20% invocate in contestație, nu a administrat toate probele ce s-ar fi impus pentru verificarea depunerii efective a sumei de 20 000 lei la casieria unității, nu a verificat realitatea stării de incapacitate temporară de muncă și motivele pentru care contestatorul nu a anunțat angajatorul aflat in această stare in timp util.
Dosarul a fost înregistrat sub nr - la data de 16 01 2009.
In rejudecare, cu luarea in considerare a indicațiilor instanței de control judiciar, instanța a constatat că și Sucursala din C are calitate procesuală in cauză alături de societatea - - B, și a dispus introducerea acesteia in cauză în calitate de pârât, a solicitat cabinetului dr. să comunice copiile adeverințelor care au stat la baza emiterii certificatelor de concediu medical valorificate de către salariatul contestator, și din oficiu, a dispus interogatoriul contestatorului.
Răspunzând interogatoriului luat din oficiu la 17 02 2009, contestatorul arată textual " la întrebarea instanței - dacă adeverința nr 16/4 04 2008 este emisă de mine - răspund că este emisă de unitatea la care am fost angajat in calitate de Director prin contractul individual de muncă cu angajatorul - SRL".
S-a depus la dosar contractul individual de muncă,in care angajator figurează ( așa cum rezultă din ștampilă) societatea de Asigurare Reasigurare - B - CF RO - și regulamentul de ordine interioară.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 583 de la 17 februarie 2009 respins contestația.formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata - -
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este sancțiunea disciplinară maximă, cea mai severă, care presupune in îndepărtarea salariatului vinovat in colectivul de muncă, ca o consecință, a încetării contractului individual de muncă prin voința unilaterală a angajatorului.
De aceea, in aplicarea acestei sancțiuni, trebuie să se seama de disp. art 61 lit a din Codul muncii, care, prevăd concedierea " in cazul in care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin CCM, CCM aplicabil sau Regulamentul Intern ".
Din această perspectivă, tribunalul, trebuie să cerceteze și să aprecieze dacă fapta sau faptele săvârșite de salariat îndeplinesc condițiile de gravitate, condiții care au impus desfacerea contractului individual de muncă, in ceea ce privește fondul cauzei, ca și faptele și împrejurările ce se circumscriu, unei situații de excepție, constând în încetarea raporturilor de muncă din inițiativa angajatorului pe timpul cât salariatul s-a aflat in concediu medical.
Potrivit art 60 alin 1 " concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilite prin certificat medical conform legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, decizia privind desfacerea disciplinară a CCM al salariatului, poartă nr 336 și este datată 01 04 2008, în timp ce certificatul de concediu medical - acordă concediu medical începând cu data de 04.04.2008 fiind, așadar, ulterior deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. Este adevărat că, potrivit art 268 alin 3 din Cod, decizia de sancționare se comunică salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii, și produce efecte de la data comunicării iar, potrivit art 267 alin 1 " sub sancțiunea nulității absolute nici o măsură ., nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile."
Actele și faptele de muncă, de natură să genereze declanșarea procedurii prealabile au fost cunoscute de salariat, deoarece, încă de la 6 03 2008, prin decizia nr 216 s-a dispus constituirea unei comisii de cercetare disciplinară pentru, efectuarea cercetării disciplinare prealabile, în care, in conformitate cu dispozițiile legii, s-a prevăzut "salariatul va fi convocat in scris de către comisie, precizându-se in cuprinsul convocării, obiectul, data, ora și locul întrevederii. In scrisoarea de convocare este obligatorie aducerea la cunoștința salariatului a faptelor care fa obiectul cercetării prealabile disciplinare " -.
In consecință, tribunalul a constatat că angajatorul a respectat condițiile legale privind convocarea salariatului la ascultare in cadrul cercetării preliminare iar salariatul cunoștea acest fapt.
Că, avea reprezentarea faptelor ce i se imputau,rezultă atât din conținutul deciziei prin care se consemnează atitudinea acestuia in contextul apărărilor pe care și le organizează, in timpul cercetării, cât și din conținutul chestionarului privind cercetarea disciplinară prealabilă datat 21 03 2008 ( fila 37 dosar ), cu mult anterior deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
Raportat la funcția pe care o îndeplinea in societate, aceea de inspector de asigurare, tribunalul a constatat, așadar, că, salariatul a avut reprezentarea faptelor ce se impută, încă de la data de 6 03 2008, atunci când se dispunea constituirea unei comisii de cercetare disciplinară pentru fapte și împrejurări care îl privesc.
In conformitate cu disp. art. 8 alin 1 din Codul muncii, " relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe ".
