Contestație decizie de sancționare. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.314
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.03.2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator, domiciliat în G,-, -.4, împotriva sentinței civile nr.1172/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul TEATRUL, cu sediul în G, str.- nr.50, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal au răspuns pentru contestator av. și pentru intimat av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul contestatorului depune la dosar practică judiciară, din care un exemplar se comunică apărătorului intimatului și chitanța privind achitarea onorariului de apărător.
Precizează că practica depusă azi se referă la situația contestatorului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului precizează că a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului Galați, apreciind că hotărârea este nelegală deoarece în decizia de sancționare trebuia menționată, sub sancțiunea nulității, fapta săvârșită.
Mai menționează că hotărârea este nelegală și datorită faptului că nu s-a efectuat cercetarea disciplinară, contestatorul fiind convocat în ultimul moment fără a i se aduce la cunoștință fapta pentru care a fost sancționat.
Precizează că insistă în excepția invocată la fond, referitor la nulitatea absolută a deciziei, motivând că, convocările potrivit, se făceau prin registratura unității și nu la domiciliul contestatorului.
Mai arată apărătorul contestatorului că, prin hotărârea depusă azi la dosar, s-a decis de către Tribunalul Galați că pentru funcția pe care o îndeplinea contestatorul, aceea de dirijor, acesta nu era obligat să semneze condica de prezență, prezența acestuia fiind făcută prin rapoarte de lucru întocmite de șefii de secție și condica de spectacole.
Deasemeni, menționează că, contestatorul este discriminat în mod continuu, nu primește salariu, este obligat a semna condica de prezența contrar regulamentului, este sancționat, primind până acum 3 sancțiuni.
Solicită admiterea recursului, pe cale de consecință admiterea contestației.
Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului referitor termenul în care trebuia făcută convocarea contestatorului la cercetarea disciplinară și anume cu 5 zile înainte, arată că acesta este un termen de recomandare și nu de decădere, și că acesta a fost invitat dar nu a răspuns acestei invitații și că, contestatorul nu are un domiciliu stabil, iar după ce a invocat excepția tardivității și-a dat domiciliul corect.
Referitor la nulitatea deciziei sub aspectul nedescrierii faptei, apreciază că în mod corect a fost respinsă această excepție, reținându-se că salariatul nu a respectat obligațiile de serviciu ce-i reveneau potrivit Hotărârii consiliului de administrație prin care s-a dispus ca acesta să semneze condica de prezență, în mod corect fiind sancționat pentru nesemnarea acesteia.
Mai menționează că datorită faptului că, contestatorul nu-și îndeplinește atribuțiile de serviciu, membrii orchestrei refuză să lucreze cu el.
Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii de fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul contestatorului precizează că nu există nici o adresă din care să reiasă că membrii orchestrei refuză să lucreze cu acesta.
La replica apărătorului contestatorului, apărătorul intimatului nu are nimic de adăugat.
CURTEA:
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 02.05.2007, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimatul Teatrul G, anularea deciziei nr. 75/26.03.2008, plata drepturilor salariale reținute, daune morale în sumă de 10 000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt contestația, a arătat că decizia este nulă absolut pentru că nu cuprinde descrierea clară, fără ambiguități a faptei săvârșite, a condițiilor și a modalităților de săvârșire, că procedura de cercetare este viciată datorită lipsei convocării cu cel puțin 5 zile înainte.
Pe fondul cauzei, a arătat că sancțiunea este nelegală, deoarece față de atribuțiile stabilite prin fișa postului, programul de lucru nu prezenta obligațiile cuprinse în referatul șefului de secție. A mai arătat că, programul salariaților din unitățile de cultură este întocmit de patronat, pentru o perioadă de cel puțin două săptămâni aducându-se la cunoștința salariaților cu cel puțin 5 zile înainte. Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că, dacă angajatorul nu-și îndeplinește o astfel de obligație, salariatul este absolvit de orice răspundere. care trebuie să fie neindicarea prevederilor din contractul colectiv de muncă încălcate și că este tardiv emisă raportat la art. 268 din codul muncii.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, întrucât contestatorul are domiciliul în loc. Pe fondul cauzei, a arătat că s-a dispus convocarea salariatului la cercetarea disciplinară prin scrisoare recomandată și prin afișare la avizierul instituției, dar nu a răspuns convocării. A mai precizat că decizia respectă cerințele de formă, că termenul de 5 zile prevăzut de art. 75 al. 3 din CCM- național este unul de recomandare.
