Contestație decizie de concediere. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/2009
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr.928/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar: motive de revizuire din partea revizuentului și întâmpinare din partea intimatei DE.
Față de actele și lucrările dosarului și solicitarea intimatei DE de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin decizia nr.544/2007, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, a fost admis recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1489/2006, pronunțată de Tribunalul Alba, casată sentința recurată și cauza trimisă spre rejudecare Tribunalului Alba.
Cauza a fost înregistrată sub dosar nr-.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pe pârâta de, pentru constatarea nulității deciziei de concediere nr.189/1.04.2006, reintegrarea în funcție deținută anterior, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariale indexate majorate sau reactualizate și alte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost concediat și obligarea pârâtei la plata sumei de 546 lei cu titlu drepturi salariale neachitate pe perioada pe care a avut raporturi de muncă cu unitatea pârâtă.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond, la termenul din 26 septembrie 2007, încuviințat cererile în probațiune formulate de reclamant, în sensul efectuării unei adrese către pentru a se vedea evoluția și fluctuația angajărilor/concedierilor de personal la societatea pârâtă pe perioada martie-mai 2007, la fel și efectuarea unei lucrări de expertiză tehnic-contabilă, care să stabilească drepturile salariale restante neachitate de societatea pârâtă reclamantului, anterior desfacerii contractului individual de muncă și stabilirea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost concediat.
Prin sentința nr.216/2008 tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă să îi plătească suma de 384 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neachitate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr.289/1.04.2006, pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă a reclamantului în temeiul art.65 Codul Muncii, pentru a lua această hotărâre pârâta a avut în vedere hotărârea nr.1/8.03.2006 a Consiliului de Administrație privind restructurarea personalului prin desființarea unui număr de 9 locuri de muncă de confecționer îmbrăcăminte și muncitori necalificați de la Secția. Această hotărâre a fost luată de Consiliul de Administrație ca urmare a analizei situației economico-financiare a societății pentru anul 2005, bilanțului contabil care a constatat o pierdere pentru anul 2005 la nivelul societății.
Potrivit art.65 Codul Muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului este determinată de desființarea locului de muncă ocupat de acesta, din motive fără legătură cu persoana acestuia. Instanța de judecată trebuie să verifice dacă desființarea locului de muncă este efectivă și are o cauză reală și serioasă, potrivit aceluiași text de lege.
Conform adreselor 13.810/18.10.2007 și 50166/7.10.2007 ale pârâta a concediat un număr de 14 salariați în perioada martie - mai 2006.
Dintre persoanele concediate doar patru persoane au beneficiat de ajutor de șomaj, concediate în intervalul martie - mai 2006, așa cum rezultă din adresa 1181/18.01.2008 a Acest aspect este confirmat și prin cele două adrese ale din care rezultă temeiul de drept al încetării contractului individual de muncă pentru cele 14 persoane, respectiv art.55 lit.b Codul Muncii, ca urmare a acordului părților la data convenită, art. 61 lit.d Codul Muncii "salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat"; art.61 lit.a Codul Muncii - "pentru abatere gravă sau abateri repetate" și 4 persoane cu art.65 alin.1 Codul Muncii din motive ce nu țin de persoana salariatului, determinate de desființarea locului de muncă ocupata de salariat ca urmare a dificultăților economice, retehnologizării sau restructurării activității.
Din probele administrate a rezultat că societatea pârâtă nu a procedat la o concediere colectivă, raportat la numărul de salariați, iar măsurile luate se încadrează în disp.art.65 alin. 2 Codul Muncii.
Conform adresei nr.2225/21.02.2008 a A, societatea pârâtă a efectuat în luna martie în intervalul 1-6 martie 2006, un număr de nouă angajări, pentru muncitor necalificat, persoanele angajate sunt femei, iar din apărarea pârâtei rezultă că acestea urmau să lucreze ca și confecționer. Din cei nouă angajați, un număr de cinci angajați au încheiat contract individual de muncă pe o perioadă determinată. Pentru a răspunde la această adresă Aal uat în analiză toate contractele individuale de muncă depuse de pârâtă începând cu martie 2006 până în 31.01.2008, rezultând astfel că după data de 6 martie 2006 pârâta nu a mai efectuat angajări.
efectuate de pârâtă în perioada 1-6 martie 2006 s-au efectuat anterior analizării activității societății care a avut loc în 8.03.2006 și care a dispus desființarea unui număr de nouă locuri de muncă de confecționer îmbrăcăminte și muncitori necalificați. După data luării acestei hotărâri societatea pârâtă nu a mai angajat alt personal
Față de acestea instanța a apreciat ca nefondată acțiunea reclamantului în ce privește constatarea nulității deciziei de concediere, urmând a fi respins acest capăt de cerere.
Prin respingerea acestui capăt de cerere instanța a reținut că rămân fără obiect capetele de cerere privind reintegrarea reclamantul în funcția deținută anterior concedierii și plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Din conținutul lucrării de expertiză contabilă efectuată în cauză a rezultat că, raportat la prevederile contractului individual de muncă, reclamantului nu i s-a achitat suma de 384 lei RON - drepturi salariale cuvenite pe perioada anterioară încetării raportului de muncă cu societatea pârâtă.
Sub acest aspect acțiunea reclamantului a fost considerată întemeiată urmând a fi obligată pârâta la plata sumei datorate cu titlu drepturi salariale în cuantum de 384 lei RON.
