Contestație decizie de sancționare. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 118/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatorul domiciliat în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr.603/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata REGIA ZONA LIBERA B, cu sediul în B,-, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.603/17.04.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca tardivă contestația formulată de contestatorul împotriva deciziilor nr.808/20.03.2008, nr.946 și 948 din 01.04.2008 și ca nefondată contestația împotriva deciziei nr. 1813/06.05.2008 emise de Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere B".
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr.1154/113/20.05.2008 la Tribunalul Brăila, contestatorul a contestat deciziile nr. 808/20.03.2008, nr.946 și 948 din 1.04.2008, precum și nr.1813/6.05.2008 emise de Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere"
Contestatorul a susținut că actele, prin care s-a dispus sancționarea sa disciplinară, sunt nule, întrucât sunt date cu încălcarea art.31 din Regulamentul de ordine interioară, pentru neefectuarea cercetării prealabile în condițiile legii.
Pârâta Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere B", prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca tardivă a contestației împotriva deciziilor nr.808/20.03.2008, nr.946 și 948 din 01.04.2008, fiind depășit termenul legal în care sancțiunile pot fi contestate și ca nefondată împotriva deciziei nr. 1813/06.05.2008, susținând legalitatea și temeinicia măsurii.
La dosar au fost depuse actele în baza cărora s-a stabilit răspunderea disciplinară a salariatului.
Tribunalul, examinând susținerile, în raport de probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, a constataturmătoarele:
1. Cu privire la Deciziile nr.808/20.03.2008, nr.946 și 948 din 01.04.2008:
Contestatorul îndeplinește funcția de inginer în cadrul Biroului tehnic investiții programare și urmărire reparații mijloace fixe la Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere B".
Prin decizia nr.808/20.03.2008, angajatorul l-a sancționat pe salariat cu reducerea cu 5% a salariului de bază aferent lunilor martie și aprilie 2008 pentru părăsirea locului de muncă în timpul programului în zilele de 21 și 25 februarie 2008.
Prin decizia nr.946/01.02.2008, angajatorul l-a sancționat pe salariat cu reducerea cu 10% a salariului de bază aferent lunilor mai, iunie și iulie 2008 pentru absență nemotivată la 07.03.2008 și pentru părăsirea locului de muncă în timpul programului în zilele de 4 și 18 martie 2008.
Prin decizia nr.948/01.02.2008, angajatorul l-a sancționat pe salariat cu avertisment pentru refuzul de a se supune examinării medicale anuale.
Contestația a fost înregistrată la Tribunalul Brăila la data de 20 mai 2008, situație în care, față de dovezile de comunicare aflate la filele 24-29 și dispozițiile art.268 al.5 din Codul muncii, potrivit cărora măsurile pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, contestația este tardivă față de cele trei decizii.
2.Cu privire la decizia nr. 1813/06.05.2008:
Prin decizia nr. 1813/06.05.2008 angajatorul l-a sancționat pe salariat cu avertisment pentru ștergerea din calculatorul șefului ierarhic a fișierului cu prezența la locul de muncă a salariaților.
Măsura a fost luată în baza referatului nr.1672/17.04.2008 din care rezultă cercetarea prealabilă efectuată de comisia împuternicită în acest sens prin decizia nr.463/2008(fila 59).
În conformitate cu prevederile art.61, coroborate cu art.263 al.1 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este definită ca fiind o faptă în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual și colectiv de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În consecință, susținerea cu privire la nulitatea deciziei pentru neefectuarea cercetării prealabile nu a putut fi primită.
Având în vedere faptul că salariatul nu a negat săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat, nu s-a impus verificarea temeiniciei măsurii.
De altfel, contestatorul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
Pentru considerentele de mai sus, Tribunalul a constatat că răspunderea disciplinară a salariatului a fost angajată în condițiile legii prin Decizia nr. 1813/06.05.2008, contestația fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a respins contestația ca fiind tardiv formulată, deși cu actele depuse la dosar a făcut dovada că a formulat în termen contestația.
A mai arătat că nefiind prezent la judecarea cauzei și nici reprezentat nu s-a făcut o cercetare adecvată a fondului cauzei, nefiind administrate probele necesare (acte, interogatoriu și martori) care să teste că nu a săvârșit abaterile disciplinare pentru care a fost sancționat.
