Contestație decizie de concediere. Decizia 838/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 838/
Ședința publică din 2 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator, domiciliat în G,-, -.20, jud.G împotriva sentinței civile nr.1343/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata 98 G, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.08.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 01.09.2009 și apoi la data de 02.09.2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1343/24.10.2008 Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea având ca obiect litigiu de muncă intervenit între contestatorul și intimata SC 98 SA
A constatat nulitatea mențiunii prevăzută în art.1 a Deciziei nr. 128/2007, referitoare la data încetării contractului individual de muncă, în sensul că data încetării va fi cea a emiterii deciziei 07.08.2007.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 2920,75 RON, reprezentând drepturile din diferența de diurnă, aferente perioadei mai 2005- iulie 2007 indexate cu rata inflației la data de 31.01.2008.
A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 200 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- contestatorul a chemat în judecată civilă pe pârâta 98 G, solicitând ca în baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei nr. 128/2007, reintegrarea pe funcția avută anterior, plata drepturilor salariale de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă și anularea înscrierilor corespunzătoare din carnetul de muncă. A mai solicitat ca pârâta să fie obligată să-i plătească orele suplimentare efectuate de la momentul angajării și până la desfacerea contractului, la plata diurnei de deplasare, respectiv diferența de la 150.000 lei ROL până la 75% din salariul tarifar /zi, la plata sporurilor de noapte, a zilelor de concediu de odihnă neutilizată pe anul 2006, la plata orelor de lucru prestate în zilele sâmbătă și duminică, toate de la data angajării și până la desfacerea contractului, la plata unor despăgubiri morale în cuantum de 20.000 lei RON precum și la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat în motivarea cererii că decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută, încălcându-se prevederile art. 268, 267 din muncii. Astfel, nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, întrucât a fost convocat pentru data de 30.07.2007, dar la acea dată contractul de muncă era desfăcut din data de 18.07.2007.
Și pe fond considerat contestatorul că măsura luată este nelegală. Nu a săvârșit faptele de care face vorbire în cuprinsul deciziei. În realitate, societatea a dorit să se descotorosească de contestator întrucât acest a solicitat plata orelor suplimentare. A fost permanent la dispoziția unității iar când nu i se dădea de lucru i se motiva că i se va da atunci când vor exista oferte, că s-a prezentat la serviciu, dar că a fost trimis acasă, motiv pentru care a sesizat în scris conducerea unității.
Cu privire la celelalte capete de cerere a arătat că de la momentul angajării nu i au plătit toate drepturile ce decurg din prevederile codului muncii și ale regulamentului de ordine interioară. Astfel, orele suplimentare nu i-au fost plătite, plata diurnei de deplasare s-a făcut în limita sumei de 15 lei, deși conform pct. 6.9 din indemnizația trebuia să fie de 75% din salariul tarifar/zi, nu i-a fost plătit sporul pentru orele prestate în timpul nopții, plata concediului de odihnă neutilizat pe anul 2006 și nici pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică.
A depus la dosar înscrisuri. A solicitat efectuarea unei expertize tehnice contabile și proba testimonială.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 268 din muncii.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât s-ar depăși termenul de trei ani prevăzut de art. 283 lit. c din Codul muncii.
A considerat ca decizia a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 267 din Codul muncii și cuprinde toate mențiunile obligatorii.
În urma referatului nr. 10798/16.07.2007 s-a constatat că reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu din data de 03.07.2007, după care, contestatorul a fost convocat pentru cercetare. După cercetare s-a stabilit încetarea contractului individual de muncă, stabilindu-se ca dată de încetare 18.07.2007.
S-a arătat că decizia conține toate mențiunile obligatorii stabilite de Codul muncii.
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamantul a refuzat să se mai prezinte la serviciu în urma unui așa zis conflict cu șeful de secție care i-a cerut să degajeze crengile din curte căzute în urma unei furtuni. Ulterior, timp de două săptămâni nu s-a mai prezentat la serviciu.
Conform prevederilor art. 86 din, salariații trimiși în delegație beneficiază de o diurnă de deplasare în cuantum de 15 lei RON.
a fost achitată contestatorului, acesta semnând statele de plată.
solicitat respingerea celorlalte capete de cerere. La salariul de încadrare, s-au prevăzut sporuri ce se regăsesc pe statele de plată. În afara acestora salariații au mai beneficiat și de un spor de stimulare. În aceste condiții, contestatorul ridica la sfârșitul lunii sume de bani ce reprezentau dublul salariului de încadrare. Nu a solicitat niciodată ca orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică să fie compensată cu timp liber corespunzător în următoarele 30 zile calendaristice.
