Contestație decizie de sancționare. Decizia 1142/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1142/
Ședința publică din 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata - -, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.437/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în F,-, - 2,.17, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul - contestator personal și pentru recurenta - intimată - - avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează căc este al doilea termen de judecată fixat în recurs;
Apărătorul recurentei depune la dosar înscrisuri și anume: decizia nr.109/7 iulie 2009 decizia nr.118/31.07.2009 emise de societate, adresa nr.2262/22.07.2009 emisă de societate către contestator și referatul nr.2261/22.07.2009 al numitului. Nu mai are cereri de formulat.
Intimatul - contestator precizează că a luat cunoștință de înscrisurile depuse azi la dosar de către recurentă. Nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală. Instanța de fond nu a luat în considerare întregul material probator administrat în cauză. Contestatorul a avut mai multe abateri. Datorită întârzierilor repetate ale contestatorului de la program societatea a fost prejudiciată. Acesta nu a respectat programul de lucru, a avut o conduită necuviincioasă. La instanța de fond, contestatorului s-a apărat spunând că a avut o caracterizare favorabilă din partea conducerii societății. I s-a dat o caracterizare favorabilă pentru că urma să susțină un examen pentru angajare n la o altă societate. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul - contestator consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Nu a afectat programul de lucru al societății. Martorul audiat a arătat că nu a avut abateri disciplinare. Acest martor a fost șeful său. Să se aibă în vedere toate înscrisurile depuse la instanța de fond. Solicită respingerea recursului ca nefundat.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 437/16.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr.71 din 20.03.2009 emisă de intimata - -
S-a modificat Decizia nr.71/20.03.2009 emisă de F și înlocuiește sancțiunea desfacerii contractului de muncă cu cea a avertismentului scris prev.de art.264 alin.1 lit.a Codul Muncii.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în postul avut cu plata drepturilor bănești corespunzătoare cu începere de la data de 20.03.2009 și până la reintegrare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.71/20.03.2009 emisă de F, prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă în baza art.61 lit.a Codul Muncii cu repunerea în situația anterioară și plata drepturilor bănești de care a fost lipsit.
In motivarea contestației a susținut că nu se face vinovat de abaterea reținută în sarcina sa.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, decizia contestată fiind emisă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin decizia nr.71/20.03.2009 emisă de F, i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă al contestatorului în baza art.264 al.1 lit.f din Codul Muncii.
Pentru a decide astfel, intimata a reținut că la data de 05.03.2009 contestatorul nu a respectat programul de lucru, faptă ce constituie abatere gravă și atrage desfacerea contractului de muncă conform art.42 din Regulamentul Intern.
Din procesul verbal al comisiei de disciplină ca și din depoziția martorului rezultă că la data de 05.03.2009, contestatorul a ieșit din incinta unității pentru a lua un pachet de la o rudă și a întârziat să revină mai mult timp decât cel strict necesar.
Potrivit art.266 Codul Muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșită de salariat avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
In speță, intimata nu a respectat aceste dispoziții legale.
Contestatorul nu a mai suferit anterior nici o sancțiune disciplinară, iar fapta sa nu a provocat o perturbare a activității unității.
Nici susținerile intimatei, din timpul procesului, în sensul că au mai existat nerespectări ale programului de lucru ale contestatorului, nu au fost dovedite.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că raportat la gravitatea abaterii, sancțiunea aplicată este exagerat de mare, motiv pentru care contestația a fost admisă în parte.
A fost modificată decizia criticată și înlocuită sancțiunea desfacerii contractului de muncă cu cea a avertismentului scris prev.de art.264 al.1 lit.a Codul Muncii.
Pe cale de consecință, s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul avut anterior cu plata drepturilor bănești de care a fost lipsit.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata - F, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Nu este de acord cu reținerea primei instanțe potrivit căreia salariatului i s-a aplicat o sancțiune disproporționată față de gravitatea faptei în condițiile în care acesta, în loc să dea explicațiile cerute, a preferat să plece de la locul de muncă și să revină peste 11 zile.
A demonstrat că salariatul nu este la prime abatere disciplinară în ceea ce privește nerespectarea programului de lucru, acesta obișnuind să întârzie la program.