S-au administrat probele cu înscrisuri și cu interogatoriul, din oficiu, luat contestatorului (pentru că intimata, deși a solicitat această probă, nu a formulat în scris interogatoriul).
La dosar au fost depuse: decizia 75/2008( f 4-5), comunicare convocare( f 20), referat( f 21), proces verbal( f 22-25), condică de prezență( f 26-29), program de activitate( f 30-54), regulament intern( f 55-80, 27-29), adresa 219/2008( f 21), adresa 9387/2007( f 22), fișa postului( f 24-25), dispoziția 1/2008( f 26), rapoarte de activitate( f 36-52),contract colectiv de muncă( f 78-127), proces verbal din 09.01.2008( f 183-184),alte înscrisuri( f 3-29).
La termenul din 29.05.2008 a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Prin Sentința Civilă nr. 1172/02.10.2008 Tribunalul Galația respins excepția nulității absolute a deciziei și a respins ca nefondată contestația.
În motivare a reținut că în ceea ce privește excepția nulității absolute pentru că nu a fost descrisă fapta, din conținutul deciziei rezultă că sunt enumerate cele două fapte reținute în sarcina salariatului, respectiv: neridicarea ordinelor de lucru aferente lunii februarie și nesemnarea condicii pe luna februarie. Cerința descrierii faptei, cuprinsă în art. 268 din codul muncii, este una de formă. Or, din punct de vedere formal, faptele sunt enumerate, satisfăcând exigența art. 268 codul muncii, chiar dacă redactarea este considerată de contestator neclară sau ambiguă. Nu e necesară o descriere amplă, însoțită de detalii referitoare la modalitatea/ împrejurările săvârșirii faptei, aceste aspecte urmând a fi desprinse din restul înscrisurilor ce au stat la baza emiterii deciziei. Dacă aceste fapte pot sau nu constitui temei al unei sancțiuni disciplinare, sunt aspecte de fond ce urmează a fi analizate ulterior. Ca urmare, instanța a respins excepția nulității absolute a deciziei pentru nedescrierea faptei.
Referitor la convocarea salariatului la cercetare disciplinară cu cel puțin 5 zile înainte, instanța a apreciat că nu este o normă imperativă, că ea atrage nulitatea relativă a măsurii dispuse cu încălcarea ei, deci numai dacă se dovedește existența unei vătămări. Or, în cauză, salariatului nu i s-a produs nicio vătămare, nu a invocat acest aspect la momentul primirii convocării, nu s-a prezentat la convocare pentru a solicita un termen până la care să se poată pregăti față de faptele ce i se impută. Astfel, convocarea a fost emisă la data de 10.03.2008, pentru data de 14.03.2008. Însă, anterior, contestatorul fusese convocat să dea note explicative pentru aceleași fapte, dar săvârșite pe perioade mai scurte, nu pe întreaga lună februarie (f 11-12), convocări trimise prin corespondență, la adresa din Gac ontestatorului, pe care nu le-a ridicat și care s-au returnat la sediul angajatorului ( f 7).
Contestatorul, deși cu domiciliul în Tal ocuit, fără forme legale în G, nu ridica nici personal corespondența, de la sediul angajatorului sau de la oficiul poștal și, prin aceasta, a întreținut o confuzie cu privire la adresa unde i-ar fi putut fi comunicate actele.
Față de toate aceste aspecte, instanța apreciază că nu s-a produs nicio o vătămare prin convocarea la cercetare cu mai puțin de 5 zile înainte de data stabilită, motiv pentru care a respins excepția.
Pe fondul cauzei, prin decizia 75/26.03.2008 emisă de intimatul Teatrul G contestatorul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de trei luni.
Două sunt faptele reținute în sarcina contestatorului: neridicarea ordinelor de lucru aferente lunii februarie și nesemnarea condicii pe luna februarie.
