Conţinutul noţiunii de „salariu de bază”, prevăzută de art 5 al 2 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B din Legea nr 284/2010. În aplicarea art 14 din Legea nr 285/2010, includerea stimulentelor în salariul de bază se face ulterior stabilirii acestui salari
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 4674/R din data de 08.10.2013
În baza art 14 din Legea nr 285/2010, funcționarul public își menține salariul de bază avut anterior promovării în clasă, inclusiv drepturile bănești introduse în salariul de bază. Intenția legiuitorului de a nu include stimulentele în noțiunea de "drepturi bănești"; prevăzută de art 14 din Legea nr 285/2010, rezidă și din prevederile ulterioare ale art. 10 și art. 11 alin. (1) ale art. II din OUG nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011. Prin aceste dispoziții legale s-a prevăzut în mod expres introducerea stimulentelor în salariul de bază, cu excepția situațiilor în care s-a făcut aplicarea art 14 din Legea nr 285/2010. Per a contrariu, în aceste ultime situații, stimulentele nu au fost incluse în salariul de bază, neputându-se proceda la compararea acestora ulterior cumulării cu stimulentele.
Prin sentința civilă nr. 502/12.02.2013 pronunțată de Tribunalul Covasna s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D.M. împotriva pârâtei D.G.F.P. C.; s-a anulat dispoziția nr. 80/04.04.2012 emisă de pârâta D.G.F.P. C. a fost obligată pârâta D.G.F.P. C. să restituie reclamantei suma de 474 lei reținută din salariu - sumă reactualizată cu indicele de inflație calculat prin raportare la data reținerii din salariu și până la data plății; a fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei către reclamantă - cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, reclamanta D.M. are calitate de funcționar public în cadrul D.G.F.P.C., iar cu privire la funcțiile succesive deținute de aceasta se reține că a fost încadrată astfel: Până la data de 1 decembrie 2011, astfel: referent superior, clasa III, treapta 1 - înainte de 1 ianuarie 2010 - astfel cum rezultă din Dispoziția nr. 190/2010; referent superior, clasa III, treapta 1, gradația 5 - începând cu 1 ianuarie 2010 conform dispoziției nr. 190/2010- cu un salariu de bază de 1318 lei fără sporuri - potrivit Anexei III/2 la Legea 330/2009 - astfel cum rezultă din Dispoziția nr. 190/2010; referent superior clasa III, (treapta fiind eliminată la funcționarii publici conform art. 13 alin.2 din Legea 284/2010), gradația 5, corespunzătoare clasei 32 de salarizare începând cu data de 1 ianuarie 2011 - cu un salariu brut de 2318 lei - astfel cum rezultă din Dispoziția nr. 159/2011; După data de 1 decembrie 2011:
S-a reținut că, urmare a absolvirii de către reclamantă a studiilor superioare și a dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, aceasta a fost promovată în clasă, în acest sens fiind emisă dispoziția inițială 851/30.11.2011, prin care s-a dispus reîncadrarea reclamantei, prin transformarea postului, în funcția de inspector asistent, fără indicarea clasei, grad 5 clasa 43 de salarizare - cu un salariu brut lunar de 2.538 lei.
S-a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva acestei dispoziții la data de 14 dec. 2011, solicitând să fie promovată în funcția de inspector principal, iar nu în cea de inspector asistent și arătând că salariul său de bază de 1138 lei nu a fost majorat, contestația fiind respinsă prin adresa nr. 22947/27.12.2011.
b) Ulterior, la data de 21 februarie 2012 reclamanta a depus o sesizare la Ministerul Finanțelor Publice, iar urmare a acesteia a fost emisă adresa de răspuns nr. 910952/910.995/22.03.2012, adresă bazată pe un punct de vedere emis anterior de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale cu nr. 11352DPPC/2011 .
S-a reținut că în baza acestei adrese care a fost trimisă de MFP ANAF la DGFP C., specificându-se în partea introductivă că vizează sesizarea reclamantei D.M., pârâta a emis Dispoziția atacată nr. 80/04.04.2012 prin care s-a modificat dispoziția inițială astfel că, începând tot cu data de 1 decembrie 2011, reclamanta a fost reîncadrată ca urmare a urmare a dobândirii diplomei de studii de nivel superior și promovării în clasă, prin transformarea postului în funcția de inspector asistent, clasa I, gradația 5 clasa 43 de salarizare - cu un salariu brut lunar de 2380 lei, salariul reclamantei fiind redus retroactiv începând cu data de 1 decembrie 2011, adică cu data deciziei inițiale.
