Contestație decizie de sancționare. Decizia 1029/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1029
Ședința publică din 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 04 februarie 2010, privind judecarea recursului declarat de recurenta intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.3251/07.19.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheiere de ședință din data de 04 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3251/07.19.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj s-a admis contestația formulată de petenta, în contradictoriu cu intimata Curtea de Conturi a României.
S-a constatat prescris dreptul de aplicare al sancțiunii disciplinare.
S-a anulat Ordinul nr.570/30.09.2008 al Curții de Conturi al României și dispune reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior sancționării.
A obligat intimata la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi beneficiat contestatoarea, conform art. 78 alin.1 din Codul Muncii.
A obligat intimata la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 268 alin.1 din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În speță, faptele reținute ca fiind abateri disciplinare, de către intimată, au fost săvârșite în data de 27.03.2008 și respectiv 06.06.2008, când au fost pronunțate încheierile Camerei de Conturi G, la care petenta a formulat opinie separată față de ceilalți membrii ai completului, respectiv nr. S/51/27.03.2008 și nr. S/107/06.06.2008.
Având în vedere datele la care au fost pronunțate cele două încheieri ale Camerei de Conturi G, adresa nr.25204/07.07.2008, emisă de Curtea de Conturi a României - Secția de Control Financiar Ulterior - de Coordonare a Verificării Unităților Administrativ Teritoriale către Direcția de Control Financiar Ulterior G, înregistrată la aceasta la data de 10.07.2008, instanța reține că aplicarea sancțiunii disciplinare prin Ordinul nr.570, emis la data de 30.09.2008, s-a efectuat după expirarea termenului de 30 de zile de la data luării la cunoștință de către intimată cu privire la cele două abateri disciplinare.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește opinia profesională separată exprimată privind încheierea nr. S/51/27.03.2008, a fost depășit și termenul maxim de 6 luni prevăzut de lege, în acest caz nemaiavând relevanță data la care intimata a luat cunoștință de faptele reținute ca fiind abateri disciplinare.
Prin urmare, Ordinul nr.570/30.09.2008, prin care petenta a fost sancționată cu retrogradarea din funcția de conducere de Director Adjunct în cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi G, în funcția de execuție de controlor financiar, pe o perioadă de 60 de zile, cu acordarea salariului corespunzător funcției de execuție, a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin.1 din Codul Muncii.
Față de cele expuse mai sus, instanța a constatat prescris dreptul de aplicare a sancțiunii disciplinare pentru abaterile disciplinare reținute în sarcina petentei și pe cale de consecință, a anulat Ordinul nr.570/30.09.2008, al Curții de Conturi a României și a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior sancționării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, criticând-o ca nelegală și netemeinică
În motivarea recursului intimata arată că își întemeiază cererea pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și sentința instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 268 alin. 1 Codul Muncii astfel, instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescrierii dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară, raportat la împlinirea termenelor de 30 de zile calendaristice și 6 luni prevăzute de Codul Muncii, întrucât la emiterea Ordinului nr. 570/30.09.2008, Curtea de Conturi a României a respectat aceste termene.
S-a mai arătat că, instanța de fond, în motivarea sentinței, a reținut în mod greșit că angajatorul a luat la cunoștință de săvârșirea faptei la data emiterii adresei nr. 25204/07.07.2009, întrucât prin această adresă Secția de Control Financiar Ulterior - de coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ - teritorială, a solicitat, în baza sarcinilor de serviciu, transmiterea de către Direcția de Control Financiar Ulterior G a dosarelor cu acte de control și valorificarea constatărilor întocmite pentru perioada 01.01.2006 - 31.12.2007.
Astfel, sesizarea privind unele aspecte legate de activitatea managerială a intimatei contestatoare, ce puteau constitui abateri disciplinare, s-a făcut prin pct. 3 din Nota nr. 25273//02.09.2008 a Diviziei de Coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ - teritorială - astfel, în cauza ce face obiectul prezentului dosar, solicită să se rețină faptul că, rezultatele cercetării disciplinare au fost aduse la cunoștința conducerii în data de 29.09.2008, iar termenul de 30 de zile calendaristice s-a împlinit în data de 31.10.2008.
În aceste condiții, Ordinul nr. 570/30.09.2008 a fost emis în termenul de 30 de zile, raportat la data înregistrării la Curtea de Conturi a României a procesului verbal privind procedura de cercetare disciplinară prealabilă intimatei contestatoare, întocmit de comisia de cercetare disciplinară și înregistrat la Registratura generală sub nr. 48401 din data 29.09.2008, iar dreptul angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară nu s-a prescris.