Din fișa postului contestatorului, se rețin ca fiind relevante următoarele responsabilități:
S- considerat că fapta sa intră sub incidența disp. art. 33 din regulament, în sensul că salariații au obligația de a respecta sarcinile generale sau individuale de serviciu, dispozițiile scrise sau verbale emise de conducere sau de șefii ierarhici, art. 68 lit. e, h în sensul că au obligația de a semna condica.
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervine ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
- existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare;
- fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție;
- prin fapta sa salariatul să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate;
În cauză, potrivit fișei postului, contestatorul avea obligația de a respecta regulamentul intern și de a executa toate sarcinile și dispozițiile primite de la conducerea unității( f 25). Urmare a unor discuții anterioare referitoare la evaluarea corectă a prezenței și a activității a trei salariați, printre care și contestatorul, la data de 09.01.2008, în ședința consiliului de administrație s-a hotărât ca salariatul să primească zilnic programul de activitate individual, prin ordin de serviciu semnat de managerul instituției și să semneze condica la secretariatul instituției, aspecte consemnate în procesul verbal( f 183-184).
În baza acestei hotărâri, s-a emis decizia 1/09.01.2008, de către managerul intimatului (f 26) și i s-a adus la cunoștință contestatorului, prin adresa 219/10.01.2008 (f 21), primită, sub semnătură, la data de 11.01.2008, că are obligația de a semna condica de prezență, că programul și activitatea pe care trebuie să le desfășoare se stabilește prin ordine de lucru nominale, eliberate de directorul general.
Dată fiind obligația din fișa postului de a respecta ordinele conducerii instituției, cât timp nu a contestat decizia consiliului de administrație și dispoziția directorului, contestatorul trebuia să se conformeze acestor obligații și să semneze condica de prezență, să-și ridice ordinele zilnice de lucru.
Este adevărat că, în art. 34 lit. q din regulament (f 63) toți salariații au obligația de a semna condica, că în art. 53 al. ultim se menționează că pentru evidența activității de dirijor, prezența se face prin rapoarte întocmite de șefii de secție și condica de spectacole, însă nimic nu împiedică pe conducerea unității ca, pentru eficientizarea activității să dispună măsurile pe care le consideră necesare, cum ar fi, în cauză, obligația contestatorului de a semna condica. În consiliul de administrație, măsura a fost justificată prin nevoia de evaluare corectă a prezenței și a activității a trei salariați, printre care și contestatorul.
Contestatorul nu s-a conformat acestei obligații și nu a semnat condica de prezență( f 26-29). Mai mult, din rapoartele de activitate întocmite de șeful de secție( f 47-52), rezultă că salariatul nu s-a prezentat la ora și sala programate, nu a ridicat materialul muzical de la bibliotecă, nu a întocmit referatul asupra calității materialului, deci nu poate justifica în nici un mod că ar fi desfășurat activitate.
În ceea ce privește modul de stabilire a programului de lucru, deși în contractul colectiv de muncă se prevede că programul este întocmit pe două săptămâni calendaristice și se aduce la cunoștința salariaților cu cel puțin 5 zile înainte, prevederea nu este imperativă și, prin regulamentul de ordine interioară al instituției s-a stabilit ca salariații să ia zilnic cunoștință de program de la avizier. Pentru situația specială a contestatorului, dat fiind că, în urma unui conflict cu membrii orchestrei s-a decis modificarea atribuțiilor de serviciu, în sensul de a nu mai participa la spectacole ( f 22). Cât timp nu a fost contestată în instanță, decizia prin care contestatorul este obligat să se prezinte la directorul teatrului pentru a-și ridica programul de activitate este legală. Însă ea nu a fost respectată de contestator.
Cât timp faptele reținute intră în obligațiile contestatorului, se referă la disciplina muncii, ele nu au fost respectate cu bună știință, ceea ce a atras consecințe negative implicite la nivelul instituției, instanța apreciază că pot atrage răspunderea disciplinară a salariatului.
