Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia 556/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 556
Ședința publică de la 30 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria Monica JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 107/C/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta; lipsă fiind intimata.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurenta depune la dosar copie după sentința civilă nr.353/C/05.06.2008. Precizează că insistă în cererea de asistență judiciară. La solicitarea instanței, arată că amenzile judiciare în sumă de 994 lei care figurează la ANAF, reprezintă amenzi judiciare dintr-un proces în care a figurat ca martor și nu s-a prezentat în această calitate în instanță, fiind vorba de un dosar de aproximativ 4-5 ani de zile. A luat cunoștință că are de achitat această sumă când a solicitat adeverința din 29.05.2008. Arată că nu și-a schimbat domiciliul în perioada aceasta de 4-5 ani de zile.
Instanța, pune în discuție necesitatea acordării unui nou termen de judecată pentru a se solicita relații de la Administrația Finanțelor Publice N, pentru a ne comunica titlurile executorii în baza cărora s-a stabilit amenda judiciară de 994 lei la care se face referire în adresa nr.-/ 29.05.2008, și de asemeni, să ne comunice dacă recurenta a fost somată să achite această sumă și dacă da, să ne comunice copiile de pe aceste somații precum și dovezile de comunicare.
Cu privire la cererea de asistență judiciară formulată de recurentă, instanța comunică recurentei că a intrat în vigoare nr.OUG51/2008, care prevede alte dispoziții cu privire la această cerere, astfel încât, instanța pune în vedere recurentei să formuleze cererea de asistență judiciară gratuită potrivit dispozițiilor art.14 al.1 din această ordonanță, în sensul de a arăta obiectul, natura procesului, CNP-ul, o declarație pe proprie răspundere.
În timp ce i se învederează dispozițiile art.14 al.1 din OUG51/2008, recurenta arată că renunță la cererea de asistență judiciară, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Instanța, revine asupra relațiilor solicitate de la Administrația Finanțelor Publice N întrucât nu se mai insistă în cererea de asistență judiciară, lăsând dosarul la a doua strigare a cauzei.
După reluarea dosarului, la a doua strigare a cauzei, este prezentă recurenta, lipsă fiind intimata; nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta - având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă ca fiind nelegală. Reiterează oral motivele de recurs și arată că suspendarea contractului de muncă s-a făcut în mod abuziv, cu rea-credință. Depune la dosar originalul adresei nr.4262/13.11.2007 din care rezultă că a fost indicat greșit nr. referatului de sancționare. A fost sancționată cu suspendarea contractului de muncă fără a se emite o decizie, deși nu a fost niciodată sancționată în scris pentru vreo abatere. După suspendare, a fost schimbată toată organigrama magazinului și tot personalul care a lucrat până la acea dată, considerând că a fost ceva premeditat. Nu s-a putut face dovada suspendării de către intimată. În acest moment pe postul său este angajată o altă persoană care poartă același nume cu cel al soției SRV-ului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 107 /C/8 febr. 2008 a Tribunalului Neamț, s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei obiectului acțiunii invocată de intimata Romania.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimata Romania
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 5132/103 din 7.12.2007, contestatoarea - a formulat contestație împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr. 4282/06.11.2007 emisă de intimata SC România, în temeiul art.52 lit.a din Codul muncii, solicitând anularea acesteia și repunerea sa pe funcția avută anterior emiterii deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării până la data repunerii în funcție, indexate, majorate și reactualizate, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că a fost angajată la unitatea intimată, având încheiat contractul individual de muncă nr. 86926/19.02.2007, pe post de șef adjunct de magazin, iar la data de 06.11.2007, intimata a emis decizia de suspendare a contractului individual de muncă în temeiul art. 52 lit. a, pe perioada efectuării cercetării disciplinare. Contestatoarea a redat, în continuare, pe larg, motivele invocate de intimată pentru declanșarea cercetării sale disciplinare.
Consideră decizia de suspendare emisă nelegală, pe de o parte întrucât referatul ce a stat la baza emiterii ei a fost întocmit cu rea- intenție, pentru că a refuzat să-și dea demisia și iar pe de altă parte, întrucât suspendarea contractului de muncă nu putea depăși 10 zile lucrătoare, în conformitate cu dispozițiile art.264 lit.b din Codul muncii.
În dovedire a depus în copie decizia nr. 4282/06.11.2007 de suspendare a contractului individual de muncă emisă de SC România, referatul nr.4281 din 6.11.2007 privind abaterea disciplinară săvârșită.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, arătând că în data de 4.12.2007 a fost emisă decizia de concediere disciplinară nr.4754/4.12.2007, în acest caz decizia de suspendare, încetându-și aplicabilitatea. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației, motivat de faptul că decizia contestată este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor art.52 lit.a din Codul muncii.
