Contestație decizie de pensionare. Decizia 1668/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1668/2009 -
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în, nr. 97, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1126 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul contestator - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 14.04.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus la dosar completare la motivele de recurs, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului contestator solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor și obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată. Arată că soluția primei instanțe este corectă față de împrejurarea că petentul a lucrat peste 20 de ani ca miner, în subteran.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1126 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare; s-au respins restul pretențiilor,fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/1.10.2008 fost recalculată pensia contestatorului, stagiul complet de cotizare avut în vedere fiind de 30 de ani.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, care prevede că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]", ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
O astfel de concluzie este însă eronată și nesocotește reglementările ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța a constatat, din copia carnetului de muncă depusă la dosar, că petentul a desfășurat o perioadă de 32 ani, 2 luni și 27 zile activitate în condiții speciale de muncă, în subteran. ai reține și faptul că petentul, cu toate că a solicitat un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, nu a făcut dovada unei activități desfășurate în zona I sau II de radiații, pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 1 litera b coroborat cu art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 20 alin. 1 lit. a și art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, instanța a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani și nu de 15 ani, așa cum în mod neîntemeiat a solicitat contestatorul, totodată luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petent.
În motivarea recursului s-a susținut că recurenta a aplicat corect dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice ale nr.HG 1550/2004, care au stabilit că stagiul complet de cotizare este cel stabilit prin Legea nr. 3/1977, astfel că este greșită hotărârea instanței de fond, care arbitrar a modificat cuantumul acestui stagiu de cotizare, reducându-l la 20 ani, în loc de 30 ani, cum este stabilit de Legea nr. 3/1977.
S-a mai invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că petentului i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege ce nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare.
În plus, instanța de fond a aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 4/2005, încălcând un principiul constituțional al neretroactivității legii.
Intimatul s-a opus admiterii recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Intimatul contestator a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții deosebite și a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie - Legea nr. 19/2000 - prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I, II de muncă, de expunere la radiații, condiții prevăzute de art. 20 lit. "b" și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că intimatului contestator i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut "neșansa" a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a acestuia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii, cum invocă recurenta, scopul Legii nr. 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentului nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Cu privire de la data la care se cuvine recalcularea pensiei petentului, în lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul dispozitivului, se aplică dispozițiile art. 169 din Legea nr. 19/2000, recalcularea se va face începând cu luna următoare solicitării.
Prin Decizia în interesul Legii nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2008, s-a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000, stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004. De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia pronunțată este obligatoriu de aplicat de instanțele din România.
Practica constantă a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentului s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25 ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit respectiv în fostele grupe I sau a II-a de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, apreciem că la data introducerii acțiunii, anterioară publicării recursului în interesul legii, reclamantul avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins. Respingerea acțiunii reclamantului ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din, legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte tratarea diferită a reclamantului fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantului li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantului ar echivala cu o lipsire a reclamantului de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acestuia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție.
Cum potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile, se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a stabilit acestuia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000 coroborat cu dispozițiile din Convenție la care am făcut referire mai sus.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, constatându-se că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în, nr. 97, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1126 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond. -
dact.
4 ex./3.12.2009
- 2 com./
- CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B - O,-, județul B,
- -, nr. 97, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 730/2009. Curtea de... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1789/2009. Curtea... → |
|---|