În drept a invocat disp. art. 3041Cod procedură civilă.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată din data de 23.01.2009 reprezentantul intimatei a arătat că față de actele depuse, contestația în ceea ce privește deciziile nr.948 și 946 din 1.04.2008 nu este tardivă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat dar pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins ca nefondată contestația împotriva deciziei nr. 1813/6.05.2008 și nu se pune problema neexercitării rolului activ.
Prin contestația introductivă, contestatorul a susținut doar nulitatea deciziei pentru neefectuarea cercetării prealabile.
Într-adevăr, potrivit art. 267 al.1 din Codul muncii nici o sancțiune disciplinară,cu excepția avertismentului scrisnu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare, în caz contrar sancțiunea va fi nulitatea absolută a măsurii respective.
Avertismentul fiind sancțiunea cea mai ușoară aplicabilă salariatului care a săvârșit pentru prima dată, fără intenție, abateri de mică importanță, legiuitorul nu a prevăzut obligativitatea efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Astfel, așa cum rezultă din decizia nr. 1813/6.05.2008 angajatorul l-a sancționat pe salariat cu avertisment pentru ștergerea din calculatorul șefului ierarhic a fișierului cu prezența la locul de muncă a salariaților.
Deși cercetarea disciplinară prealabilă nu era obligatorie în cazul aplicării avertismentului, măsura a fost luată în baza referatului nr. 1672/17.04.2008 din care rezultă cercetarea prealabilă efectuată de comisia împuternicită în acest sens prin decizia 463/2008.
În ceea ce privește critica adusă instanței de fond referitor la faptul că nu a efectuat o cercetare adecvată a fondului cauzei instanța apreciază că acesta își invocă propria culpă ca motiv al acestei situații și anume lipsa sa la judecarea cauzei și nereprezentării.
Instanța are rol activ însă nu se poate transforma în apărătorul părților întrucât trebuie să manifeste în același timp imparțialitate și independență așa cum o cer normele europene.
Potrivit art. 129 Cod procedură civilă, părțile au îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, de a-și proba pretențiile și apărările, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu s-a prezentat în fața instanței de fond și nu a solicitat termen pentru lipsă apărare.
Mai mult, contestatorul nu a negat săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat și din acest considerent prima instanță a apreciat că nu se impune verificarea temeiniciei măsurii.
Critica recurentului că în mod greșit prima instanță a respins contestația împotriva deciziei nr. 808/20.03.2008 ca tardiv formulată, apreciem că nu este întemeiată.
Potrivit art. 268 alin.5 din Codul Muncii decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Decizia nr.808/20.03.2008 emisă de intimată a fost comunicată recurentului la data de 31.03.2008 conform dovezii de comunicare iar contes5tația a fost formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila la data de 20.05.2008 cu depășirea termenului de 30 zile.
Or, termenul instituit de prevederile art. 268 alin.5 Codul muncii este un termen legal imperativ în care putea fi formulată contestația împotriva deciziei nr. 808/20.03.2008, neînțelegând a-l respecta, corect prima instanță i-a respins contestația ca tardiv formulată.
În schimb, este întemeiată critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că prima instanță a apreciat greșit ca fiind tardiv formulată contestația împotriva deciziilor nr. 946 și 948/1.04.2008.
Conform dovezilor de comunicare depuse atât la instanța de fond cât și în recurs, deciziile contestate au fost comunicate contestatorului la data de 10.04.2008 iar contestația a fost formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila la data de 9.05.2008 conform ștampilei aplicată pe plic cu respectarea termenului legal prev. de art. 268 al.5 Cod procedură civilă.
Întrucât prima instanța a analizat doar excepția tardivității, Curtea nu are posibilitatea de a analiza, în recurs, alte excepții invocate de către contestatorul recurent și nici probleme ce țin de fondul cauzei.
Față de toate motivele expuse mai sus în baza disp. art. 312 al.1, 2, 3 și 5 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de contestatorul, va casa în parte sentința civilă nr. 603/17.09.2008 a Tribunalului Brăila numai cu privire la contestația formulată împotriva deciziilor nr. 946 și 948 din 1.04.2008 emise de intimata REGIA ZONA LIBERA B și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță numai în ce privește contestația menționată.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul domiciliat în B,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr.603/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Casează în parte sentința civilă nr. 603/17.09.2008 a Tribunalului Brăila numai cu privire la contestația formulată împotriva deciziilor nr. 946 și 948 din 1.04.2008 emise de intimata REGIA ZONA LIBERA B și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță numai în ce privește contestația menționată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 26 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /10.02.2009
:DC/ 2 ex/18.02.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Alina Savin
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 9/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 323/2009. Curtea... → |
|---|
