Contestație decizie de sancționare. Decizia 1416/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1416
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia Liliana judecător
- - - - - judecător
- - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.710 din 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, se prezintă av. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimatul-pârât Spitalul Municipal de Urgență.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială pentru recurenta-reclamantă și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii contestației. În susținerea recursului arată că decizia de sancționare este lovită de nulitate, nu s-a trimis convocatorul cu 5 zile înainte. Mai mult, arată că adresa cuprinde un anumit aspect, iar cercetarea s-a efectuat pentru cu totul altceva, după care s-a emis decizia. Nu s-au respectat dispozițiile art.268 al.2 lit.b, c și nici Regulamentul de ordine interioară pe care le-au încălcat. Pe fond arată că prima instanță nu a luat în considerare declarațiile martorilor care sunt comune cu ale întregului spital. Controlul s-a făcut în toiul verii, pacienții nu aveau unde să usuce prosoapele, iar așa-zisele deficiențe au fost consemnate la sfârșitul programului. În concluzie solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Nu solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău contestatoarea a chemat în judecată intimatul Spitalul Municipal de Urgență M pentru anularea deciziei nr. 259 din 11.07.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în urma notei de constatare nr. 51298, fost sancționată cu avertisment scris, însă mențiunile din notă nu sunt reale (o parte), iar o parte sunt aspecte comune întregului spital.
Cele constatate în compartimentele de cardiologie și neurologie nu îi pot fi imputate contestatoarei, nu există spații special amenajate pentru uscarea obiectelor de lenjerie a bolnavilor, nu este adevărat că medicația injectabilă se afla la pacienți, nu este adevărat faptul că chiuvetele erau murdare și neigienizate, că grupurile sanitare nu erau întreținute corespunzător, iar de curățenia din casa scărilor nu răspunde medicul șef de secție de la secția Interne. De asemenea s-a arătat că în mod incorect a fost sancționată pentru depozitarea incineratoarelor pentru deșeuri medicale.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, decizia de sancționare fiind legală și corectă, având în vedere că dr. nu și-a îndeplinit sarcinile din fișa postului și obligațiile șefului de secție din Contractul de administrare.
La termenul din 24.04.2009, după începerea dezbaterilor, contestatoarea a invocat, prin apărător, nulitatea deciziei de sancționare având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 268 alin. 2 lit. b și c Codul Muncii.
În cauză s-a efectuat proba cu interogatoriu, acte și martori.
Prin sentința civilă nr.710/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins ca nefondată contestația cu următoarea argumentație:
Contestatoarea în calitate de șef secție Medicină internă din cadrul Spitalului Municipal de Urgență M, a fost sancționată prin decizia nr. 259/11.07.2007 cu "avertisment scris ".
În cuprinsul deciziei de sancționare s-a arătat că motivul luării acestei măsuri este nota de constatare nr. 5198/14.06.2007 încheiată în urma unui control efectuat de o comisie numită de către managerul spitalului.
În ceea ce privește nulitatea deciziei de sancționare, instanța nu s-a pronunțat având în vedere faptul că aceasta a fost invocată după ce instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea nu este fondată pentru următoarele motive:
Conform fișei postului, contestatoarea avea, între altele și următoarele atribuții:
- controlează, îndrumă și răspunde de aplicarea/ respectarea măsurilor de igienă și antiepidemice, în scopul prevenirii infecțiilor nosocomiale;
- controlează și asigură prescrierea și justa utilizare a medicamentelor;
- organizează, controlează și răspunde pentru derularea activităților proprii secției, conform planului anual de supraveghere și control al infecțiilor nosocomiale din unitatea sanitară. Răspunde de activitățile desfășurate de personalul propriu al secției.
De asemenea, conform contractului de administrare, contestatoarea avea și următoarele obligații:
- îndrumă și realizează activitatea de acordare a îngrijirilor medicale în cadrul secției respective și răspunde de calitatea actului medical;
- coordonează activitățile de control al calității serviciilor acordate de personalul modico-sanitar din cadrul secției;
- răspunde de asigurarea condițiilor adecvate de cazare, igienă, alimentație și de prevenire infecțiilor nosocomiale în cadrul secției, în conformitate cu normele stabilite de Ministerul Sănătății Publice.
Conform notei de constatare din 14.06.2007, în urma controlului efectuat de comisia numită de managerul spitalului s-au constatat următoarele nereguli: chiuvete și etajere murdare și neigienizate, grup sanitar și ploscare necurățate corespunzător și neigienizate, lenjeria bolnavilor se afla la uscat în saloane și nu în spațiul special amenajat, casa scărilor prăfuită și neigienizată, într-un dulap de urgență se aflau depozitate incineratoare pentru deșeuri medicale (locul acestora fiind în magazia pentru materiale), exista medicație injectabilă în posesia pacienților.
În nota explicativă dată de către contestatoare la data de 27.06.2007 nu a contestat neregulile descoperite în urma controlului ci, mai mult, a propus sancționarea personalului din subordine (fl. 55 ds.).
De asemenea în chestionarul pentru cercetarea disciplinară (fl. 56-57), contestatoarea nu a contestat rezultatul controlului, ci a justificat neregulile descoperite prin lipsa unui personal suficient.