A precizat că zilele de concediu de odihnă au fost plătite.
A depus la dosarul cauzei: foi de prezență( f 45, 74-99), decizia 171/2005( f 46), contract colectiv de muncă( f 47-73), state de plată( f 100-104), decizia 758/2004( f 105), angajament de fidelitate( f 107), regulamentul de ordine interioară.
Analizând și coroborând ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a fost salariatul pârâtei SC 98 SA.
La data de 07.08.2007 pârâta emite decizia de sancționare nr. 128 prin care se dispune desfacerea contractului de muncă al contestatorului începând cu data de 18.07.2007.
S-a reținut că în perioada 03.07-16.07.2007, contestatorul a lipsit nejustificat de la serviciu.
Prin încheierea din 26.10.2007, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei pentru lipsa cercetării prealabile și s-a constatat nulitatea mențiunii prevăzute în art. 1 al deciziei 128/2007 referitoare la data încetării contractului individual de muncă în sensul că aceasta este cea a emiterii deciziei.
Din referatul întocmit( f 16) rezultă că în data de 30.07.2007 s-a efectuat cercetarea prealabilă pentru fapta de a lipsi nejustificat de la locul de muncă în perioada 03.07-16.07.2007, contestatorul a fost prezent, și-a formulat apărări, prin urmare, nu se poate reține lipsa cercetării prealabile.
Aspectul nelegal al deciziei constă în aceea că s-a menționat o dată a încetării contractului individual de muncă anterioară emiterii deciziei, orice decizie neputând să producă efecte decât pentru viitor.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că în decizie s-a reținut că în perioada 03.07-16.07.2007, contestatorul a lipsit nejustificat de la serviciu. Afirmațiile contestatorului că începând cu această dată nu a mai fost primit la serviciu nu au fost dovedite. Astfel, contestatorul a depus la dosar o cerere înregistrată cu nr. 10922/18.07.2007 ( f 5) prin care arăta că în data de 18.07.2007 nu a fost primit la serviciu, deci ulterior perioadei reținute în decizie. La aceeași dată se face referire și în adresa trimisă către ITM.( f 6-7). Mai mult, în sesizarea trimisă ITM în data de 05.07.2007( f 20-33) nu se face nicio referire la faptul că din data de 03.07.2007 nu a mai fost primit la serviciu. Abia în data de 03.08.2007, după ce se efectuase cercetarea disciplinară contestatorul a depus la sediul societății o notificare în care afirma că nu i s-a mai permis să vină la lucru( f 12-15).
În nota de probatorii depusă la dosar( f 119) contestatorul a solicitat și proba testimonială, probă admisă și administrată. În cuprinsul depozițiilor( f 129,130), martorii nu fac niciun fel de referire la situația de fapt reținută în decizie.
Prin urmare, situația de fapt reținută nu a fost răsturnată, decizia fiind corect emisă.
În cauza de față, contestatorul a solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare, a diurnelor de deplasare, a sporurilor de noapte, a zilelor de concediu de odihnă neutilizate pe anul 2006 și a orelor de lucru probator a zilelor de sâmbătă și duminică.
Pentru stabilirea acestor drepturi s- dispus efectuarea unei expertize contabile. Potrivit concluziilor raportului de expertiză drepturile salariale aferente orelor suplimentare aferente perioadei mai 2005 -iulie 2007, actualizat cu rata inflației sunt în cuantum de 18711,9 lei RON. Drepturile din diferența de diurnă cuvenită pe aceeași perioadă, actualizate cu rata inflației sunt în cuantum de 2920,75 lei RON.
Nu s-au constatat drepturi aferente concediului de odihnă neutilizate și necalculate pe perioada în discuție.
Consilierul expert de către intimata a avut o opinie diferită de a expertului desemnat, calculele efectuate de acesta stabilind ca contestatorul ar fi beneficiat de retribuție în plus.
Punctul de vedere al consilierului expert a fost luat în considerare de către instanță. Astfel, expertul nu a luat în considerare toate mențiunile din statele de plată. Analizând comparativ statele de plată, la rubrica număr de ore, comparativ cu numărul de ore de lucru din luna respectivă, s-a constatat că societatea a plătit un număr de ore suplimentare lunar, aspect rezultat și din situația comparativă redactată de consilierul expert( f 184).