Totodată, prin articolul 3 al noii dispoziții s-a dispus ca diferența rezultată în urma recalculării salariului de bază brut lunar pentru lunile decembrie 2011-februarie 2012 care este în sumă de 474 lei să fie recuperată de la reclamantă conform art. 85 din Legea 188/1999.
O primă observație care se impune în cauză, vizează faptul că adresa MFP avută în vedere la recalcularea salariului reclamantei reprezintă un răspuns la sesizarea făcută chiar de aceasta după stabilirea inițială a salariului urmare promovării în clasă, astfel că în esență reclamantei i-a fost redus salariul în urma propriei sale sesizări.
S-a mai reținut că reclamanta a depus contestație la pârâta DGFP C. împotriva acestei dispoziții, contestație înregistrată sub nr. 7354/24.04.2012, contestându-se modul de calcul al salariului precum și dispoziția prin care s-a dispus ca diferența rezultată în urma recalculării salariului de bază brut lunar pentru lunile decembrie 2011-februarie 2012 care este în sumă de 474 lei să fie recuperată de la reclamantă conform art. 85 din Legea 188/1999.
S-a mai reținut că prin adresa nr. 8024/27.04.2012 a fost respinsă contestația depusă de reclamantă, iar ulterior reclamanta a promovat prezenta acțiune în contencios administrativ.
c) S-a reținut de asemenea că, în executarea dispoziției atacate, pârâta a mai emis o altă dispoziție cu nr. 120/05.05.2012 prin care s-a dispus imputarea sumei de 474 lei asupra salariului reclamantei, sumă reprezentând diferența de salariu acordată necuvenit ca urmare a regularizării efectuate prin Dispoziția nr. 80/2012.
În această din urmă decizie se arată expres că se întemeiază pe dispoziția 80/2012, fiind în esență vorba despre o măsură de executare a dispoziției din actul emis anterior.
Reclamanta nu a solicitat anularea acestei dispoziții prin cererea introductivă, depunându-se ulterior completare a acțiunii prin care s-a solicitat și anularea acestei dispoziții și de asemenea restituirea diferențelor salariale pentru intervalul decembrie 2011-decembrie 2012, reținându-se că aceasta a fost depusă tardiv în cadrul procesului deja început, partea având posibilitatea de a o depune pe cale separată, dar în prezentul proces urmând ca instanța să analizeze și legalitatea articolului 3 al dispoziției atacate prin care se dispune recuperarea sumelor.
În soluționarea acțiunii s-a avut în vedere că, în cauză, se impune a se analiza modul de stabilire a salariului reclamantei ca urmare a promovării în clasă după dobândirea unei diplome de studii de nivel superior începând cu data de 1 decembrie 2011.
În acest sens, s-a avut în vedere că potrivit disp. art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 - - "(1) Funcționarii publici care absolvă studii universitare de licență în domeniul de activitate al autorității sau instituției publice, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, în condițiile legii, într-o funcție publică de execuție cu gradul profesional de asistent din clasa corespunzătoare studiilor absolvite. (2) În situația în care salariul de bază stabilit în condițiile alin. (1) este mai mic decât cel avut anterior promovării, funcționarul public își menține salariul de bază avut anterior promovării în clasă.";
Ca atare, conform acestui text de lege, reclamanta, care era anterior încadrată în funcția de referent superior clasa III, a fost încadrată în funcția de inspector asistent clasa I , promovând prin urmare în clasa corespunzătoare studiilor absolvite - inspector clasa III - și în gradul profesional expres prevăzut de legiuitor, acela de asistent.
În ceea ce privește salariul acesteia, se constată că inițial a fost stabilit un salariu brut de 2.538 lei, potrivit primei dispoziții din 30.11.2011, pentru ca ulterior să se stabilească un salariu brut mai mic de 2.380 lei conform dispoziției atacate.
Relativ la modul de calcul al salariului, acesta este prezentat în detaliu în Anexa la adresa nr. 5732/30.03.2012 emisă de pârâtă, adresă care justifică recalcularea salariului pe considerentul că - "(la) stabilirea și compararea salariilor de bază brute lunare înainte și după avansarea în clasă se face prin introducerea în acesta și a mediei drepturilor bănești acordate conform art. 14 din Legea 285/2010"; - adică a stimulentelor.