Față de această dispoziție legală, tribunalul a constatat că salariatul își organizează apărarea, pe excepție, cu lipsa bunei credințe.
A invocat faptul că, decizia i s-a comunicat in timp ce era in concediu medical.
Față de această situație in fapt, tribunalul a constatat următoarele:
Pentru a beneficia de concediu medical, salariatul trebuia să prezinte unității sanitar sau de medicină, un înscris privind calitatea de salariat. A prezentat înscrisul ( probabil adeverință, deoarece nu are o titulatură - fila 9 ) prin care, - - AG SRL, sub nr.16/04 04 2008, adeverește că, contestatorul are calitatea de salariat, in funcția de director general, înscris pe care îl semnează și îl ștampilează în această calitate.
Înscrisul nu face nici o vorbire despre condiția contribuției la fondul special al asigurărilor de sănătate.
Acest înscris, nu a fost comunicat (adus la cunoștință) niciodată angajatorului față de care activitatea salariatului crease, deja, premisele declanșării unui conflict de muncă, in fază preliminară printr-o cercetare prealabilă ce se desfășurase sau prin emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de muncă.
In aceste condiții, tribunalul a constatat culpa salariatului de a nu comunica angajatorului față de care se derulează raportul de muncă grevate pe ideea de conflict de muncă, a stării de incapacitate temporară de muncă lipsind, așadar, buna credință.
Este motivul pentru care, pretinsa comunicare a deciziei de concediere in timp ce se afla în concediu medical, împrejurare ce dă posibilitatea invocării excepții de nulitate absolută a deciziei, va fi respinsă.
Cât privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că, sancțiunea este temeinică și legală.
La dosarul cauzei, există răspunsul la chestionarul privind cercetarea disciplinară efectuată în cauză, prin care se contestă, în parte întinderea, prejudiciului rămânând un prejudiciu de 4100 lei pentru care, personal, a dat angajament de plată deși, pretinde contestatorul, nu a fost legal ( dar nici nu l-a contestat - fila 51 dosar ).
Răspunzând la același chestionar, învederează că, nu are mandat din partea Consiliului de administrație al - SRL să ofere date despre activitatea firmei ceea ce dovedește că salariatul are reprezentarea exactă a îndatoririlor ce-i revin, pe ideea de fidelitate, față de angajator, ideea ce nu are o reglementare distinctă în Cod fidelitate pe care nu a respectat - o, față de societatea intimată, - -.
Fapta salariatului de a încheia asigurări prin firma -, agent de asigurare cu comision de 35% față de un comision de 20% acordat celorlalți inspectori de asigurare, și de nedepunere la timp a sumei de 20 000 lei reprezentând contravaloarea primelor încasate pe polițele RCA in casieria Sucursala C, îndeplinește condițiile unei abateri grave de la regulile de disciplina a muncii, și justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond reține în mod eronat că, din rea credință, nu Am comunicat angajatorului certificatul de concediu medical.
Ori, din certificatul de concediu medical nr.-/04.04.2009 rezultă că recurentului i s-a pus diagnostic "" în formă acută(potrivit codului diagnosticelor, codul 630 =), astfel fiind în imposibilitatea de a se deplasa la sediul angajatorului pentru a comunica certificatul de concediu medical.
Mai mult decât atât la data emiterii certificatului de concediu medical nr.-/04.04.2009 recurentul nu avea cunoștință de emiterea deciziei de sancționare nr.336/01.04.2008 a Societății de Asigurare - Reasigurare - B, aceasta fiindu-i comunicată ulterior, respectiv la data de 05.04.2008.
Instanța de fond a reținut eronat că faptele calificate ca abateri disciplinare ar fi fost săvârșite de recurent. Ori, așa cum rezultă din susținerile angajatorului, polițele de asigurări ar fi fost încheiate ca urmare a unor acte juridice dintre angajator și - SRL, situație față de care apreciază că nu se poate reține că recurentul ar fi săvârșit o faptă ilicită, autorii fiind cele două societăți comerciale - - și - SRL.
Și în ceea ce privește nedepunerea la timp a sumei de 20.000lei, menționează recurentul că așa cum angajatorul a reținut în conținutul deciziei contestate, - SRL a avut un volum de prime brut subscrise nedepuse de 19.753,87 lei, aspect care de asemenea exclude săvârșirea aceleiași fapte de către recurent.
Consideră că au fost interpretate greșit prevederile art. 61 lit.a Codul muncii, potrivit căruia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în următoarele situații - în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiunea disciplinară. Ori, dispozițiile art. 263 alin.2 Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat.