Referitor la situația personală și familială a salariatului, cât timp nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și nu a depus nici o probă pentru a dovedi că a prestat activitate în perioada indicată, respectiv luna februarie 2008, nu poate pretinde îngăduință.
Decizia intimatului este legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul, solicitând modificarea ei, iar în rejudecare admiterea contestației, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, fiind greșit interpretate dispozițiile art. 269 din codul muncii, referitoare la întocmirea formală a deciziei de sancționare și dispozițiile art. 267 din codul muncii referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile de cercetare disciplinară.
Pe fondul cauzei susține că nu s-au avut în vedere dispozițiile art. 53 din, care specifică modul în care se stabilește prezența sa la serviciu. Deși a invocat nelegalitatea ordinului superiorului ca motiv pentru neîndeplinirea atribuțiilor, instanța justifică actul de impunere pe existența unor discuții nedovedite și reține că ar avea o situație specială față de ceilalți angajați.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că decizia de sancționare respectă dispozițiile art. 268 codul muncii, chiar dacă redactarea este considerată de contestator neclară, în sensul că faptele reținute sunt trecute la capitolul "constatări". Din conținutul deciziei rezultă clar care sunt cele două fapte reținute în sarcina salariatului și pentru care a fost sancționat, respectiv: neridicarea ordinelor de lucru aferente lunii februarie și nesemnarea condicii de prezență pe luna februarie.
Referitor la îndeplinirea procedurii prealabile de cercetare disciplinară, curtea constată că reclamantul invocă nerespectarea dreptului la apărare prin faptul că i s-a comunicat convocarea pentru data de 14.03.2008 în data de 13.03, neavând timp să se pregătească, dar, așa cum reține și Tribunalul Galați, salariatului nu a dovedit că i s-a produs vreo vătămare, nu a invocat acest aspect la momentul primirii convocării, nu s-a prezentat la data indicată pentru a lua cunoștință de faptele care i se impută și de documentele față de care trebuia să formuleze apărări, având posibilitatea inclusiv de a solicita un termen până la care să se poată pregăti. Or reclamantul a preferat să ignore convocarea și să nu se prezinte la cercetarea disciplinară. Ca urmare instanța apreciază că nu se poate reține că angajatorul nu a respectat dispozițiile art. 267 din codul muncii.
Referitor la fondul cauzei, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 39 alin. 2 lit. b din codul muncii salariatului îi revine obligația de a respecta disciplina muncii. Atât timp cât i s-a adus la cunoștință contestatorului, prin adresa 219/10.01.2008 (f 21), primită, sub semnătură, la data de 11.01.2008, că are obligația de a semna condica de prezență, că programul și activitatea pe care trebuie să le desfășoare se stabilesc prin ordine de lucru nominale, eliberate de directorul general, contestatorul trebuia să se conformeze acestor obligații, să semneze condica de prezență și să-și ridice ordinele zilnice de lucru.
Curtea nu consideră că măsura luată de angajator, în sensul obligării și a dirijorilor să semneze condica de prezență, la fel ca toți ceilalți salariați, este o măsură ilegală, iar scopul acesteia este o mai bună evidență a prezenței acestora la serviciu.
Referitor la situația "specială" a contestatorului, aceasta rezultă din actele aflate la dosar, respectiv atitudinea permanentă a acestuia de sfidare a conducerii teatrului, prin refuzul de a se prezenta la convocări, de a ridica corespondența de la poștă și de a se conforma ordinelor de serviciu primite.
În acest sens este și adresa aflată la dosarul de fond-fila 23, din care rezultă că membrii orchestrei refuză să lucreze cu contestatorul datorită atitudinii acestuia, iar pentru aplanarea conflictului nu a mai fost distribuit în spectacole. Or, funcția de dirijor presupune tocmai prezența la astfel de spectacole, iar în lipsa acestora salariatul trebuie să-și justifice într-un fel prezența la serviciu și activitatea prestată și pentru care este remunerat.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, -.4, împotriva sentinței civile nr.1172/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./23.04.2009
Dact./2 ex/29.04.2009
FOND: -
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Virginia Filipescu, Mărioara Coinăcel
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 942/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Încheierea /2008. Curtea... → |
|---|