În aceste condiții declarațiile martorilor audiați la cererea contestatoarei nu sunt de natură a schimba convingerea instanței că rezultatul controlului a fost corect, aceste declarații fiind în contradicție cu recunoașterile făcute de reclamantă după control. Astfel, martorul a declarat că a fost internată de două ori la Spitalul Municipal M, dar în perioade diferite față de perioada controlului și că a constatat că se făcea curățenie și dezinsecție în spital, iar martorul a declarat că spitalul are spălătorie proprie și că în cadrul acestei unități starea de curățenie este foarte bună
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea. Recursul a fost motivat în scris prin cererea de recurs. Criticile invocate de recurentă în susținerea recursului au fost în esență următoarele:
Instanța nu s-a pronunțat în mod greșit asupra motivelor de nulitate care vizau lipsa din decizia contestată a mențiunilor obligatorii prevăzute de art.268 al.2 lit.b și c din Codul Muncii întrucât, pe de o parte aceste motive au fost invocate oral la mai multe termene de judecată, iar pe de altă parte instanța era obligată să analizeze din oficiu dacă decizia de sancționare respectă condițiile de formă prevăzute de Codul Muncii sub sancțiunea nulității absolute.
Chiar dacă aceste motive de nulitate absolută ar fi fost invocate pentru prima dată după acordarea cuvântului în fond, instanța ar fi trebuit să repună cauza pe rol și să ia în discuție aceste motive și nu să refuze să le analizeze.
Pe fondul contestației instanța de fond a greșit în aprecierea probelor întrucât în nota explicativă nu a recunoscut neregulile descoperite și nici nu a fost de acord cu constatările controlului și nici în chestionarul pentru cercetarea disciplinară.
Pentru aceste motive de recurs contestatoarea a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Nulitățile invocate oral la ultimul termen de judecată în faza dezbaterilor în fond de către contestatoare prin avocat nu sunt excepții procesuale absolute, ci motivede dreptpe care se întemeiază cererea de chemare în judecată. Motivele de drept reprezintă cauza (causa debendi) cererii de chemare în judecată.
Motivele de drept reprezintă de asemeneaunul dintre elementele cererii de chemareîn judecată conform art.112 al.1 pct.4 Cod pr.civilă.
Conform art.132 al.1 Cod pr.civilă cererea de chemare în judecată (în ansamblu) poate di modificatăsau întregităpână cel târziu la prima zi de înfățișare sau până la următorul termen de judecată stabilit după prima zi dacă instanța a încuviințat cererea reclamantului de amânare a cauzei pentru întregirea sau modificarea cererii de chemare în judecată. Legea procesuală civilă stabilește deci un termen în care reclamantul poate să-și completeze acțiunea, inclusiv sub aspectul temeiului juridic.
Conform art.103 al.1 Cod pr.civilă neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că la ultimul termen de judecată contestatoarea era decăzută din dreptul de a-și completa cererea de chemare în judecată. Aceasta are drept efect lipsa obligației instanței de fond de a analiza temeinicia cererii de chemare în judecată și sub aspectul nulităților prevăzute de art.268 al.2 lit.b și c din Codul Muncii.
Din cuprinsul încheierilor de ședință întocmite la instanța de fond nu rezultă că aceste nulități ar fi fost invocate de către contestatoare în termenul imperativ prevăzut de art.132 al.1 Cod pr.civilă.
Nu există vreo prevedere legală care să oblige instanța de judecată să repună cauza pe rol în situația în care reclamantul își modifică acțiunea peste termenul prevăzut de art.132 al.1 Cod pr.civilă.
Chiar dacă s-ar admite că nulitățile invocate de contestatoare oral la ultimul termen de judecată au fost invocate în termenul prevăzut de lege, Curtea constată că acestea sunt nefondate deoarece pe de o parte din conținutul chestionarului pentru cercetare disciplinară (fila 50 dosar fond) rezultă fără echivoc faptul că reclamantei i s-au adus la cunoștință de către angajator prevederile din fișa postului, regulamentul de organizare și contractul de administrare care au fost încălcate de către ea (răspunde de asigurarea condițiilor de igienă și prevenirea infecțiilor nosocomiale, controlează și răspunde pentru derularea activităților proprii secției, răspunde de activitățile desfășurate de personalul secției pe care o conduce) iar pe de altă parte contestatoarea prin nota explicativă și chestionarul mai sus-menționat nu a contestat neregulile descoperite în urma controlului.
În aceste condiții, ținând seama și de faptul că decizia contestată face trimitere directă în preambul la nota explicativă și la chestionar, nu se poate reține că decizia nu a cuprins și mențiunile prevăzute de art.268 al.2 lit.b și c din Codul Muncii.
Hotărârea primei instanțe este temeinică și în ceea ce privește situația de fapt reținută deoarece declarațiile martorilor audiați în cauză sunt în contradicție cu recunoașterile făcute de însăși contestatoarea după control prin nota explicativă și chestionarul pentru cercetarea disciplinară.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.710 din 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât SPITALUL MUNICIPAL DE URGENȚĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
- - - - - -
GREFIER,
POLITIC
Red.sent. /
Red.dec.recurs - -
Tehnored. - - 4 ex.
08.01.2010
Președinte:Viziteu Camelia LilianaJudecători:Viziteu Camelia Liliana, Pîrjol Năstase Doru
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1840/2009. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 189/2008. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