În apărare a depus decizia de concediere disciplinară nr.4754/04.12.2007.
La termenul din data de 11.02. 2008, contestatoarea a depus precizări, prin care a completat motivele care au stat la baza introducerii contestației deduse judecății.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de intimata SC România, instanța a respins-o motivat de faptul că, deși s-a emis decizia de sancționare disciplinară, decizia de suspendare a contractului de muncă nu poate rămâne fără obiect, întrucât ea și-a produs efectele (contestatoarea nu a prestat activitate și nu i-au fost acordate drepturi salariale).
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.52 lit. a din Codul muncii, "contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile".
Or, instanța a constatat că în speță, s-a luat această măsură ca urmare a referatului nr. 4281 din 6.11.2007 întocmit de directorul departamentului de vânzări sud, prin care s-a adus la cunoștința unității săvârșirea unor abateri disciplinare de către salariată.
În aceste condiții, decizia de suspendare a contractului de muncă contestată, apare ca legală, neputând fi reținută nici critica cu privire la depășirea termenului de 10 zile lucrătoare prevăzut de art.264 lit.b din Codul muncii. Astfel, suspendarea salariatului poate să dureze mai mult de 10 zile lucrătoare (cumulându-se perioada de suspendare pe durata cercetării disciplinare cu durata suspendării ca sancțiune disciplinară). Dispozițiile art.264 lit.b /CM se referă strict la sancțiunea disciplinară pe care o poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către reclamantă care, în esență, a arătat că sentința este nelegală pentru următoarele argumente:
- nu au fost administrate probatoriile cerute, instanța nepronunțându-se pe această cerere;
- prelungirea suspendării peste termenul legal de la data cercetării prealabile până pe data de 6 decembrie 2007;
- reclamanta nu poate primi două sancțiuni pentru aceleași fapte și suspendarea abuzivă a contractului de muncă conform art. 265 al.2 din Codul muncii;
- unitatea a sancționat- pe reclamantă cu suspendarea contractului de muncă fără să emită decizie, iar decizia de suspendare a contractului de muncă pe motive de cercetare disciplinară se transformă în decizie de sancțiune disciplinară, conform practicii judiciare, întrucât s-a depășit termenul de luare altor decizii cu peste 20 de zile;
- comisia de investigare " trebuia formată" din persoane neutre.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru cele ce succed:
În ceea ce privește administrarea probei cu martori, prima instanță respins motivat această cerere.
Motivul referitor la aplicarea a două sancțiuni este întemeiat.
Astfel, conform art. 52 al.1 lit. a din Codul muncii " contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului . pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii", iar conform art. 264 al.1 lit. b din Codul muncii " sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară sunt: . suspendarea contractului individual de muncă pe perioadă ce nu poate depăși 10 zile lucrătoare".
Din coroborarea acestor articole de lege și dând prevalență principiului conform căruia pentru o faptă nu pot fi aplicate două sancțiuni ( prin asemănare, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului ) instanța apreciază că suspendarea pe o perioadă de aproape 30 de zile, cu motivația efectuării cercetării prealabile este în realitate o sancțiune.
Mai mult decât atât, această "sancțiune" a depășit cu mult 10 zile ( aproximativ 30 de zile) cât este durata suspendării prevăzută ca sancțiune disciplinară.
Astfel spus, a te prevala de un text de lege pentru a încălca scopul emiterii acestei norme ( cercetarea disciplinară nu poatesine die, de vreme ce legiuitorul a prevăzut ca însășisancțiunea disciplinarăsă nu depășească 10 zile ) reprezintă un abuz de drept.
Prin suspendarea în perioada 6 nov. - 4 dec.2007 s-a "aplicat" reclamantei o sancțiune cumulativ cu sancțiunea desfacerii contractului de muncă.
Nefiind posibilă o dublă sancționare, pentru aceeași faptă, instanța va admite recursul cu consecința modificării, în parte, a sentinței, a admiterii acțiunii și a anulării deciziei contestate.
Va face aplicarea art. 78 al.1 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 107/C/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea.
Anulează decizia 4282/ 6 noiembrie 2007 emisă de SC" România".
Obligă societatea intimată să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite pe perioada 6 noiembrie 2007-4 decembrie 2007, conform art.78 al.1 din Codul muncii.
Menține dispozițiile din sentință referitoare la excepția lipsei obiectului acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.sent./
Red.dec.
Tehnored./3 ex.
18/18.07.
Președinte:Busuioc Anamaria MonicaJudecători:Busuioc Anamaria Monica, Aștefănesei Petrina Manuela
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 919/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 605/2009. Curtea de... → |
|---|