De asemenea, expertul nu a verificat în ce măsură orele suplimentare efectuate au fost compensate cu ore libere, la fel ca și orele efectuate în timpul sărbătorilor legale, sâmbăta și duminica.
Nu s-au făcut verificări nici în ceea ce privește numele șoferului care a condus mașina pentru a se identifica perioadele în care contestatorul era în perioada liberă sau în concediu medical.
Potrivit dispozițiilor conducerii societății, în anul 2004 s-a stabilit o diurnă de deplasarea în cazul salariaților trimiși în delegație de 150.000 lei ROL. Cuantumul acestuia a fost stipulat și-n contractul colectiv de muncă la nivel de unitate închiriat în anul 2007 mențiunea fiind prevăzută în art.86. Pe anii anteriori nu s-au depus contractele colective de muncă, pentru a se verifica existența unui astfel de prevederi.
Însă în regulamentul de ordine interioară, la ar. 69 se prevede o diurnă de deplasare de 75% din salariul tarifar /zi.
Angajatorul a dat eficientă deciziei nr. 758/25.02.2004, admițând contestatorului și celorlalți salariați o diurnă în cuantum de 150.000 lei ROL.
Regulamentul de ordine interioară și ca de altfel contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, izvoare specifice dreptului muncii, cuprind clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea, protecția muncii, organizarea persoanei juridice, alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, ambele părți atât angajatorul cât angajatul având obligația respectării acestora.
Însă drepturile prevăzute în regulamentul de ordine interioară sunt mult mai favorabile salariaților decât cele prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Cum salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege sau regulamentele interne, iar clauzele prin care recunoaște limitarea acestor drepturi sunt lovite de nulitate, cererea contestatorului privind aplicarea art. 69 din regulamentul de ordine interioară este întemeiată.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a precizat că solicită drepturile salariale de la data angajării, în obiectivele la raportul de expertiză a arătat că este de acord cu acordarea acestora pe ultimii 3 ani anteriori promovării acțiunii, în acord cu termenul de prescripție.
Contestatorul a mai solicitat obligarea intimatei la plata sporului pentru orele prestate în timpul nopții, la plata orelor prestate în zilele de repaus săptămânal. Din probele administrate nu rezultă efectuarea unor astfel de ore.
Statele de plată și fișele de pontaj, atestă efectuarea concediului de odihnă aferent perioadei indicate, lucru confirmat și de expertiză contabilă.
În consecință, cererea privind plata indemnizației de concediu a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește daunele morale, decizia de încetare a contractului individual de muncă a fost menținută pe fond de instanță, s-a constatat că în perioada respectivă contestatorul a absentat nemotivat, iar aspectele referitoare la măturatul curții nu au fost în nici un fel dovedite în instanță. Prin urmare,nefăcându-se nici o dovada a faptei culpabile a pârâtei, a fost respins și capătul de cerere privind plata daunelor morale.
Pentru considerentele expuse mai sus, acțiunea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea disp.art.267 și 268 din Codul muncii.
- Instanța de fond în loc să constate nulitatea deciziei și să dispună anularea ei,a procedat la modificarea ei, în sensul că a constatat nulitatea mențiunii prev.în art.1 al deciziei contestate referitoare la data încetării contractului individual de muncă.
- Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind anularea înscrierilor de la pozițiile 114 și 115 din carnetul de muncă.
- Instanța a reținut eronat că nu pus la dispoziția expertului toate evidențele pe care le deține referitoare la activitatea sa.
- Instanța nu s-a pronunțat corect cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat deși la dosar sunt depuse dovezi prin care face dovada achitării onorariului expertului contabil și plata onorariului de avocat.
În concluzie a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat disp.art.3041pct.4 și 6 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp.art.304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția nulității absolute invocate de recurentul-contestator în sensul, că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă disciplinară, instanța apreciază că este întemeiată.
Astfel, potrivit art.267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, măsurile disciplinare, cu excepția avertismentului nu pot fi dispuse mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data și locul întrevederii.
La data de25.07.2008intimata a emis adresa înregistrată sub nr.11472 prin care era convocat recurentul-contestator la data de30.07.2007la ora 900la Biroul Personal pentru a justifica absențele nemotivate de la serviciu începând cu data de 3.07.2007.
La data de 30.07.2007 contestatorul s-a prezentat la data și ora stabilită în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 30.07.2007 cu ocazia cercetării prealabile a recurentului (fila 16 - dosar fond).
