Contestație decizie de sancționare. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 525
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de către SC. " I " împotriva sentinței civile nr. 197 din 13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași (dosar nr-), intimați fiind SINDICATUL LIBER AL II, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat. Având în vedere lipsa părților și faptul că nici una dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă rămâne în pronunțare pe suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
După rămânerea în pronunțare se prezintă avocat pentru intimatul SINDICATUL LIBER AL II care depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu depune întâmpinare.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimatul SINDICATUL LIBER AL II solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe. Arată că instanța de fond a anulat decizia deoarece nu s-a respectat procedura prealabilă.
Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 138/99/14.01.2008, reclamantul Sindicatul Liber al enilor II, în numele și pentru membrii de sindicat, și chemat în judecată pe pârâta " I" solicitând anularea deciziei nr. 589/13.12.2007 emisă de societatea angajatoare prin care aceștia au fost sancționați disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 5% pentru luna decembrie 2007 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arătat următoarele:
Conform art. 267 al.1din Codul muncii, nici o măsură disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Al. 2 prevede că "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
Angajatorul încălcat aceste prevederi legale și salariații nu au avut posibilitatea să-și formuleze și susțină toate apărările în favoarea lor și nici nu au fost asistați de un reprezentant al sindicatului din care fac parte.
Conform art. 268 al.1 din Codul Muncii "Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr- decizie în formă scrisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Constatarea s- efectuat la data de 3.09.2007 materializată prin nota nr. 17163/3.09.2007 și decizia fost emisă la data de 13.12.2007, deci mult mai târziu de 30 de zile.
Intimata formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
În urma analizării evenimentului s- ajuns la concluzia că arderea motoarelor s-a produs prin inundarea și umezirea lor ca efect al nesupravegherii de către operatori. Prin arderea motoarelor s- produs o pagubă angajatorului, iar nesupravegherea instalațiilor reprezintă o abatere de la atribuțiile de serviciu, respectiv neîndeplinirea atribuțiilor din fișa postului. Pentru aceste motive, și au fost sancționați cu reducerea salariului cu 5% pe luna decembrie 2007, în conformitate cu art. 264 al.1 lit. din Codul Muncii.
S-a mai arătat că afirmațiile reclamantului din cererea introductivă referitoare la faptul că salariaților sancționați nu li s-a asigurat dreptul de fi asistați de către reprezentanții sindicatului și că aceștia nu au putut să-și utilizeze toate mijloacele de apărare sunt neîntemeiate. Pe tot parcursul derulării cercetării disciplinare nimeni nu i- împiedicat să fie asistați de către sindicat, iar prin prelungirea perioadei cercetării disciplinare până la întoarcerea din concediu salariaților și s-a dovedit faptul că s- urmărit stabilirea vinovăției salariaților numai după discutarea cu fiecare operator a incidentului.
Intimata depus la dosar documentația care stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr.197/13.02.2008 a Tribunalului Iași, s-a admis în parte contestația formulată de Sindicatul Liber al enilor II, în numele reclamanților, și, s-a constatat nulitatea absolută deciziei nr. 589/13.12.2007 emisă de către intimată și s-a
respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță reținut următoarele:
Prin decizia nr. 589/13.12.2007 emisă de " I" s-a dispus sancționarea contestatorilor, cu reducerea salariului cu 5% pe luna decembrie 2007, în conformitate cu art. 264 al.1 lit. din Codul Muncii, coroborat cu art. 41 lit. din Regulamentul Intern.
Potrivit dispozițiilor art. 267 (2) din Codul Muncii "în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii".
La dosar au fost depuse copii de pe declarațiile salariaților, dar din actele dosarului nu rezultă că aceste declarații au fost luate în cadrul cercetării disciplinare.
Unitatea nu făcut dovada convocării salariaților în vederea desfășurării cercetării disciplinare, conform dispozițiilor art. 267 (2) din Codul Muncii.
