Contestație decizie de sancționare. Decizia 850/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.850/
Ședința publică din 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ"APELE ROMÂNE" - DIRECȚIA APELOR împotriva sentinței civile nr. 669/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu, contestatorul G, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE SANCȚIONARE" împotriva deciziei numărul 21/10.03.2008 emisă de instituția recurentă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta intimată ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ"APELE ROMÂNE" - DIRECȚIA APELOR reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar și intimatul-contestator reprezentat de avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimatului-contestator depune la dosar împuternicire avocațială.
Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.
Reprezentantul recurentei intimate ca prim motiv de recurs a invocat tardivitatea contestației împotriva Deciziei nr.21/10.03.2008 întrucât aceasta deși a fost depusă în termenul legal nu a fost motivată în termenul legal, încălcându-se astfel disp.art.82 coroborat cu art.112, 274 Cod procedură civilă cu referire la art.281 - 291 Codul muncii. Mai arată că, consecința tardivității motivării contestației intimatului G face ca aceasta să fie lovită de nulitatea absolută și prin admiterea ei de către instanță pe cale de excepție, sentința civilă a Tribunalului Galați fiind lovită de nulitate absolută în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii. Mai arată că, potrivit art.268 alin.5 din Codul muncii decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 zile calendaristice de la data comunicării, ori textul din Codul muncii nu prevede nici o condiție în legătură cu termenul în care trebuie făcută motivarea contestației și nici în legătură cu conținutul acesteia.
În atare situație, se subînțelege că contestația va trebui să fie motivată înlăuntrul termenului de declarare, iar în ceea ce privește conținutul acesta trebuie să respecte dispozițiile legale din dreptul comun în materie, întrucât prin introducerea contestației deciziei de sancționare în primă instanță contestatorul devine reclamant, sediul materiei reprezentându-l art.82 coroborat cu art.112, art.274 Cod procedură civilă cu referire la art.281 - 291 Codul muncii. Potrivit precizărilor din literatura de specialitate contestația împotriva deciziei de sancționare are caracterul unei căi de atac. Având în vedere că acțiunea reclamantului este o cale de atac și ea nu a fost motivată prin însăși contestația depusă până la termenul din 10.04.2008, reprezentantul recurentei intimate consideră că simpla declarare a contestației și motivarea ei mult peste termenul prevăzut de lege face ca aceasta să fie tardiv motivată și în consecință să fie lovită de nulitate absolută.
Al doilea motiv de recurs îl constituie nulitatea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Galați întrucât în mod greșit instanța de fond a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.21/10.03.2008, a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și restituirea către contestator a sumei reținute fiind obligați la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, învederând că la termenul din 16.05.2008 instanța de fond invocat excepția de nulitate absolută a Deciziei nr.21/2008 în baza art.268 alin.2 lit.c Codul muncii în sensul că această decizie ar fi lovită de nulitate absolută, deoarece nu conține motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevederilor art.267 alin.3 nu a fost efectuată cercetarea. Cu privire la excepția de nulitate invocată de către instanță precizează că cercetarea administrativă, care este obligatorie în speță s-a efectuat cu respectarea disp.art.267, 268 Codul muncii, astfel că, contestatorul a fost convocat de către angajator precizându-i-se obiectul cercetării, data și locul întrevederii. Mai arată că din analiza conținutului Notei explicative dată de contestator nu rezultă că acesta și-ar fi formulat apărări care i-au fost respinse, că a solicitat probe în apărarea sa care nu i-au fost admise, precum și faptul că nu a solicitat să fie asistat de un reprezentant al sindicatului din care face parte,astfel că unitatea nu a fost pusă în situația de a-și motiva în decizie argumentele pentru care i-au fost înlăturate apărările formulate,câtă vreme nu a formulat asemenea apărări,nu a formulat probe, nu a solicitat să fie asistat de un reprezentant al sindicatului din care face parte,ci a invocat aceste apărări abia în instanță cu ocazia judecății. În concluzie, solicită în baza art.158,166 din Cod procedură civilă cu referire la art.267,268 alin.2,lit.c să admită excepția invocată și să respingă excepția de nulitate absolută a acestei decizii,întrucât ea îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de art.268 alin.2 Codul muncii, recursul fiind formulat pe disp.art. 299 - 316 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și la art.82 coroborat cu art.112 și art.274 Cod procedură civilă cu referire la art.281 - 291 Codul muncii.
