Desfacerea contractului de muncă
| Comentarii |
|
Art. 61 din contractul colectiv de muncă, Art. 65 şi. Art. 76 Codul muncii:„Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută”.
Secţia civila a II-a, pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 2104 din 28 Martie 2011
Prin sentința nr. 2246 din 5.11.2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 2474/101/2010, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul B.C. împotriva pârâtei SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR - MARFA"-SA, SUCURSALA CRAIOVA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că postul ocupat de reclamant a fost desființat efectiv nemairegăsindu-se in Statul de funcții al Reviziei Motru Est nr. D1/4/080/2010.
Instanța a apreciat ca pârâta a aplicat in mod corespunzător prevederile art. 61 alin. (5) din CCM la nivel de unitate, deoarece a procedat la aprecierea competentei profesionale si disciplinei angajaților pentru ierarhizarea in funcție de acesta a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea.
Astfel, pârâta a procedat la verificarea profesională periodica a salariaților, încheind procesul verbal din 2.2.1/357/2008 și a centralizat sancțiunile revizorilor tehnici vagoane, reclamantul având cele mai multe sancțiunii si anume: 3 avertismente, o reducere salariului de baza cu 5% pe o lună, 3 retrageri a unei clase de salarizare pe timp de o luna, si o retrogradare.
întrucât in urma analizării competentelor profesionale, măsura disponibilizării ar fi afectat mai mulți salariați cu competențe egale, instanța a apreciat ca in mod corect pârâta a aplicat prevederile art. 61 alin. (5) deoarece reclamantul avea cele mai multe sancțiuni, iar acestea se refereau la abateri de la regulile de siguranța a circulației. întrucât reclamantul era înregistrat in evidentele unității cu abaterii de la siguranța circulației, instanța a apreciat ca in mod corect s-a dispus concedierea lui si nu a celorlalți salariați care obținuseră note mai mici la testarea periodica insa care aveau sancțiuni mai puține si de o gravitatea mai mica.
Instanța a apreciat, de asemenea, ca măsura concedierii reclamantului respectă cele doua condiții impuse de lege si anume ca desființarea postului sa fie efectivă si să aibă o cauză reală si serioasă.
In ceea ce privește susținerea reclamantului ca decizia nu respectă criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate așa cum sunt stabilite de art. 61 alin. (5) din CCM, instanța nu a putut reține deoarece, aceste criterii au fost respectate, pârâta nemodificând prin notificarea nr. 5/8.01.2010 ordinea prevăzuta de CCM la nivel de unitate ci numai a detaliat-o, exercitându-si atribuțiile pe care chiar acest contract colectiv de munca i le atribuie.
In ceea ce privește susținerea reclamantului ca au fost menținute in unitate persoane cu abateri de care au fost sancționate pentru consum de băuturi alcoolice fără insa a preciza numele lor si nefăcând dovada in acest sens, instanța nu a reținut-o, deoarece acești salariați nu au fost identificați de reclamant pentru a se face verificări in acest sens.
In ceea ce privește susținerea reclamantului ca au fost menținute in muncă persoane care nu au copii in întreținere, instanța nu a reținut-o, deoarece disponibilizarea reclamantului s-a făcut in temeiul art. 61 alin. (5) deoarece avea abateri multe, iar alin. (7) la care face referire reclamantul se refera la cazul in care concedierea ar fi afectat salariați cu competențe egale, ceea ce nu este cazul de fata, reclamantul departajându-se de colegii săi din revizia Motru Est prin abaterile multe de la regulile de circulație.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal contestatorul B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In acest sens, a arătat că nu au fost respectate criteriile enunțate în art. 4 din decizie, respectiv nu au fost respectate criteriile prioritare la luarea măsurilor de concediere, fiind păstrate pe posturi persoane care au fost sancționate pentru consum de băuturi alcoolice, persoane care nu au copii în întreținere și persoane care au obținut rezultate slabe la verificarea periodică profesională.