Analizând comparativ algoritmul de calcul al salariului din prima dispoziție cu cel din a doua dispoziție instanța constată că:
a) La primul calcul s-a avut în vedere faptul că salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru funcția de referent asistent clasa I în care a fost promovată reclamanta este de 980 lei, acest salariu de bază fiind însă mai mic decât salariul de bază pe care aceasta l-a avut anterior promovării - de 1138 lei, motiv pentru care s-a luat în considerare salariul de bază mai mare - de 1138 lei, la care s-au adăugat stimulentele în sumă de 1400 lei prevăzute pentru funcția nouă de inspector asistent conform Ordinului nr. 60/2011 al Președintelui ANAF Anexa 3 pct.1, rezultând astfel un salariu brut de 2.538 lei.
b) La al doilea calcul s-a avut în vedere de asemenea că salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru funcția nouă de referent asistent clasa I în care a fost promovată reclamanta este de 980 lei, la care s-au adăugat stimulentele de 1400 lei pentru noua funcție, rezultând un salariu de 2.380 lei, iar acest salariu rezultat a fost comparat cu salariul brut anterior al reclamantei, salariu care era compus din salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 de 1138 lei, la care se adăugau stimulentele anterioare de 1180 lei, cuantumul total al salariului brut anterior fiind de 2.318 lei.
Drept urmare, comparând salariul brut anterior de 2.318 lei ( compus din salariul de bază și stimulente) cu salariul brut recalculat de 2.380 lei (compus din noul salariu de bază și noile stimulente), s-a constatat că noul salariu este cu 62 lei mai mare, astfel că s-a stabilit un salariu de 2.380 la promovarea în clasă.
Concluzionând, s-a constatat că, în aplicarea dispoziției cuprinse în art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, la primul calcul s-a procedat la compararea salariului de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru cele două funcții - cea de referent superior cu cea de inspector asistent, respectiv s-a comparat suma de 1138 lei anterioară cu suma de 980 lei ulterioară și s-a stabilit suma mai mare de 1138 lei la care s-a adăugat stimulentul nou de 1440 lei, iar în al doilea caz s-a calculat salariul pentru fiecare dintre cele două funcții prin luarea în considerare a salariului de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru fiecare funcție, și anume 1138 lei și respectiv 980 lei, la care s-au adăugat stimulentele pentru fiecare dintre funcții - de 1180 lei și respectiv de 1400 lei, comparându-se salariul astfel rezultat (însumându-se stimulentele) pentru fiecare funcție și acordându-se salariul mai mare (rezultat din însumarea salariului de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 - cu stimulentul).
Ca atare, în primul caz compararea a vizat salariul de bază prevăzut de OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 pentru fiecare funcție - stimulentul fiind adăugat ulterior comparării, iar în cel de al doilea compararea a vizat salariile rezultate din însumarea prealabilă a salariului de bază prevăzut de actele normative arătate cu stimulentul pentru fiecare funcție (stimulentul fiind adăugat anterior comparării).
Prin prisma celor de mai sus, față de faptul că textul legal prevede că dacă salariul de bază stabilit este mai mic, se menține salariul de bază anterior, instanța constată că problema de drept dedusă judecății vizează stabilirea noțiunii de salariu de bază în sensul în care aceasta este prevăzută de art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, respectiv a se stabili dacă la demersul de comparare se au sau nu în vedere stimulentele (dacă stimulentul se adaugă anterior comparării sau ulterior comparării).
În sensul celor de mai sus, analizând în primul legalitatea câtimii fiecărei sume luată în calcul, s-a avut în vedere că potrivit disp. art. 9 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi în bani și în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar, iar conform art. 12 - salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile, compensațiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
S-a reținut că salariul de bază este stabilit prin lege pentru fiecare funcție, iar în speță cuantumul salariului de bază este cel reglementat de Anexa 3 capitolul B la OG 9/2008 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008, acest act normativ reglementând cuantumul salariului de bază pentru fiecare dintre funcții, salariu care a fost redus cu 25% prin Legea 218/2010 și succesiv majorat cu 15% prin Legea 285/2010.