Văzând că în speță, angajatorul nu făcut dovada efectuării cercetării disciplinare, în temeiul dispozițiilor art. 267(1) din Codul muncii, prima instanță constatat nulitatea absolută a deciziei.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs "" I, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În mod greșit s-a reținut de către prima instanță faptul că unitatea nu făcut dovada convocării salariaților în vederea desfășurării cercetării disciplinare. Declarațiile salariaților s-au luat în cadrul acestei cercetări disciplinare.
Se mai invocă faptul că pe tot parcursul derulării cercetării disciplinare nimeni nu i- împiedicat pe reclamanți să fie asistați de către sindicat, iar prin prelungirea perioadei cercetării disciplinare până la întoarcerea din concediu salariaților și, s-a dovedit faptul că s- urmărit stabilirea vinovăției salariaților numai după discutarea cu fiecare operator a incidentului.
Recurenta mai arată că, așa acum rezultă din adresa nr.15694/20.06.2008 a Serviciului Tehnic și din adresa nr.15546/19.06.2008 a Serviciului Resurse Umane, cei patru salariați reclamanți au avut cunoștință de propunerea de sancționare a conducerii unității, fiind anunțați verbal că vor fi convocați în vederea cercetării disciplinare prealabile.
Analizând recursul formulat de "" I, prin reprezentant legal, prin prisma disp.art.3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 267 alin.2 din Codul Muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că, în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.
Convocarea în scris a salariatului de către persoana împuternicită de către angajator să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă, cu precizarea tuturor elementelor prevăzute la alin.2 al art.267 din Codul muncii, dar mai ales a abaterilor disciplinare ce urmează a fi analizate, constituie o condiție de validitate a însuși actului de sancționare, întrucât doar în această modalitate se poate garanta respectarea dreptului la apărare al salariatului, consacrat de normele internaționale, de Constituția României și de legislația muncii.
Așa cum se subliniază în doctrină, într-o accepție largă, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se apăra împotriva acuzațiilor ce i se aduc, să conteste învinuirile, să scoată la iveală nevinovăția sa.
Constituția Europeană din 2004 prevede, la art.II-101, pct.2 lit.a), dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să o afecteze în mod nefavorabil.
Constituția României garantează, prin art.24 alin.1, dreptul la apărare.
Se reține că, în speță, recurentul, căruia îi revine sarcina probei potrivit disp.art.287 Codul muncii, nu a făcut dovada convocării legale, în scris, a reclamanților, cu menționarea abaterilor disciplinare pentru care aceștia urmează să fie cercetați, încălcându-se astfel dreptul lor la apărare.
Declarațiile date de salariați la data de 05.09.2007( filele nr.30-34 dosar de fond) au fost luate înainte de începerea cercetării disciplinare propriu-zise, care a fost dispusă în urma întocmirii notei înregistrate sub nr.17875 din data de 14.09.2007 la unitatea recurentă, astfel încât acestea nu pot fi considerate ca apărări formulate și susținute de către salariați în cunoștință de cauză în raport cu abaterile disciplinare pe care angajatorul pretinde că le-ar fi săvârșit.
Se mai reține că recurentul nu a depus la dosar adresa nr.15694/20.06.2008 a Serviciului Tehnic și adresa nr.15546/19.06.2008 a Serviciului Resurse Umane, invocate prin cererea de recurs.
Având în vedere faptul că, în speță au fost încălcate dispoziții legale imperativ prevăzute pentru validitatea măsurii disciplinare dispuse de către angajator, care aveau menirea de a respecta dreptul la apărare al salariaților, în mod corect prima instanță a constatat nulitatea deciziei contestate în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civ. urmează să se respingă recursul formulat de "" I și să se mențină sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "" I împotriva sentinței 197/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 2008.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 15.10.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Iași:-;
-.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1827/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 45/2008. Curtea de... → |
|---|