Conducerea societății a dat dovadă de înțelegere, acordându-i mai multe zile de învoiri însă intimatul a continuat să nu respecte programul de lucru, săvârșind astfel o faptă gravă.
A apreciat recurenta că sancțiunea aplicată a fost direct proporțională cu gravitatea faptei, respectiv indisciplina repetată a acestuia, ce constituie un exemplu negativ față de toți ceilalți salariați.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea contestației.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 304.pr civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanță a pronunțat o hotărârea legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, prin decizia nr. 71/20.03.2009 emisă de recurenta intimată - F, intimatul contestator a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă începând cu data de 20.03.2009.
Astfel, s-a reținut prin decizie că la data de 05.03.2009, intimatul nu a respectat programul de lucru, încălcând astfel prev. art. 21 din Contractul Colectiv de Muncă și art. 42 din Regulamentul Intern. La aplicarea sancțiunii, recurenta a avut în vedere gravitatea faptelor constatate, consecințele acestora și gradul sporit de vinovăție al salariatei dar mai ales comportarea generală în serviciu a acesteia inclusiv caracterul repetat al abaterilor disciplinare similare săvârșite anterior. S-a arătat că salariatul nu a respectat programul de lucru în repetate rânduri.
Instanța de recurs urmează a analiza dacă s-a individualizat corect sancțiunea aplicată, acea de desfacere a contractului de muncă, raportat la gravitatea faptei săvârșite.
Raportat la disp. art. 266 din Codul muncii, angajatorul are la îndemână următoarele criterii legale: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Se opinează în sensul că trebuie avute în vedere, la individualizarea aplicării unei sancțiuni disciplinare, toate criteriile legale și toate împrejurările, nu numai unele dintre ele.
Scopul aplicării unei sancțiuni disciplinare este de a asigura realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
Se apreciază că nivelul vinovăției reprezintă un element principal care trebuie avut în vedere la aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
În speța de față, se poate reține că, totuși, fapta săvârșită de către contestator, de a nu respecta întocmai programul de lucru într-o singură zi nu a avut consecințe grave, nefiind perturbată activitatea societății.
Deși recurenta susține că intimatul nu se află la prima abatere disciplinară, această afirmație nu este dovedită prin nici un mijloc de probă. Simpla susținere că, de obicei, intimatul întârzia la program nu are nici un suport probator, atât timp cât astfel de fapte nu au fost sancționate de angajator.
De asemenea, faptul că intimatul a beneficiat de învoiri nu prezintă nici o relevanță, fiind o problemă strict administrativă a societății care nu atrage o creștere a gravității faptei săvârșite.
Recurenta afirmă că intimatul a lipsit nemotivat 11 zile, până la data de 20.03.3009, însă aceste susțineri sunt contrazise chiar prin decizia contestată, emisă de societate, din care rezultă că intimatul a fost sancționat numai pentru nerespectarea programului de lucru la data de 05.03.2009, și nu pentru lipsa nemotivată timp de 11 zile.
În aprecierea sancțiunii ce se aplică, se analizează gradul de vinovăție raportat strict la faptele săvârșite pentru a se putea atinge scopul pedepsei și a nu se ajunge în situația în care s-ar încălca principiul proporționalității aplicării sancțiunii raportat la gravitatea faptelor.
Sancțiunea desfacerii contractului de muncă este o pedeapsă ce se aplică în cazul unei încălcări grave a legislației și normelor de disciplină a muncii și nu se apreciază că este justificată în cazul de față, având în vedere lipsa unor consecințe grave și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, mai ales că intimatul nu a absentat total de la serviciu ci doar a întârziat.
Față de criteriile legale prevăzute de art. 266 Codul Muncii, se apreciază ca fiind justificată înlocuirea sancțiunii desfacerii contractului de muncă prevăzută de art. 264 alin. 1 lit. f cu sancțiunea avertismentului așa cum corect a procedat prima instanță.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata - -, cu sediul în F,-, jud. V, împotriva sentinței civile nr.437/16.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26 Octombrie 2009.
Președinte, pt. Judecător, pt. Judecător,
Conf. art. 261.proc.civ. Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE PREȘEDINTE
Grefier,
: /26.11.2009
:DC/2 ex/27.11.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Mihaela Neagu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... | Completare carnet de muncă. Decizia 842/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
