Contestație decizie de concediere. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂNr. 778/
Ședința publică de la 21 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata SC SRL T, cu sediul în municipiul T,-, -. B,. 32, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 550/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în T, str. -. - nr. 13,. 2, jud. G, având ca obiect " contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 12 din 13.01.2009 emisă de societatea recurentă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19.08.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.08.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 322/121/17.06.2009.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 550/30.03.2009 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC " " SRL
A admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 13/13.01.2009 emisă de pârâtă.
A constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 13/13.01.2009.
A dispus repunerea reclamantei în situația anterioară desfacerii contractului de muncă.
A obligat pârâta să procedeze la reîncadrarea reclamantei pe locul de muncă avut anterior concedierii (acela de contabil).
A obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și reintegrarea efectivă, actualizate la rata inflației cu începere de la data pronunțării prezentei și până la executarea efectivă.
A admis excepția prescripției dreptului de a solicita anularea Hotărârii AGA nr. 660/28.05.2008 și a respins ca prescris acest capăt de cerere.
A respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți și a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 322/121/26.01.2009 pe rolul Tribunalului Galați, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SRL T anularea deciziei de desfacere a contractului de munca nr. 12/13.01.2009, constatarea nulității actului de concediere, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei contestate, respectiv în funcția de administrator, conform actului constitutiv al societății din data de 27.12.2007, obligarea paratei la înregistrarea la ITM Gaa ctului adițional nr. 720/31.03.2008 privind schimbarea funcției din contabil în administrator, modificarea salariului de la 2400 la 5700 lei precum și a duratei concediului anual de odihnă (de la 21 la 24 zile), calcularea și achitarea la zi a tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită, majorate și actualizate la zi precum și obligarea unității pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că a fost angajată la societatea pârâtă începând cu data de 13.11.2007 în funcția de contabil cu un salariu de 2400 lei, ulterior fiind numita administrator al acestei societăți.
A învederat că printr-o hotărâre AGA nr. 660/28.05.2008 ilegala în care toți asociații au fost reprezentați de în baza unei procuri speciale valabile doar pentru AGA anterioare a fost dispusă revocarea sa din funcția de administrator.
A mai arătat că în mod ilegal societatea a dispus emiterea preavizului nr. 816/25.07.2008 și a notificării nr. 849/11.08.2008 în perioada cât se afla în concediu medical ulterior revenind prin decizia de suspendare a contractului de muncă nr. 1085/15.10.2008 în temeiul art. 50 lit. b din Codul muncii, suspendare care a încetat prin decizia nr. 2024/17.11.2008.
A arătat că la revenirea din concediul medical a fost forțată să plece în concediu de odihnă deoarece în locul său era angajată altă persoană, iar la expirarea acestuia a fost concediată prin preavizul nr. 2066/10.12.2008 și decizia nr. 12/13.01.2009 în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
În drept a invocat disp. art. 76-78, 281-291 din Codul muncii.
A depus la dosar o serie de acte și înscrisuri.
Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat necompetența materială a secției civile a Tribunalului Galați în soluționarea prezentei cauze, excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat ca reclamanta nu a solicitat anularea, desființarea hotărârii AGA prin care a fost demisă din funcția de administrator sens în care aceasta delimitează raportul juridic specific de mandat comercial și, implicit, competența materială a secției comerciale a Tribunalului Galați.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii pârâta a motivat că obiectul cererii este ilicit și imposibil de realizat deoarece consecința anularii deciziei este reintegrarea în funcția de administrator ceea ce este interzis de legea comercială respectiv art. 132 din Legea nr. 31/1990.
A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
Prin încheierea din 10.03.2008 instanța a dispus respingerea excepției necompetenței materiale a Secției civile a Tribunalului Galați, termen la care reclamanta a înțeles să-și completeze acțiunea în sensul că a solicitat anularea hotărârii AGA din 28.05.2008 prin care a fost revocată din funcția de administrator al societății.