Nu a avut nici o abatere, nu a fost sancționat pentru consum de băuturi alcoolice sau pentru absențe nemotivate și nu a obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică, iar lista cu persoanele care urmau să fie disponibilizate cu respectarea ordinii de prioritate a fost înlocuită cu altă listă și fără a se respecta acea ordine.
In condițiile în care a motivat directorul, că cel care a făcut acest lucru și a scos persoana de pe listă, este liderul de sindicat, măsura concedierii este abuzivă, nefiind consecința unei hotărâri luate de conducerea intimatei, cu respectarea strictă a legii.
Postul său, nu a fost efectiv desființat și nici nu a fost respectată ordinea de prioritate și criteriile de disponibilizare prevăzute de contractul colectiv de muncă și în decizia de concediere, iar la Revizia Vagoane Motru Est au existat 9 posturi de revizor tehnic vagoane II și după restructurare au mai rămas 7 posturi, printre care și postul său și atribuțiile sale au fost preluate nelegal de alte persoane.
A mai arătat că în decizie s-a precizat că s-a avut în vedere, criteriul, prevăzut la art. 4 pct. III lit. ”b” din decizie potrivit căruia, măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreținere și intimata nu a respectat dispozițiile art. 69 alin. (2) lit. d) C.muncii, în sensul că avea obligația de a iniția consultări cu sindicatul și în perioadă consultărilor, angajatorul avea obligația de a notifica în scris criteriile a vute în vedere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
La pct. 9 din Protocolul de concediere colectivă CFR Marfă, au fost menționate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, precum și ordinea în care se vor aplica, așa cum au fost menționate și în Notificarea nr. 5/8.01.2010, depusă la AJOFM București, iar în decizie au fost trecute într-o altă ordine decât cea din proiectul de concediere și din notificare, astfel că nu au fost analizate aceste criterii.
Intimata nu a respectat dispozițiile art. 69 alin. (2) C.muncii și art. 61 alin. (5) din contractul colectiv de muncă aplicabil, cu privire la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere și, în condițiile în care ar fi fost analizată ordinea în care au fost prevăzute în proiectul de concediere și notificare, nu se ajungea la desfacerea contractului său de muncă pentru că se luau în considerare mai întâi criteriile privind rezultatele slabe la verificarea profesională și apoi cel cu privire la persoanele care nu au copii în întreținere.
La evaluarea anuală, rezultatele sale au fost mai mari decât ale altor salariați care au fost menținuți în funcție și intimata a avut în vedere că aceștia au minori de întreținut, fără a valorifica rezultatele de la evaluarea profesională, astfel că este nelegală concedierea, fiind dispusă prin inversarea criteriilor inițiale și fără ca postul său să fie desființat.
Cu privire la selectarea salariaților concediați, au fost încălcate prevederile art. 61(5) din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul angajatorului, în sensul că trebuie să fie stabilite criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei pentru ierarhizarea salariaților, prioritare, iar angajatorul a stabilit alte criterii decât cele din contractul colectiv de muncă.
Deși indică criteriul prevăzut la art. 4 pct. III lit. b) din decizie, respectiv că salariatul a fost sancționat pentru abateri de la regulile privind siguranța circulației, intimata nu a dovedit că a analizat comparativ situația sa față de a celorlalți salariați și că, în comparație cu aceștia, ar fi avut mai multe abateri.
Potrivit înscrisului de la dosar, există mai mulți salariați care au fost sancționați după anul 2004, astfel că, fără analiza comparativă amintită mai sus, măsura concedierii este nelegală.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, în sensul admiterii contestației, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, nu a indicat temeiul legal pe care se întemeiază cererea de recurs.
Prin întâmpinare, intimata SNTFM CFR Marfă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, arătând că în cauză s-a avut în vedere, la art. 5 din decizie, criteriul menționat la art. 4 pct. 3 lit. b), respectiv salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile siguranței circulației și recurentul a fost sancționat de mai multe ori.