Analizând cuprinsul Anexa 3 capitolul B la OG 9/2008 se constată că salariul de bază pentru funcția anterioară a reclamantei de referent superior clasa III era de 1054 lei, iar ca urmare a reducerii cu 25% și a majorării cu 15% acesta este de 1138 lei, calculul pârâtei fiind corect.
De asemenea, analizând aceeași anexă se constată că salariul de bază pentru funcția ulterioară promovării de inspector asistent clasa I este de 908 lei, iar ca urmare a reducerii cu 25% și a majorării du 15% acesta este de 980 lei, adică mai mic, calculul fiind de asemenea corect.
În ceea ce privește stimulentele, s-a reținut că acestea sunt acordate în conformitate cu Ordinul Președintelui ANAF nr. 60/2011, act administrativ cu caracter normativ care prevede că pentru funcția anterioară de referent superior clasa II a reclamantei stimulentul era de 1180 lei, iar pentru funcția ulterioară promovării de inspector asistent clasa I stimulentul este de 1400 lei.
Soluționând acțiunea, tribunalul a avut în vedere că, pentru a se putea stabili care anume sunt termenii comparației la care face referire art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, adică pentru a se stabili care anume sume se compară, este necesar a se delimita noțiunea de salariu de bază în sensul vizat de art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, respectiv care anume sume sunt supuse comparării potrivit voinței legiuitorului exprimată în acest text legal.
Prin urmare, în demersul de interpretare este necesar a se porni de la textul art. 5 alin.2 din din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010 care stabilește această regulă și de la rațiunea acestei dispoziții.
În acest sens s-a constatat că acest text este prevăzut în Legea cadru de salarizare, lege generală care vizează toate categoriile de funcționari publici, astfel că demersul de comparare a salariilor de bază la promovarea ca urmare a absolvirii studiilor superioare se realizează pentru orice funcționar public, indiferent dacă acesta primește sau nu stimulente.
În al doilea rând s-a constatat că, în ceea ce privește salariul de bază reglementat pentru funcționarii publici, acesta este stabilit de legiuitor în conformitate cu cirteriile prevăzute în art. 10, 11, 12, 13 și 14 din Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportat la coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexe la care se adaugă 5 gradații corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, art. 13 stipulând că salariile de bază, se diferențiază pe funcții în raport cu criteriile prevăzute la art. 5 lit. c), iar în cadrul fiecărei funcții, salariile de bază se diferențiază pe grade profesionale în cazul funcționarilor publici, astfel încât să se asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și cu experiența acesteia în muncă, iar totodată în cadrul fiecărui grad diferențierea salariilor de bază se face, de regulă, pe un număr de 5 gradații, corespunzătoare celor 5 tranșe de vechime în muncă.
Ca atare, concluzionând, salariul este de bază este strict reglementat de legiuitor prin legea unică de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici ( și de altfel pentru fiecare categorie de bugetar), fiind vorba despre o sumă fixă, iar analizând cuprinsul Anexei 3 capitolul B la OG 9/2008, se constată că - raportat în concret la speța de față - poate exista posibilitatea ca un funcționar public dintr-o clasă superioară dar cu grad mai mic (cum este inspector clasa I gradul asistent în care a fost promovată reclamanta) să aibă un salariu de bază mai mic decât salariul de bază al unui funcționar încadrat într-o clasă inferioară dar cu grad mai mare ( cum este clasa III de referent superior în care se afla anterior reclamanta), aceasta deoarece salariul de bază are în vedere multiplele criterii arătate anterior, între care, de exemplu, vechimea în muncă.
Față de cele de mai sus, se poate ivi în mod practic o situație în care un funcționar public care a absolvit studii superioare promovează într-o clasă superioară are conform legii un salariu de bază mai mic, aceasta în ipoteza în care în clasa din care promovează era încadrată într-un grad superior, iar promovarea se face obligatoriu conform legii în gradul de asistent, aceasta fiind și situația în speța de față, din analiza comparativă a salariilor de bază prevăzute pentru diferite categorii de salariați în Anexei 3 capitolul B la OG 9/2008 putând identifica multiple astfel de situații.
Ca atare, aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut obligația de a se proceda la compararea salariilor de bază pentru funcționarii publici care promovează în clasă, respectiv pentru a se evita situația în care funcționarul public, deși promovează urmare a absolvirii unor studii superioare, dobândind prin urmare un nivel de pregătire superior - în sensul art. 13 alin.2 din Legea 284/2010, se vede pus în situația de a-i fi scăzut salariul.