Reprezentantul intimatului contestator, cu privire la primul motiv de recurs precizează că legiuitorul îi dă posibilitatea să depună cerere de chemare în judecată și să procedeze în sensul disp.art.112 Cod procedură civilă, învederând că atâta timp cât legiuitorul spune clar că motivele de recurs se depun în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel solicită respingerea primului motiv de recurs.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs,precizează că din cuprinsul deciziei nu rezultă acele mențiuni obligatorii prev.de art.268 alin.2 din Codul muncii,respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de intimată,mențiune în lipsa căreia legiuitorul a prevăzut expres sancțiunea nulității absolute, astfel că instanța de fond a procedat în consecință. Față de aceste considerente solicită să se constate că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică motiv pentru care solicită respingerea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.669/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată.
A fost admisă contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Administrația Națională Apele Române
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.21/10.03.2008 emisă de intimată.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și restituirea către contestator a sumelor reținute.
A mai fost obligată intimată către contestator la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația formulată și înregistrată sub nr. 1514/121/21.03.2008 pe rolul Tribunalului Galați, contestatorul Gas olicitat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRATIA NATIONALA "APELE ROMANE" DIRECTIA APELOR anularea deciziei disciplinare nr. 21/10.03.2008 privind sanctionarea petentului cu reducerea salariului de baza cu 10% pe luna martie 2008.
A arătat ca prin decizia contestata s-a retinut în mod nelegal,potrivit raportului de inspectie nr. 2493/03.03.2008, neglijente în îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale contestatorului sing. G respectiv neconcordante intre cantitatile de agregate minerale extrase si raportate prin procesul-verbal încheiat cu T pentru luna februarie 2008.
Motivându-și în fapt contestația a arătat că decizia contestată este nelegală deoarece faptele ce constituie abatere disciplinara, retinute in sarcina contestatorului nu se bazeaza pe acte si masuratori topografice ci sunt doar constatari vizuale.
In drept a invocat disp. art. 268 alin. 5 din Codul muncii.
În susținerea contestației a depus la dosar o serie de acte si înscrisuri.
Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
A invocat nulitatea cererii de chemare in judecata motivat de faptul ca potrivit art. 112 Cod.pr.civila, aceasta nu cuprinde motivele de drept si de fapt pe care se intemeiaza.
A mai arătat ca prin decizia contestata s-a retinut în mod legal cu respectarea dispozitiilor din Codul muncii potrivit raportului de inspectie nr. 2493/03.03.2008 neglijente în îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale contestatorului sing., respectiv neconcordante intre cantitatile de agregate minerale extrase si raportate prin procesul-verbal încheiat cu SC SRL T pentru luna februarie 2008.
A învederat ca prin controlul din 29.03.2008 s-a vizat respectarea modului de extragere a mineralelor(balast,nisip) din albia raului in perimetrul de catre societatea mentionata anterior sens in care au fost constatate o serie de neregularitati: nerespectarea perimetrului de extractie, lipsa actelor doveditoare a cantitatilor real extrase,etc- intocmirea si controlul acestora fiind in sarcina contestatorului.
A depus la dosar în susținere o serie de acte și înscrisuri.
Prin încheierea din 16.05.2008 instanta a invocat nulitatea absoluta a deciziei contestate în raport de disp. art. 268 alin2. din Codul muncii.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:
Prin decizia contestata sar eținut potrivit raportului de inspectie nr. 2493/03.03.2008 neglijente în îndeplinirea sarcinilor de serviciu ale contestatorului sing., respectiv neconcordante intre cantitatile de agregate minerale extrase si raportate prin procesul-verbal incheiat cu SC SRL T pentru luna februarie 2008.
Conform acestui raport controlul din 29.03.2008 a vizat respectarea modului de extragere a mineralelor(balast,nisip) din albia raului in perimetrul de catre societatea mentionata anterior sens in care au fost constatate o serie de neregularitati: nerespectarea perimetrului de extractie, lipsa actelor doveditoare a cantitatilor real extrase,etc- intocmirea si controlul acestora fiind in sarcina contestatorului.
Nu poate fi reținuta excepția nulității cererii de chemare in judecata deoarece lipsa invocata de parata (motivele contestației)a fost complinita de către reclamant (motive).Pe de alta parte, textele legale invocate nu au nici o legătură cu soluționarea cauzei in fond, găsindu-și aplicarea doar cu ocazia soluționării recursului.
În cuprinsul deciziei contestate nu se regăsesc mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 alin 2 din Codul muncii, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de petenta, mențiune in lipsa căreia legiuitorul a prevăzut expres sancțiunea nulității absolute.
Față de aceste considerente instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată. A admis contestația, constatând nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.21/10.03.2008 emisă de intimată. A dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și restituirea către contestator a sumelor reținute. A fost obligată intimată către contestator la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ"APELE ROMÂNE" - DIRECȚIA APELOR - I, criticând-o sub aspectul nereținerii de către prima instanță a excepției de tardivitate a contestației,raportat la modalitatea de promovare a acesteia.
A invocat faptul că, deși depusă în termenul legal contestația nu a fost motivată, încadrându-se în prevederile art.82, 112 și 274 Cod procedură civilă cu referire la art.281-291 Codul muncii.
