Contestație decizie de sancționare. Decizia 468/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 468
Ședința publică de la 11 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GH. " I împotriva sentinței civile nr. 190 din 13.02.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind -.
La apelul nominal făcut în ședința publică avocat pentru intimata -, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurent.
Avocat pentru intimata - arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimata - solicită respingerea recursului deoarece acesta este neîntemeiat și nefondat. Arată că au formulat plângere și la colegiul de onoare a unității și că au respectat prevederile statutului cadrelor didactice. Depune la dosar plângerea pe care a formulat-o la colegiul de onoare, plângere care există și la fila 10 dosar fond. Consideră că cererile din recurs sunt neîntemeiate. Cu cheltuieli de judecată. Mai depune la dosar chitanța nr.324 din 10.06.2008 în valoare de 2500 lei reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 190 din 13 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția prematurității acțiunii invocată de intimată iar pe fond a fost respinsă ca rămasă fără obiect contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Universitatea Tehnică "Gh. "
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în motivarea contestației, contestatoarea invocat faptul că a fost sancționată cu diminuarea salariului de bază cu 10 % pe durata a 2 luni, în temeiul art. 116 lit. c din Legea nr. 128/1997 și a art. 264 lit. e din Legea nr. 53/2003 pentru fapta de a nu fi răspuns în termen la 5 adrese, obligație ce revenea ca sarcină de serviciu.
A reținut instanța de fond - în soluționarea prioritară a excepției prematurității acțiunii invocată de intimată - că excepția nu este întemeiată, contestatoarea nefiind obligată să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de art. 122 alin. 3 și 5 din Statutul personalului didactic, o atare procedură fiind în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Pe fondul cauzei instanța a reținut că în condițiile în care prin decizia 48 din 11 ianuarie 2008 intimata a dispus anularea deciziei 3163 din 20 decembrie 2007, prezenta contestație a rămas fără obiect și fost respinsă ca atare.
Având însă în vedere că pentru contestarea deciziei 3163/20 decembrie 2007, contestatoarea a efectuat cheltuieli, achitând onorariul de avocat, instanța obligat intimata la plata acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Universitatea Tehnică "Gh. " I, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Criticile recurentei au vizat respingerea excepției prematurității contestației, recurenta susținând că prima instanță a respins în mod greșit excepția astfel invocată, ignorând în acest fel dispozițiile art. 122 din Legea nr. 128/1997 dar și art. 122 din Statutul Personalului Didactic, adoptat prin Legea nr. 128/1997.
Susține astfel recurenta că instanța trebuia să verifice dacă contestatoarea s-a conformat dispozițiilor sus-citate în sensul de a urma procedura prealabilă administrativă obligatorie care prevăzută imperativ de lege.
Că respingând excepția instanța de fond a dat o hotărâre nelegală cu nesocotirea normelor prevăzute de legea română.
Prin întâmpinarea depusă contestatoarea intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata că Rectorul Universității nu mai avea competența de a emite nouă decizie (48 din 11 ianuarie 2008) contestația sa fiind adresată Colegiului de din cadrul "Gh. ", astfel încât angajatorul a încălcat cu știință dispozițiile art. 122 din Legea nr. 128/1997, substituindu-se nelegal atribuțiilor și competențelor colegiului și cenzurându-i astfel activitatea.
În dovedirea susținerilor sale contestatoarea intimată a depus la dosar și copia contestației pe care a depus-o la "Gh. "
Recursul nu este fondat.
Recursul intimatei "Gh. " este lipsit de interes, dar și nefondat.
În contextul în care contestația promovată a fost respinsă pe fond, Curtea reține că intimata "Gh. " I nu mai justifică un interes legitim pentru promovarea acestei căi de atac.
Pe de altă parte, Curtea constată că recursul este și nefondat în considerarea dispozițiilor art. 122 alin. 3.
Aceste dispoziții prevăd că "persoanele sancționate au dreptul de a contesta în termen de 15 zile de la comunicare decizia respectivă la Colegiul de onoare al instituției respective".
Curtea reține astfel că dispozițiile de mai sus, deși prevăd dreptul persoanei sancționate de a se adresa Colegiului de onoare, acestea nu exclud dreptul aceleiași persoane de a contesta în instanță actul de sancționare, legea necondiționând în nici un fel accesul la justiție de parcurgerea obligatorie a procedurii Colegiului.
De altfel, Curtea constată că a interpreta în alt mod dispozițiile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează accesul liber la justiție, a oricărei persoane.
Această interpretare este singura conformă și cu dispozițiile art. 21 din Constituția României care prevăd că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor libertăților și intereselor sale legitime și alin. 2 - care menționează că "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".
Totodată, Curtea are în vedere și dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României, care prevede că "dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale".
Așa fiind, Curtea urmează să constate că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 în deplină concordanță cu dispozițiile art. 6 din, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul menținând ca legală și temeinică sentința civilă 190 din 13 februarie 2008 a Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Universitatea Tehnică "G " I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 190/13.02.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.08.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Georgeta
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 732/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 586/2008. Curtea... → |
|---|