Este esențial, din această perspectivă, a se avea în vedere că potrivit art. 13 alin.2 din Legea 284/2010 unul dintre criteriile care diferențiază funcționarii publici în cadrul funcțiilor pe care le dețin îl constituie nivelul pregătirii profesionale, astfel că, promovarea trebuie să se reflecte și în cadrul noului salariu al funcționarului public, corelat evident cu toate celelalte criterii prevăzute de legiuitor.
Ca atare, având în vedere că în cadrul art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 se face în vedere la toate categoriile de funcționari publici - indiferent dacă primesc sau nu stimulente - și luând în considerare în mod esențial că nivelul pregătirii profesionale se reflectă în cadrul salariului funcționarului public prin nivelul salariului de bază stabilit de legiuitor și reglementat de art. 10 și urm. din Legea 284/2010, tribunalul reține în cauză că acest salariu de bază expres prevăzut de Legea pentru salarizarea unitară face obiectul comparației prevăzute de art. 5 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 și acest salariu de bază trebuie să se mențină cel puțin la nivelul celui anterior.
Mai exact, raportat la această dispoziție cuprinsă în art. 5 Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010, instanța reține că legiuitorul nu permite ca acest salariu de bază stabilit de lege în cuantum fix pentru fiecare categorie de funcționar public ( și în esență pentru toate categoriile de bugetari) nu are voie să scadă ca urmare a promovării în clasă, ci trebuie să rămână în mod obligatoriu cel puțin egal cu cel avut anterior.
Or, o primă observație care se impune evident în speță față de modul în care pârâta a recalculat salariul reclamantei prin a doua decizie, este că noul salariu de bază - stabilit potrivit OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010 - este mai mic decât cel pe care reclamanta l-a avut înainte de promovarea în clasă (980 lei față de 1138 lei), motiv pentru care dispoziția atacată încalcă dispoziția cuprinsă în art. 5 Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010, noul salariu nefiind calculat conform acestui text de lege (în condițiile în care prima dată pârâta a calculat salariul în mod corect și a procedat la recalculare în defavoarea reclamantei urmare a nemulțumirii reclamantei).
Raportat la cele de mai sus, pârâta s-a prevalat în cauză de dispoziția cuprinsă în art. 14 din Legea 285/2010 - conform căreia începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
S-a reținut că în esență, potrivit acestui text de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2011 stimulentele se includ în salariul de bază al funcționarilor publici care au dreptul la acestea, angajații DGFP făcând parte din această categorie, finalitatea acestei dispoziții vizând între altele impozitarea acestor drepturi bănești, și aplicând această dispoziție pârâta a comparat salariul de bază anterior mai mare al reclamantei la care a adunat stimulentele mai mici cu salariul de bază nou mai mic al reclamantei cu stimulentele mai mari, rezultând sume apropiate, motiv pentru care a acordat un salariu brut compus dintr-un salariu de bază (stabilit conform OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010) mai mic decât cel avut înainte alături de stimulentele pentru noua funcție.
Or, s-a constatat că acest mod de calcul nu respectă dispoziția expresă cuprinsă în art. 5 Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 284/2010 din interpretarea căreia rezultă că demersul de comparare trebuie să vizeze salariul de bază stabilit de legiuitor conform OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010, iar nu salariul de bază în cadrul căruia intră și stimulentele pentru noua funcție.
Mai exact, s-a stabilit în primul rând salariul de bază conform OG 9/2008 Anexa 3 cap.B redus cu 25% conform Legii 118/2010 și majorat cu 15% conform Legii 285/2010, se compară acesta cu cel anterior, iar noul salariu de bază se stabilește prin includerea ulterioară a stimulentelor în conformitate cu art. 14 din Legea 285/2010 invocat de recurentă, astfel cum aceasta a procedat de altfel prin prima dispoziție pe care a emis-o.
S-a reținut că o astfel de interpretare rezultă din toate textele analizate, fiind esențial a se avea în vedere că, deși legiuitorul a prevăzut că salariul de bază al acestei categorii de funcționari publici se stabilește prin includerea în acesta a stimulentelor, în continuare legiuitorul face distincția în cadrul altor texte între salariul de bază stabilit pe baza criteriilor prevăzute în legea unică de salarizare și stimulente, tratându-se diferit, arătând expres în același art.14 din Legea 285/2010 (invocat de pârâtă) la alineatul 3 că "; Drepturile bănești, care potrivit alin. (1) și (2) se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1.";, singurul care se majorează fiind salariul de bază în sensul legii cadru.