În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii disciplinare, deoarece, pe de o parte recurentul a acționat în baza actului adițional nr.1/22.06.2007 la Contractul de mandat nr.115/22.06.2007, iar pe de altă parte, nedepunerea sumei de 20.000 lei la casieria - - C a fost săvârșită de către o altă persoană decât recurentul.
Consideră că au fost interpretate greșit prevederile art. 60 alin.1 Codul muncii potrivit cărora concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
Mai mult decât atât, potrivit art. 268 salin.3 Codul muncii - decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Decizia nr. 336/01.04.2008 a fost emisă de directorul general al Societății - B la data de 01.04.2008 și comunicată recurentului la data de 05.04.2008.
Ori, certificatul de concediu medical nr.-/04.04.2009 a fost emis de dr. - la data de 04.04.2008, deci cu o zi înainte ca recurentul că ia la cunoștință de decizia prin care a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Cu privire la excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare, instanța reține că această excepție este nefondată.
Potrivit Art. 268 - (1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Reiese că legea stabilește 2 termene în care angajatorul poate emite decizia de sancționare și anume unul de 30 de zile de le data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare sau 6 luni de la săvârșirea faptei.
În speță se poate constata că angajatorul a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare la data de 24 03 2008 urmare a procesului verbal de cercetare disciplinară și care a stabilit că faptele săvârșite de contestator constituie abaterii disciplinare.
Decizia de sancționare a fost emisă la data de 01 04 2008 deci în termenul de 30 de zile, termen ce curgea de la data de 24 03 3008, astfel că excepția invocată este nefondată.
Cu privire la critica privind interzicerea concedierii pe durata incapacității de muncă, această critică este fondată.
Astfel potrivit art. 60 alin. 1 codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă:
a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii
b) Potrivit art. 268 alin3 din codul munci decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
În speță se constată că decizia de concediere i-a fost comunicată contestatorului la data de 05 04 2008 și deci de la această dată își produce efectele.
Din actele aflate la dosar se constată că la data respectivă contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, conform certificatului medical seria - nr. - din 04.04.2008.
În această situație devin aplicabile prevederile textului de lege mai sus enunțat decizia de sancționare fiind astfel nelegală. Motiv pentru care se impune admiterea recursului și anularea deciziei respective, și repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia.
În ceea ce privește cererea privind plata despăgubirilor pe perioada concedierii și până la repunerea părților în situația anterioară, instanța reține că potrivit art. 78 alin. 1 din codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Obligarea angajatorului la plata despăgubirilor respective pornește însă și are în vedere culpa angajatorului cu privire la nelegalitatea deciziei.
În speță, se poate observa că nu există o culpă a angajatorului în nelegalitatea deciziei de sancționare în raport cu prevederile art. 60 din codul muncii, deoarece nici la data emiterii deciziei de concediere și nici la data comunicării acesteia angajatorul nu a avut cunoștință de faptul că salariatul se afla în incapacitate temporară de muncă.
Mai mult se poate spune că acestuia îi revine culpa pentru emiterea deciziei respective deoarece certificatul medical a fost emis la data de 04.04.2008, anterior comunicării deciziei, contestatorul putând încunoștința angajatorul de faptul că se află în incapacitate de muncă.
Susținerea acestuia în sensul că ar fi fost în imposibilitate de a anunța angajatorul de acest fapt nu poate fi primită, contestatorul nefăcând o asemenea dovadă, încunoștințarea putându-se face și altfel decât deplasându-se la sediul angajatorului. Aceasta cu atât mai mult cu cât avea cunoștință că fusese cercetat disciplinar și era posibilă o sancțiune împotriva sa.
Neexistând deci, culpă în sarcina angajatorului în emiterea deciziei atacate, nu poate opera nici răspunderea acestuia pentru eventualele prejudicii aduse salariatului ca urmare a concedierii nelegale, astfel că cererea contestatorului de obligare a acestuia la despăgubiri va fi respinsă.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod. pr. civilă va fi admis recursul și modificată sentința în sensul că va fi admisă în parte contestația, va fi anulată decizia nr.336/01 04 2008 emisă de intimată, și se va dispune reangajarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Va fi respinsă cererea privind plata drepturilor salariale formulată de contestator și în baza art. 274 Cod pr. civilă va fi obligată intimata către contestator la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.583/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - - B și - -
Modifică sentința în sensul că admite în parte contestația.
Anulează decizia nr.336/01.04.2008 emisă de intimată și dispune reangajarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Respinge cererea privind plata drepturilor salariale.
Obligă intimata către reclamant la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
18.01.2010
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1454/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2403/2009. Curtea... → |
|---|