Ori, așa cum rezultă din decizia nr.128 emisă de societatea intimată la data de7.08.2007, contractul de muncă al contestatorului a încetat la data de18.07.2007, fără a se efectua cercetarea disciplinară prealabilă a acestuia.
După cum se poate observa societatea întâi a desfăcut contractul de muncă al contestatorului (18.07.2007) și apoi a procedat la efectuarea cercetării prealabile disciplinare a acestuia la data de25.07.2007, contrar disp.art.267 din Codul muncii.
Mai mult, în decizia de concediere contestată nu s-au menționat motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prev. la art.267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea.
Față de această situație este inutilă cercetarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei sub aspectul temeiniciei și legalității hotărârii instanței de fond, întrucât primează verificarea condițiilor de formă și legalitate a deciziei de concediere.
Sub acest aspect decizia de concediere este lovită de nulitate absolută contrar susținerilor intimatei și a instanței de fond, fiind incident motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Susținerea recurentului că instanța de fond s-a pronunțat asupra datei de încetare a contractului de muncă fără se pune în discuția părților, apreciem că este întemeiată.
Astfel, contestatorul a invocat excepția nulității absolute a deciziei nr.128/7.08.2007 emisă de intimată pentru încălcarea normei imperative cuprinsă în disp.art.267 al.1 și 2 din Codul muncii, în sensul că nu s- efectuat cercetarea disciplinară.
Prin întâmpinare intimata a arătat că nu este de acord cu nulitatea absolută a deciziei de concediere deoarece s-a efectuat cercetarea disciplinară.
La prima zi de înfățișare,intimata nu a depus la dosar o cerere reconvențională prin care să solicite modificarea datei de încetare a contractului de muncă.
La termenul de judecată din data de 19.10.2007 instanța a rămas în pronunțare numai asuprea excepției așa cum a fost invocată de contestator.
Prin încheierea din data de 26.10.2007 instanța respinge excepția nulității absolute pentru lipsa cercetării prealabile se constată nulitatea mențiunii prev.în art.1 al Deciziei nr.128/2007 referitoare la data încetării contractului de muncă în sensul că data încetării va fi cea a emiterii deciziei respective 7.08.2007.
Însă, instanța se pronunță și asupra datei de încetare a contractului de muncă al contestatorului aspecte ce nu s-au invocat în nici un moment al judecății, nici din oficiu, nici de către parte și nici nu au fost dezbătute verbal așa cum prevăd disp.art.127 Cod procedură civilă.
Procedând în acest mod, instanța a încălcat principii fundamentale ale dreptului procesual civil,norme europene privind respectarea drepturilor omului și anume principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare inclusiv principiul egalității normelor instituite prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care reglementează dreptul părților la un proces echitabil.
Și sub acest aspect hotărârea este nelegală, fiind încălcate disp.art.129 al.4 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorul este obligat să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare.
De asemenea, instanța de fond a încălcat și principiul disponibilității potrivit cărora, în toate cazurile judecătorul hotărăște numai asupra obiectului pricinii dedus judecății (art.129 al.6 Cod procedură civilă) și pe cel al contradictorialității.
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că a reținut ca întemeiate concluziile consilierului expert, apreciem că este întemeiată.
Într-adevăr, în cauză, la instanța de fond, s-a efectuat o expertiză contabilă de către expert contabil, expertiză la care a participat și consilierul expert, din partea intimatei.
La stabilirea concluziilor,au existat două opinii diferite și anume:
- opinia expertului care a concluzionat că drepturile salariale brute cuvenite contestatorului în perioada mai 2005- iulie 2007, indexat cu rata inflației sunt de 18.711,90 lei, actualizate la 31.01.2009, iar drepturile din diferența de diurnă cuvenite pe aceeași perioadă indexate cu rata inflației sunt de 2920,75 lei, actualizate la 31.01.2008.
- opinia consilierului expert care concluzionat ca a beneficiat de un număr de ore suplimentare în plus față de expertiza contabilă cu 913 la o valoare de 5907 lei, sumă pe care 98 ar putea să revendice ca parte responsabilă civilmente deoarece acea dată a fost corect și legal acordată.
Instanța de fond și-a însușit punctul de vedere exprimat de către consilierul expert, însă instanța de recurs apreciază ca fiind corect celălalt punct de vedere, al expertului contabil ale cărei concluzii au stat și la baza formulării motivelor de recurs.