Concluzionând, s-a reținut că aplicarea art. 14 din Legea 285/2010, adică includerea stimulentelor în salariul de bază, cu consecința impozitării acestora, se face la fiecare demers de stabilire a salariului ca urmare a promovării în clasă, după stabilirea salariului de bază conform criteriilor prevăzute de Legea cadru de salarizare, demers ce presupune și compararea acestuia cu salariul de bază anterior, iar nu astfel cum s-a procedat în a doua modalitate de calcul concretizată în dispoziția atacată.
Pentru toate considerentele expuse, s-a constatat că salariul reclamantei a fost corect calculat prin dispoziția inițială, iar la recalcularea acestuia, realizată prin dispoziția atacată nr. 80/2012, nu a fost respectat art. 5 alin.2 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B la Legea 285/2010, text legal din care rezultă că salariul de bază trebuie să rămână cel puțin egal cu cel anterior urmare a promovării, salariul de 980 lei avut în vedere de pârâtă fiind mai mic decât cel avut anterior de reclamantă, creșterea (nesemnificativă) datorându-se doar stimulentelor pentru noua funcție.
Drept urmare, s-a constatat că cererea formulată de reclamantă având ca obiect anularea dispoziției de recalculare a salariului este întemeiată, sens în care, admițând acțiunea formulată de reclamantă, s-a dispus conform art. 18 alin.1 din Legea 554/2004 anularea acesteia.
În ceea ce privește capătul de cerere accesoriu prin care se solicită restituirea sumei de 474 lei s-a avut în vedere că potrivit disp.art.8 din Legea 554/2004 - ";(1)Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege ….poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate …";
Ca atare, conform acestui text legal reclamanta are dreptul la repararea pagubei cauzate prin dispoziția atacată, iar în acest sens s-a avut în vedere că la articolul 3 al dispoziției s-a dispus recuperarea sumei de 474 lei din salariul reclamantei, iar în executarea acestei dispoziții a și fost emisă o decizie de imputare ulterioară, acest din urmă act având strict natura unei măsuri de executare a dispoziției nr. 80/2012 și neputând subzista în lipsa actului în executarea căruia a fost emis.
Or, având în vedere că dispoziția de recalculare a salariului este nelegală și s-a dispus anularea acesteia, s-a constatat că măsura de recuperare a sumei de 474 lei dispusă prin decizie este la rândul său lipsită de suport legal.
Sub acest aspect s-a reținut în mod esențial că recuperarea acestei sume de către pârâtă are ca fundament articolul 3 din dispoziția atacată, iar repararea pagubei produse prin această decizie nr. 80/2012 - în sensul vizat de art. 8 alin.1 din Legea 554/2004 - are ca finalitate restituirea sumei în măsura în care a fost deja reținută de către pârâtă, sintagma ";repararea pagubei cauzate"; din articolul 8 alin.1 din Legea contenciosului administrativ fiind echivalentă în cauză cu restituirea sumei arătate.
Pentru aceste motive, luând în considerare art. 8 alin.1 din Legea 554/2004 și având în vedere că în lipsa acestei dispoziții a art. 3 din actul atacat lipsește fundamentul legal pentru recuperarea sumei de 474 lei de la reclamantă, s-a admis această cerere accesorie dispunând obligarea pârâtei să restituie reclamantei suma de 474 lei reținută din salariu - sumă reactualizată cu indicele de inflație calculat prin raportare la data reținerii din salariu și până la data plății.
Față de soluția de admitere a acțiunii, conform art. 274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei către reclamantă - cu titlu de cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta D.G.F.P. C. subrogată în drepturi și obligații de D.G.R.F.P. C., care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii. Criticile aduse au constat în următoarele:
Soluția primei instanțe s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art 304 al 1 pct 9 cod procedură civilă.
Anterior promovării, recurenta reclamantă a avut funcția de referent clasa a III a grad profesional superior gradația 5 corespunzătoare clasei de salarizare, cu un salariu brut de 2318 lei conform dispoziției nr 159/26.01.2011.