C de al II-lea termen prevăzut de lege este cel de 6 luni, care curge de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Asupra acestuia, instanța de fond în mod eronat a apreciat că s-a împlinit, întrucât faptele reținute ca abateri disciplinare, descrise prin Ordinul de sancționare, constau în emiterea unor opinii separate la Încheierile nr. S/51/2008 și nr. S/107/2008, opinii care depășesc sfera de competență a funcției deținute.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României care, invocând disp. art. 3041și art. 304 pct. precum și prevederile art. 312 alin. 4-5 din Cod procedură civilă, a formulat în esență următoarele critici:
Deși instanța de fond a admis contestația cu motivarea că s-a prescris dreptul de aplicare a sancțiunii disciplinare pentru faptele reținute ca abateri disciplinare, săvârșite la 27 martie 2008 și 06 iunie 2008, greșit s-a reținut excepția prescrierii dreptului angajatorului de a aplica sancțiunea disciplinară, raportat la împlinirea termenelor de 30 zile și 6 luni prevăzute de Codul Muncii.
Arată că la emiterea. nr. 570/30 sept. 2008 Curtea de Conturi a respectat aceste termene.
Astfel, arată că prin adresa nr. 25273/04 septembrie 2008, de Coordonare a verificării bugetelor unităților administrativ-teritoriale, înregistrată sub nr. 2213//04.09.2008, a propus Curții de Conturi a României constituirea unei Comisii de cercetare disciplinară prealabilă în raport de faptele descrise la pct. 3 din Nota nr. 25273/MP/02.09.2008 privind abaterile disciplinare săvârșite de d-na .
De asemenea, arată că la baza emiterii ordinului de sancționare au stat cele două opinii separate exprimate de constatatoare în calitatea sa de director adjunct și membru al completului: încheierea nr. S/51/27.03.2008 și încheierea nr. S/107/06.06.2008.
Recurenta susține că, în raport de prevederile art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr- decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea faptei, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii abaterii.
Cele două termene sunt termenele în interiorul cărora angajatorul va putea sancționa salariații vinovați de nesocotirea normelor și regulilor ce compun disciplina muncii.
Arată că, primul termen de 30 de zile calendaristice curge de la data la care reprezentantul angajatorului abilitate să aplice sancțiunea a luat la cunoștință despre săvârșirea abaterii, iar al doilea termen, cel de 6 luni, curge de la săvârșirea abaterii disciplinare.
Arată că, inițial, s-a făcut o sesizare privind activitatea managerială a contestatoarei, respectiv Nota nr. 25273/MP/02 septembrie 2008, în urma căreia s-a constituit o comisie de cercetare, înființată prin Ordinul nr. 469/08.09.2008 al Președintelui Curții de Conturi României, această comisie prezentând rezultatele cercetării prin procesul verbal nr. 48401/29.09.2008 cu propunerea de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 264 alin. 1 lit."c" din Codul Muncii, sancțiune ce a fost aplicată prin Ordinul nr. 570/30.09.2008.
Arată că, dacă faptele au fost aduse la cunoștință conducerii în 29.09.2008, iar sancțiunea s-a aplicat la 30.09.2008, termenul de 30 de zile calendaristice s-ar fi împlinit la 31.10.2008, astfel că Ordinul nr. 570/30.09.2008 a fost emis în termenul de 30 de zile și în temeiul art. 126 alin. 1 lit."g" din Legea nr.94/1992, republicată.
Recurenta susține că sancțiunea a fost aplicată pentru ambele abateri, atât cea de la 27 martie 2008, cât și cea de la 06 iunie 2008, iar pentru aceasta din urmă, termenul de 6 luni s-ar fi împlinit la 06 decembrie 2008.
De asemenea, arată pe fondul cauzei, că procedura de cercetare disciplinară, prevăzută de Codul Muncii ca obligatorie sub sancțiunea nulității absolute, a fost realizată în data de 15 septembrie 2008, iar procesul verbal de derulare a acestei proceduri a fost semnat de toate părțile.
Recurenta mai arată că în cuprinsul Ordinului nr. 570/30.09.2008 sunt descrise atribuțiile și responsabilitățile încălcate de către salariat, respectiv din Codul etic al profesiei, din Regulamentul de organizare și funcționare al Curții de Conturi României și din fișa postului.
De asemenea, arată că opiniile separate ale contestatoarei trebuiau exprimate față de actele de control ale controlorilor financiari, conform art. 27 lit."c" din Regulamentul de organizare și funcționare al Curții de Conturi, printr- notă separată asupra temeiniciei și legalității constatărilor din actele de control, iar nu printr-o opinie separată la concluziile reținute prin încheierile completelor constituite conform art. 31 alin. 1 lit."b" din Legea nr. 94/1992.