În baza art.274 Cod pr.civilă instanța a apreciat că reclamantului i se cuvin cheltuieli de judecată, în măsura admiterii acțiunii, respectiv suma de 447,5 lei, taxă expertiză judiciară și cheltuieli de transport.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul și pârâta.
În recursul său reclamantul a solicitat modificarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost pronunțată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a susținut în esență că în mod eronat instanța de fond a reținut caracterul legal al concedierii, considerând că după luna martie a anului 2006 nu au mai fost făcute angajări.
Prin recursul său pârâta a solicitat modificarea soluției în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În acest sens se arată că la data pronunțării hotărârii debitul constatat prin expertiză era deja achitat. În acest sens fiind depusă și chitanța la dosar.
Prin întâmpinare pârâta solicită respingerea recursului reclamantului arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că nu a mai operat angajări după concedierea reclamantului.
Reclamantul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului pârâtei susținând că suma stabilită prin hotărâre judecătorească i-a fost plătită doar după pronunțarea instanței de fond.
Prin decizia civilă nr.923/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- au fost respinse recursurile declarate de reclamantul și pârâta de împotriva sentinței civile nr.216/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că în fața sa s-a prezentat registrul de intrări al salariaților și o copie a acestui document pentru perioada relevantă, înscrisuri din care a reieșit că după concedierea reclamantului unitatea nu a mai făcut angajări pe posturi de aceeași natură cu cel ocupat de reclamant.
În privința recursului pârâtei s-a avut în vedere faptul că ordinul de încasare în numerar depus la dosar nu menționează numele reclamantului, ci pe numita, iar ordinul de plată emis pe numele reclamantului a fost depus doar în recurs, deci după pronunțarea soluției de către prima instanță.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire petentul, solicitând admiterea acestuia.
În motivare invocă dispozițiile art.322 pct.5 Cod pr.civilă, susținând că înscrisul care a servit ca probă hotărâtoare în pronunțarea deciziei atacate nu este autentic (valid), deoarece instanța a solicitat prezentarea în original a registrului de evidență a salariaților, iar intimata a depus un dosar neînsemnat care nu are nicio înregistrare, semnătură, ștampila, etc.
Susține astfel că acel registru a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor nr.HG247/2003 și că în ianuarie și februarie 2008 au fost concediate 9 persoane și angajate tot 9.
Invocă așadar o concediere nelegală, deoarece nu a avut la bază o reducere de personal.
În drept invocă art.6 CEDO.
La data de 27.01.2009, revizuentul depune la dosar un înscris (10-11) prin care arată că instanța a modificat decizia nr.928(2008 în sensul desființării cheltuielilor privind taxa de expertiză judiciară pe motive de culpă procesuală, deși banii i s-au achitat de către societate după întocmirea raportului de expertiză contabilă.
În drept invocă art.274 Cod pr.civilă și art.322 pct.5 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare, intimata de a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
În drept invocă art.115 și 322 și urm. Cod pr.civilă.
Examinând cererea de față, Curtea constată următoarele:
Potrivit art322 pct.5 Cod pr.civilă:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii, s-a descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-au desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Motivele invocate de revizuent vizează teza 1 articolului sus menționat, atunci când vorbește despre faptul că intimata a depus în instanță un dosar "neînsemnat, fără n umăr de înregistrare, ștampila, semnătură" și că acel registru nu respectă dispozițiile nr.HG247/2003 în ceea ce privește întocmirea lui.
Numai că aspectele invocate de revizuent în motivarea cererii sale nu se încadrează în sintagma "înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."
Astfel, registrul de evidență a salariaților a fost prezentat în original în instanță, iar o copie a acesteia conformă cu originalul se află la dosarul finalizat cu decizia ce în prezent se atacă (28-29), deci nu se poate susține că suntem în situația prevăzută de art.322 pcrt.5 teza I Cod pr.civilă.
Faptul că respectivul registru nu ar fi întocmit conform cu nr.HG247/2003 nu a făcut obiectul litigiului din dosar nr- și mai mult decât atât o astfel de critică nu se încadrează în motivele de revizuire prevăzut de art.322 Cod pr.civilă, atâta timp cât înscrisul respectiv nu a fost declarat fals.
Mai trebuie spus, deși nu are legătură cu cauza, că nr.HG247/2003 invocată de revizuent a fost abrogată prin nr.HG161/2006.
Aspectele referitoare la desființarea cheltuielilor privind taxa judiciară de expertiză de asemenea nu se încadrează în motivele de revizuire statuate de art.322 Cod pr.civilă în mod expres și limitativ, însă pentru lămurirea revizuentului trebuie menționat că sub acest aspect hotărârea instanței de fond (sentința civilă nr.216/2008) a rămas neschimbată în recurs sub aspectul soluționării capătului de cerere privind cheltuielile de judecată la instanța de fond.
Atunci când în decizia atacată în prezent se vorbește de faptul că ambele părți au fost în culpă procesuală și că nu se vor acorda cheltuieli de judecată, instanța a făcut referire exclusiv la cheltuielile efectuate în recurs.
Față de aceste aspecte, Curtea va respinge cererea de revizuire de față ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul împotriva deciziei civile nr.928/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./09.02.2009
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia /2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1814/2009. Curtea... → |
|---|