A invocat totodată nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului s-a reținut următoarele:
Contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SRL T anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 12/13.01.2009, constatarea nulității actului de concediere, repunerea în situația anterioară emiterii deciziei contestate, respectiv în funcția de administrator, conform actului constitutiv al societății din data de 27.12.2007, obligarea pârâtei la înregistrarea la ITM Gaa ctului adițional nr. 720/31.03.2008 privind schimbarea funcției din contabil in administrator, modificarea salariului de la 2400 la 5700 lei precum și a duratei concediului anual de odihnă (de la 21 la 24 zile), calcularea și achitarea la zi a tuturor drepturilor salariale de care a fost lipsită, majorate și actualizate la zi precum și obligarea unității pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă începând cu data de 13.11.2007 în funcția de contabil cu un salariu de 2400 lei, ulterior fiind numită administrator al acestei societăți în baza unei hotărâri Adunării Generale a Acționarilor (copie contract de muncă - filele 5-7, act constitutiv - fila 17, hotărârea AGA a SC SRL T - fila 22)
Societatea a dispus emiterea preavizului nr. 816/25.07.2008 și a notificării nr. 849/11.08.2008 în perioada cât reclamanta se afla în concediu medical ulterior revenind prin decizia de suspendare a contractului de munca nr. 1085/15.10.2008 în temeiul art. 50 lit. b din Codul muncii, suspendare care a încetat prin decizia nr. 2024/17.11.2008 (copii certificate medicale - filele 51-58, preaviz nr. 816/25.07.2008 - fila 52, decizie de suspendare 1085/15.10.2008 - fila 59, decizie de încetare a suspendării nr. 2024/17.11.2008 - fila 66, preaviz nr. 2066/10.12.2008 - fila 62, decizia nr. 12/13.01.2009 - fila 63).
La expirarea concediului medical a solicitat prin cerere concediu de odihnă, iar la expirarea acestuia a fost concediată prin preavizul nr. 2066/10.12.2008 și decizia nr. 12/13.01.2009 în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Cu privire la anularea hotărârii AGA nr. 660/8.05.2008 instanța a retinut că potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 " hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței " sens în care s-a constatat prescris dreptul la acțiune.
Din analiza deciziei de desfacere a contractului de muncă reiese că societatea pârâtă nu a respectat dispozițiile art. 74 din Codul muncii conform cărora: "decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea; durata preavizului " lipsuri care atrag nulitatea absolută a deciziei contestate.
Conform art. 76 din același act normativ "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută". Astfel, " în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul" (art. 78 din Codul muncii ).
La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere sens în care reclamanta a fost reintegrată pe postul deținut anterior, respectiv cel de contabil, conform contractului de muncă.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 13/13.01.2009, a dispus repunerea reclamantei în situația anterioară desfacerii contractului de muncă, a obligat pârâta să procedeze la reîncadrarea reclamantei pe locul de muncă avut anterior concedierii (acela de contabil), a obligat pârâta către reclamantă la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și reintegrarea efectivă, actualizate la rata inflației cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă, a respins ca prescris capătul de cerere privind anularea Hotărârii AGA nr. 660/28.05.2008, a respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC SRL considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
1.)Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței funcționale a altei instanțe
Prin contestația formulată, intimata a solicitat, printre altele, și anularea Hotărârii în conformitate cu art. 132 din Legea nr. 31/1990, Hotărârea, pot fi atacate în instanță, competența de soluționare aparținând tribunalului - Secția comercială.
De asemenea, instanța de fond nu avea competența materială de a se pronunța asupra capetelor de cerere ce vizau reintegrarea în funcția de administrator și plata drepturilor bănești aferente acestei funcții.
2.)Instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut
Atât din petitul contestației cât și din motivarea acesteia rezultă fără echivoc că intimata contestatoare consideră ilegală măsura revocării din funcția de administrator și, în consecință, a solicitat reintegrarea în această funcție.
Or, prin dispozitivul sentinței recurate instanța a dispus reintegrarea în funcția de contabil cu plata drepturilor aferente deși nu s-a solicitat acest lucru de către contestator.
3.)Hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii
Astfel, motivul de nulitate privind nerespectarea condițiilor de formă prevăzută de art. 74 din Codul muncii nu a fost invocat de contestatoare nici în contestație, nici cu ocazia concluziilor orale sau scrise.
În această situație, dacă nu s-au invocat aceste motive, angajatorul nu a formulat o apărare privind aceste aspecte, ci doar pe cele invocate de către contestatoare.
Or, instanța de fond a încălcat acest principiu prin aceea că nu a pus în discuția părții motivele de nulitate absolută reținute în considerente și dispozitiv, motive pe baza cărora instanța a admis contestația și i-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Galați - Secția comercială.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 3, 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata, prezentă în instanță, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței funcționale a altei instanțe, Curtea apreciază că este întemeiată.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat printre altele și anularea Hotărârii nr. 660/28.05.2008 prin care a fost revocată din funcția de administrator.
Prin acest act a fost revocată intimata din funcția de administrator al SC SRL T începând cu data de 29.05.2008.
În dreptul muncii nu există motive de anulare a unei hotărâri pronunțată de Adunarea Generală a Acționarilor astfel că nu poate fi analizată legalitatea și temeinicia unei astfel de hotărâri de către un complet specializat pentru conflicte de muncă.
Or, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile pot fi atacate în instanță, competența de soluționare aparținând tribunalului - secția comercială.