Prin întâmpinarea formulată la 12 ianuarie 2010, intimata contestatoare a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că instanța de fond a analizat corect și în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, excepțiile reținute, că prevederile art. 268 alin. 1 din Codul Muncii nu au fost respectate, iar termenele prevăzute de lege pentru aplicarea sancțiunii, au fost depășite.
Arată că, au dreptul la opinie profesională, garanția acestui drept fiind stabilită chiar de Plenul Curții de Conturi României prin art. 7(2) din Codul etic al profesiei aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 135/2000, art. 52 și 58 din Normele de control financiar ulterior extern și din valorificare a constatărilor aprobate prin Hotărârea nr. 33/2003 și art. 27 (c) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi aprobat prin Hotărârea nr. 175/2005.
Arată, de asemenea, că prin sentința nr. 1666/10.06.2009 Tribunalului Gorj și Rezoluția nr. 2018/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. pentru Încheierea Camerei de Conturi G nr. 51/27.03.2008 și prin sentința nr. 2238/05.11.2008 Tribunalului Gorj pentru Încheierea Camerei de Conturi G nr. 107/06.06.2008, ambele sentințe menționând opinia separată exprimată de intimata contestatoare, în calitatea sa de director adjunct-membru de drept în cele două complete de judecată.
La dosar, intimata a anexat cele două sentințe și rezoluțiile Parchetului despre care face vorbire în întâmpinare (fila 29-42 dosar recurs).
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de dispozițiile art. 3041și art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 268 alin. 1 Codul Muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr- decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
In speța dedusă judecății, Curtea constată că s-au reținut în sarcina contestatoarei două abateri disciplinare săvârșite la 27 martie 2008 și la 06 iunie 2008, ambele sancționate prin Ordinul nr. 570/30 octombrie 2008.
Instanța de fond reținut că s-a prescris dreptul angajatorului de aplica sancțiunea disciplinară, în raport de data luării la cunoștință, ca fiind 07 iulie 2008, data emiterii adresei nr. 25204, recurenta susține că data luării la cunoștință este 29 septembrie 2008, dată la care s-au prezentat conducerii abilitate în aplicarea sancțiunii, rezultatele cercetării disciplinare prin procesul verbal nr. 48401/29 septembrie 2008.
Procesul verbal nr. 48401/29 septembrie 2008, de consemnare a cercetării disciplinare nu este actul de luare la cunoștință de către angajator de abaterile săvârșite, cercetarea disciplinară fiind dispusă după ce s- luat la cunoștință de săvârșirea unor abateri, fiind procedura obligatorie în cadrul căreia salariatul poate formula apărări în favoarea sa, în urma acestei proceduri angajatorul stabilind sancțiunea potrivit criteriilor de la art. 266 Codul Muncii, astfel că, sub acest aspect criticile nu sunt întemeiate.
S-a luat la cunoștință de săvârșirea unor abateri la data emiterii adresei nr. 25204/07. iulie 2008, ulterior acesteia înființându-se comisia pentru cercetarea disciplinară, astfel că, instanța de fond a reținut corect această dată.
In raport de data luării la cunoștință, respectiv 07 iulie 2008, dreptul angajatorului de aplica sancțiunea disciplinară este prescris pentru fapta reținută ca fiind abatere disciplinară, săvârșită la data de 27 martie 2008, nu însă și pentru fapta reținută ca abatere, săvârșită la 06 iunie 2008, în raport de această ultimă faptă, Ordinul nr. 570/30 septembrie 2008 fiind emis cu respectarea termenelor prevăzute de art. 268 alin. 1 Codul Muncii.
Cum prima instanță a reținut că sancțiunea a fost aplicată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la termene pentru ambele fapte reținute ca abateri disciplinare, reținând excepția prescripției dreptului angajatorului de aplica sancțiunea disciplinară, a pronunțat hotărâre nelegală și netemeinică, astfel că, în conformitate cu prevederile art.312 alin. 3 și 5 cod procedură civilă, se va admite recursul, va fi casată sentința, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
In rejudecare, prima instanță va analiza pe fond contestația formulată, respectiv legalitatea și temeinicia actului sancționatar în raport de ultima faptă reținută de angajator ca fiind abatere disciplinară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.3251/07.19.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehnored. 3 ex./
Red./
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ioana Bodri
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 150/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 308/2009. Curtea de... → |
|---|