Consecința tardivității a fost nulitatea absolută, instanța de fond făcând astfel o aplicare greșită a legii întrucât contestația împotriva deciziei de sancționare are caracterul unei căi de atac trebuind motivată în interiorul termenului de declarare.
A considerat valabile, prin analogie,dispozițiile referitoare la căilor de atac,respectiv art.298, art.316, art.313 al.1 și 2, art.306 Cod procedură civilă,motivarea contestației în termen fiind necesară și pentru întocmirea întâmpinării în cauză.
În legătură cu excepția reținută de prima instanță din oficiu a considerat cercetarea disciplinară ca efectuată în mod legal,contestatorul a fost convocat și a dat notă explicativă din conținutul căreia nu rezultă ca s-ar fi făcut apărări astfel încât unitatea nu a fost pusă în situația de a motiva în decizie argumentele pentru care i-au fost înlăturate apărările, formulate abia cu ocazia judecății.
Hotărârea judecătorească nu ar fi producătoare de efecte juridice,fiind lovită de nulitate absolută, conform art.1171 - 1173 Cod civil.
A solicitat admiterea excepției invocate și respingerea excepției de nulitate absolută a deciziei care îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de art.268 al.2 Codul muncii.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9, art.82,112 și 274 Cod procedură civilă,art.281 - 291 Codul muncii.
Cu ocazia dezbaterilor intimatul prin apărător a învederat că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,solicitând respingerea recursului.
Examinând recursul astfel declarat,pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă,curtea îl apreciază ca nefondat,pentru următoarele considerente:
Prin decizia contestată nr.21/10.03.2008 emisă de recurenta-intimată Administrația Națională,Apele Direcția Apelor -I s-a dispus sancționarea disciplinară a intimatului - contestator cu reducerea salariului de bază cu 10% pe luna martie 2008,invocându-se prevederile art.264 al.1 lit.d Codul muncii coroborate cu art.71 din nr.137/2006 - 2008 și art.116 al.7 lit.e din Regulamentul de Ordine Interioară.
Este important de arătat faptul că prima instanță nu a analizat fondul cauzei pronunțându-se pe excepția nulității absolute a deciziei de sancționare,care nu întrunește condiția imperativă prevăzută de art.268 al.2 lit.c Codul muncii.
Potrivit acestor prevederi, sub sancțiunea nulității absolute, în decizia de sancționare se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art.267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea.
În speță, cercetarea disciplinară prealabilă s-a realizat la data convocării 05.03.2008,cu această ocazie intimatul - contestator întocmind o notă explicativă.
Contrar susținerilor recurentei-intimate, din conținutul notei explicative rezultă apărările formulate de intimatul contestator în ceea ce privește cantitățile de agregate minerale, extrase și modalitatea de măsurare și înregistrare volumelor excavate, contestând chiar cifrele declarate.
În aceste condiții, potrivit dispozițiilor imperative enunțate, recurenta-intimată avea obligația legală de a motiva înlăturarea apărărilor formulate de salariat în conținutul deciziei de sancționare emise.
Neîndeplinirea unor asemenea obligații atrage, cum în mod corect a constatat prima instanță,nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr.21/10.03.2008.
În ceea ce privește excepția de tardivitate a motivării contestației de către intimatul - contestator G, dispozițiile art.268 al.3 - 5 Codul muncii instituie o procedură derogatorie de contestare a deciziei de sancționare disciplinară.
În absența unor norme exprese, după cum recunoaște chiar recurenta-intimată,nu apare ca fiind nulă absolut contestația formulată de intimatul-contestator la data de 21.03.2008.
Acesta cu atât mai mult cu cât desființarea deciziei de sancționare a intervenit pentru o cauză de nulitate absolută, iar regimul juridic al acesteia presupune posibilitatea invocării oricând și de oricine, chiar de instanța din oficiu, excepția fiind pusă în discuția părților după cum s-a și consemnat în încheierea de dezbateri din 16.05.2008.
Nu se poate nici reține că sentința comunicată părții este lipsită de efecte juridice, o astfel de comunicare fiind prevăzută pentru a face posibilă cunoașterea sa în vederea exercitării căii de atac,ceea ce s-a și realizat.
Pentru punerea în executare, legea prevede îndeplinirea unor alte condiții procedurale (legalizare,etc.).
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul declarat de intimata Administrația Națională,Apele - Direcția Apelor - I împotriva sentinței civile nr.669/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ"APELE ROMÂNE" - DIRECȚIA APELOR împotriva sentinței civile nr. 669/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/15.01.2009
Tehnored./2 ex./22 Ianuarie 2009
Fond:-
Asistenți jud. -
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 662/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 145/2008. Curtea de... → |
|---|