Acest salariu se compunea din salariul de bază de 1138 lei potrivit anexei 3 din OG nr 9/2008 privind modificarea OG nr 6/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr 232/2007, rezultat din salariul de 1054 lei prevăzut pentru funcția de inspector asistent tr 3 care a fost redus cu 25% în baza Legii nr 118/2010, ulterior a fost majorat cu 15% în baza Legii nr 285/2010 și s-a adăugat și sporul de vechime de 25%, și stimulentul stabilit prin Ordin PANAF nr 60/2011 ( 1054*125%*75%*115% = 1138 lei + 1180 lei stimulent = 2318 lei ).
Ca urmare a absolvirii studiilor universitare și a promovării examenului, recurenta reclamantă a fost promovată în clasă, prin Dispoziția nr 851/2011, fiind numită în funcția publică de execuție de inspector clasa I grad profesional asistent gradația 5 clasa 43 de salarizare prin aplicarea art 63 din Legea nr 188/1999 și anexa I capitolul 1, 3 art 5 din Legea nr 248/2010. S-a stabilit astfel un salariu de bază în sumă de 2538 lei.
Pentru remedierea salariului calculat greșit prin dispoziția menționată, a fost emisă Dispoziția nr 80/2012 în baza a două adrese emise de Ministrul Finanțelor Publice și Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca urmare a faptului că intimata a considerat că a fost nedreptățită prin salariu stabilit și a adresat o cerere MFP prin care a solicitat reanalizarea modului de calcul al salariului. Văzând și adresa Ministerului Muncii, MFP a considerat că se impune recalcularea salariului, dispozițiile acestuia fiind obligatorii pentru instituția recurentă.
Salariu stabilit prin Dispoziția nr 80/2012 se compune din salariul de bază - 980 lei potrivit anexei 3 din OG nr 9/2008 privind modificarea OG nr 6/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr 232/2007 și stimulentul stabilit prin Ordinul PANAF nr 60/2011 în cuantum de 1400 lei, prevăzut pentru funcționarul public inspector asistent cl I. Salariul de bază de 980 lei rezultă din salariul de 908 lei prevăzut pentru funcția de inspector asistent tr 3 redus cu 25% în baza Legii nr 118/2010, ulterior majorat cu 15% în baza Legii nr 285/2010, adăugându-se un spor de vechime de 25% (908*125%*75%*115% = 980 lei + 1400 lei stimulent = 2380 lei).
Salariul de care intimata a beneficiat anterior promovării este mai mic decât cel stabilit prin Dispoziția nr 80/2012, acesta din urmă fiind stabilit în conformitate cu textele legale care vizează categoria funcționarilor publici încadrați în MFP, respectiv lit B din capitolul III al Ordinului nr 77/2011, art 5 din Capitolul I-lit B din Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, art 14, art 1 al 2 din Legea nr 285/2010.
După promovare, salariul de bază trebuie să rămână cel puțin egal cu cel avut anterior promovării, compararea salariilor făcându-se ulterior însumării prealabile a salariului de bază cu stimulentul.
Referitor la obligarea pârâtei DGFP C. la plata sumei de 474 lei, s-a arătat că aceasta a fost imputată intimatei prin Decizia nr 120/2012 a cărei anulare s-a solicitat, instanța respingând acțiunea ca tardiv formulată. Ca urmare, în opinia recurentei soluția primei instanțe este greșită întrucât prin art 3 din Dispoziția nr 80/2012 se stabilește că diferența rezultată în urma recalculării salariului, în sumă de 474 lei, urmează a fi recuperată de la intimată în conformitate cu dispozițiile art 85 din Legea nr 188/1999, fără a se dispune efectiv imputarea acestei sume. Temeiul de drept pentru imputarea diferenței de salariu este prevăzut de art 84 lit b corob cu art 85 din Legea nr 188/1999.
Intimata D.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a stabilit prima instanță că în vederea rezolvării litigiului ce face obiectul prezentei cauze, se impune a se stabili care este conținutul noțiunii de "salariu de bază";, prevăzută de art 5 al 2 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B din Legea nr 284/2010 întrucât interpretarea diferită a acestor dispoziții legale a condus la stabilirea a două salarii diferite pentru intimata reclamantă după promovare.
Conținutul art 5 al Legii nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice este următorul:
"(1) Funcționarii publici care absolvă studii universitare de licență în domeniul de activitate al autorității sau instituției publice, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, în condițiile legii, într-o funcție publică de execuție cu gradul profesional de asistent din clasa corespunzătoare studiilor absolvite.