În aceste condiții, se apreciază că devine incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă și competența funcțională aparține Secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Galați.
Critica adusă hotărârii instanței de fond referitoare la faptul că instanța nu avea competența funcțională de a se pronunța asupra capetelor de cerere ce vizau reorganizarea în funcția de administrator și plata drepturilor bănești aferente acestei funcții este neîntemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată contestatoarea a solicitat anularea deciziei de concediere și repunerea sa în funcția de administrator.
Contestatoarea a fost numită în funcția de administrator prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 660/28.06.2008.
Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că intimata contestatoare a încheiat cu recurenta la data de 13.11.2007 contractul individual de muncă pentru funcția de contabil iar prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. - din 13.11.2007 a fost numită în funcția de administrator.
Față de efectele Hotărârii din data de 28.05.2008 se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată, obiectul prezentei cauze fiind încetarea raportului de muncă, repunerea părților în situația anterioară cu plata drepturilor bănești cuvenite.
Competența funcțională aparține secției comerciale a Tribunalului Galați - complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă conform art. 67 din Legea nr. 168/1999 coroborat cu art. 2 lit. c din Codul d e procedură civilă, cum corect a reținut și instanța de fond.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitoare la faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată.
Într-adevăr, prima instanță a acordat contestatoarei ceea ce nu s-a cerut prin faptul că a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, respectiv contabil.
Analizând cererea de chemare în judecată se observă că intimata contestatoare a solicitat anularea deciziei nr. 12/13.01.2008 și reintegrarea sa pe postul deținut anterior de administrator, greșit reținându-se de către prima instanță că s-ar fi solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii (acela de contabil).
De asemenea, la prima zi de înfățișare, reclamanta nu a depus la dosar nici o cerere de modificare a obiectului acțiunii potrivit art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând principiul disponibilității potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului pricinii dedus judecății (art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă) și cel al contradictorialității.
Așa cum corect a arătat recurenta-contestatoare intimata a invocat faptul că s-au încălcat prevederile art. 65 alin. 2 din Codul muncii conform cărora desființarea locului de muncă trebuie să fie efectuată și să aibă o cauză reală și serioasă.
Apărările intimatei recurente exprimate prin întâmpinare precum și înscrisurile depuse la dosar vizează, logic, doar modul în care desființarea postului a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă.
La ultimul termen de judecată din data de 26.03.2009, cu ocazia dezbaterilor, instanța a rămas în pronunțare asupra fondului cauzei.
Or, excepția nulității absolute a deciziei de concediere nr. 13/13.01.2009 emisă de intimata-recurentă pentru încălcarea normei imperativă cuprinsă în dispozițiile art. 74 din Codul muncii în sensul că în dosar nu s-au menționat motivele care determină concedierea și durata preavizului nu au fost invocate de către contestatoare nici în contestația formulată nici pe parcursul judecății și nici cu ocazia concluziilor orale.
În această situație, dacă nu s-au invocat aceste motivări intimata-recurentă nu a formulat nici o apărare privind aceste aspecte ci doar pe cele invocate de către contestatoare.
Este adevărat că excepția nulității absolute poate fi invocată și de către instanță din oficiu dar cu respectarea dispozițiilor prevăzute expres de Codul d e procedură civilă.
Procedând în acest mod instanța a încălcat principii fundamentale ale dreptului procesual civil și norme europene privind respectarea drepturilor omului și, de asemenea, principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare, inclusiv principiul egalității drepturilor instituit prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează dreptul părților la un proces echitabil.
Hotărârea este astfel nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă potrivit cărora judecătorul este obligat să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare.
În consecință, fiind vorba de norme imperative ce nu au fost respectate, hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă și astfel este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă urmând ca, în baza dispozițiilor art. 1, 2, 3, 5 și 6 Cod procedură civilă, recursul să fie admis, cu consecința casării sentinței civile nr. 550/30.03.2009 a Tribunalului Galați și cauza să fie trimisă spre rejudecare la Tribunalul Galați - Secția comercială pentru soluționarea capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 412/27.12.2007 iar restul capetelor de cerere la Secția civilă din cadrul aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de intimata SC SRL T, cu sediul în municipiul T,-, -. B,. 32, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 550/30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Casează sentința civilă nr. 550/30.03.2009 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați - Secția comercială pentru soluționarea capătului de cerere privind anularea Hotărârii nr. 412/27.12.2007 iar restul capetelor de cerere la Secția civilă din cadrul aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2009.
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu |
Grefier, |
: - /10.09.2009
: 4 ex.//21 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Comunicat 2 ex.//22.09.2009
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 736/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1102/2009. Curtea... → |
|---|