Astfel, expertiza efectuată de expertul contabil s-a bazat pe citirea orelor înscrise în foile de parcurs și confirmate de beneficiar,citirea diagramelor zilnice scoase din aparatul tacograf și compararea orelor din aceste documente primare cu cele din foile zilnice de pontaj și din statele de plată.
De asemenea, tahograma a interpretat-o corect întrucât timpii de staționare sunt tehnologic evidențiați în interiorul intervalelor de mișcare a autovehiculului, timpi necesari pentru încărcare/descărcare a utilajului, alimentare cu combustibili și altor operații zilnice de întreținere a utilajelor.
Mai mult Codul muncii nu prevede condiționarea acordării de ore suplimentare de capacitatea și gabaritul utilajelor contrar susținerilor consilierului expert.
Anexa prezentată de consilierul expert nu dovedește că s-a făcut în baza examinării documentelor primare referitoare la caz, nu prezintă cum a ajuns la cifrele din anexă și nu respectă prevederile din Codul muncii.
Nu există dovezi că societatea intimată ar fi plătit orele suplimentare conf.art.120 al.2 din Codul muncii care prevede un spor pentru munca suplimentară de 75% din salariul de bază sau orele lucrate sâmbăta, duminica și în timpul sărbătorilor legale (art.133 al. 2 Codul muncii ).
Nu se reține motivarea instanței de fond în sensul că expertul contabil nu a verificat în ce măsură orele suplimentare efectuate au fost compensate cu ore libere la fel ca și orele efectuate în timpul sărbătorilor legale, sâmbetele și duminicile deoarece expertul efectuat expertiza pe baza documentelor așa cum au fost prezentate de societatea care are sarcina probei conf. disp.art.287 din Codul muncii.
Așadar, concluziile expertului sunt corecte, acestea se coroborează cu înscrisurile care au stat la baza efectuării expertizei și nu se putea reține o altă situație decât cea rezultată din documente.
În condițiile în care instanța de fond a apreciat că expertul nu ar fi verificat anumite aspecte, avea obligația în baza rolului activ să ceară relații suplimentare expertului, sau să ordone efectuarea unei noi expertize.
Față de aceste considerente, se va înlătura concluziile consilierului expert și se vor aprecia ca fiind concludente concluziile expertului contabil ce se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul de fond și se bazează pe disp.legale menționate mai sus.
Referitor la anularea mențiunilor de la pozițiile 114 și 115 din carnetul de muncă, instanța reține că Decretul - Lege 92/1976 nu prevede nici o dispoziție pentru angajator de a anula mențiunile făcute în carnetul de muncă.
Văzând disp.art.274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata sumei de 2600 lei reprezentând onorariu apărător și onorariul expertului contabil.
În consecință, față de considerentele arătate, se va admite recursul ca fondat în baza disp.art.312 al.1, 2 și 3 Cod procedură civilă se va modifica în parte sentința civilă nr.1343/24.10.2008 a Tribunalului Galați în sensul că se va constata nulitatea absolută a deciziei nr.128/7.08.2007 emisă de intimata 98
Se va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Va fi obligată intimata să plătească recurentului drepturile salariale cuvenite începând cu data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Va fi obligată intimata să plătească recurentului suma de 18.711,90 lei reprezentând drepturi salariale brute cuvenite acestuia în perioada mai 2005- iulie 2007 indexate cu rata inflației.
Se va respinge capătul de cerere privind anularea mențiunilor din carnetul de muncă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Va fi obligată intimata să plătească recurentului suma de 2600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, -.20, jud.G împotriva sentinței civile nr.1343/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1343/24.10.2008 a Tribunalului Galați în sensul că:
Constată nulitatea absolută a deciziei nr.128/7.08.2007 emisă de intimata 98
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior.
Obligă pe intimată să plătească recurentului drepturile salariale cuvenite începând cu data încetării raporturilor de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pe intimată să plătească recurentului suma de 18.711,90 lei reprezentând drepturi salariale brute cuvenite acestuia în perioada mai 2005- - iulie 2007 indexate cu rata inflației.
Respinge capătul de cerere privind anularea mențiunilor din carnetul de muncă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Obligă pe intimată să plătească recurentului suma de 2600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2.09.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud./29.09.2009
Tehnored./ 4 ex./ 01 Octombrie 2009
Fond:-
Asistenți jud.--
Com.2 ex. părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Elena Romila, Valentina Gabriela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 198/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 966/2009. Curtea de... → |
|---|