(2) În situația în care salariul de bază stabilit în condițiile alin. (1) este mai mic decât cel avut anterior promovării, funcționarul public își menține salariul de bază avut anterior promovării în clasă";.
În consecință, raportat la motivele de recurs, se impune a se verifica dacă prima instanță a reținut corect că din interpretarea dispozițiilor legale în vigoare ar rezulta că, în cazul intimatei reclamante, salariul de bază se calculează fără însumarea prealabilă a stimulentului.
Instituția recurentă invocă dispozițiile art 1 al 2 din Legea nr 285/2011 potrivit cu care "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții";. Din interpretarea acestui text de lege, în opinia recurentei, rezultă că, în situația promovării, pentru momentul supus analizei la care au fost emise deciziile pentru intimată, compararea salariilor, în vederea respectării dispozițiilor art 5 al 2 din Anexa 1 la Capitolul 1 litera B din Legea nr 284/2010, trebuie să se realizeze ulterior însumării salariului de bază cu stimulentul.
Soluția instanței de fond se fundamentează pe ideea contrară în sensul că, referindu-se la reglementările aferente aceleiași perioade a promovării intimatei reclamante, în aplicarea art 14 din Legea nr 285/2010 includerea stimulentelor în salariul de bază se face ulterior stabilirii acestui salariu care stă la baza comparării.
Această opinie e instanței de fond este cea corectă, fiind argumentată din punct de vedere logico-juridic și fiind susținută de chiar conținutul adresei nr 11325DPPC/1794VM/23.08.2011 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în care se arată că, în baza art 14 din Legea nr 285/2010, funcționarul public își menține salariul de bază avut anterior promovării în clasă, inclusiv drepturile bănești introduse în salariul de bază.
Ca intenția legiuitorului a fost aceea de a nu include stimulentele în noțiunea de "drepturi bănești"; prevăzută de art 14 din Legea nr 285/2010, rezidă și din prevederile ulterioare ale art. 10 și art. 11 alin. (1) ale art. II din OUG nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, potrivit cu care:
"ART. 10 (1) Începând cu anul 2012, salariile de bază ale personalului din instituțiile și autoritățile publice care beneficia de stimulente în temeiul actelor normative prevăzute la art. I - VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu lunar al acestor drepturi plătit în anul 2010.
(2) Prin ordin/decizie a ordonatorului principal de credite se stabilesc procedura și criteriile pe baza cărora se stabilesc noile salarii de bază.
(3) Sumele care vor fi incluse în salariile de bază conform alin. (1), în mod cumulat pe ordonator de credite, la nivelul anului 2012, nu pot depăși nivelul fondului total de stimulente plătite în anul 2010.
(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul personalului din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice."
"ART. 11 (1) În anul 2012, indemnizațiile, compensațiile, sporurile, majorările salariilor de bază și alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 și ale art. 10 din prezenta ordonanță de urgență."
Astfel, prin aceste dispoziții legale s-a prevăzut în mod expres introducerea stimulentelor în salariul de bază, cu excepția situațiilor în care s-a făcut aplicarea art 14 din Legea nr 285/2010. Per a contrariu, în aceste ultime situații, stimulentele nu au fost incluse în salariul de bază, neputându-se proceda la compararea acestora ulterior cumulării cu stimulentele, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.
Referitor la cuprinsul art 3 din Dispoziția nr 80/2012 atacată în prezenta cauză, întrucât în mod greșit s-a dispus din nou asupra salariului cuvenit intimatei reclamante după promovare, dispoziția privind recuperarea sumei de 474 lei, fiind lipsită de fundament, a fost anulată o dată cu anularea întregului act administrativ atacat.
Împrejurarea că recuperarea sumei a fost dispusă printr-un alt act ce nu a fost atacat, nu prezintă relevanță în cauză întrucât, urmare a anulării dispoziției prin care s-a dispus că suma va fi recuperată, impune repunerea părților în situația anterioară, cu consecința obligării pârâtei la plata acestei sume încasate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În consecință, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să conducă la înlăturarea considerentelor primei instanțe și la modificarea hotărârii atacate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 1 cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Modificarea art. 183 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 în sensul... | Litigii de muncă – încetarea suspendării contractului... → |
|---|