De asemenea, a arătat că societatea a respectat prevederile legale cu privire la concedierea contestatorului.
Recursul a fost admis.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și din oficiu, potrivit art. 304/1 C.proc.civ., Curtea a constat că este afectată de motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
A reținut că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale relevante în cazul concedierilor colective, fiind întemeiate criticile recurentului cu privire la nerespectarea criteriilor pentru luarea măsurii de concediere, respectiv ordinea de prioritate și criteriile de disponibilizare prevăzute în contractul colectiv de muncă.
In acest sens, se poate observa că, potrivit contractului colectiv de muncă al CFR Marfă SA pentru 2009-2010, art. 61 alin. (3) „Angajatorul are obligația să notifice în scris salariaților sau reprezentanților acestora, intenția de concediere colectivă cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterior emiterii deciziilor de concediere. Notificarea intenției de concediere colectivă se face cub forma unui proiect de concediere colectivă,care trebuie să cuprindă:
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere”.
De asemenea, la alin. (5) se prevede „Angajatorul va stabili criterii de apreciere a competentei profesionale și a disciplinei pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitate”, și la alin. (6) „La aplicarea efectivă a reducerii de personal după anularea posturilor vacante de natura celor desființate, măsurile vor afecta în condiții de competență egale, în ordine:
a) salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt;
b) salariații care au un alt loc de muncă sau care cumulează pensia cu salariul:
c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare”.
La alin. (7) din art. 61 la contractul colectiv de muncă, se prevede „La desfacerea contractului de muncă datorită reducerii de posturi, simultan vor fi avute în vedere următoarele criterii:
a)dacă măsura ar afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se va desface contractul de muncă al unuia dintre soți:
b) măsura să afecteze numai salariații care nu au copii sau alte persoane în întreținere:
c)măsura să afecteze, numai în ultima instanță, salariații care sunt singurii susținători ai familiei, precum și salariații care au mai puțin de 3 ani până la pensionare la cererea lor”.
Este adevărat, așa cum susține și intimata prin întâmpinare, că la art. 5 din decizie este menționat criteriul prevăzut la art. 4 pct. 3. lit. „b” din decizie, respectiv „salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile siguranței circulației” fiind menționate și criteriile prioritare și cele minimale (I, II), dar Curtea a reținut că nu au fost respectă ordinea de prioritate și criteriile convenite de părți prin contractul colectiv de muncă aplicabil, și nu sau mai avut în vedere criteriile de apreciere a competenței profesionale, alături de cele privind disciplina pentru ierarhizare.
Prin notificarea comunicată la 8.01.2010, către ITM București, AJOFM București și Federația Națională Feroviară Mișcare, Comercial, Federația Mecanicilor de Locomotivă din România și Federația Sindicatelor Ramură Vagoane, sunt stabilite alte criterii (respectiv cele prioritate și cele de ierarhizare, după care sunt trecute cele minimale), decât cele din decizie (unde apar criterii prioritare, criterii minimale și apoi cele de ierarhizare specifice art. 61 alin. (5) din contractul colectiv de muncă al CFR Marfă).
Este întemeiată și critica privind nerespectarea art. 69 alin. (2) C.muncii , potrivit căruia „In perioada în care au loc consultări, potrivit alin. 1, pentru a permite sindicatului sau reprezentanților salariaților să formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obligația să le furnizeze toate informațiile relevante și să le notifice în scris următoarele:
a) numărul total și categoriile de salariați:
b) motivele care determină concedierea preconizată;
c) numărul și categoriile de salariați care vor fi afectați de concediere;
d) criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) măsurile avute în vedere pentru limitarea numărului concedierilor;
f) măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile ce urmează să fie acordate salariaților concediați conform dispozițiilor legale și/sau contractului colectiv de muncă aplicabil;
g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile:
h) termenul înlăuntrul căruia sindicatul sau, după caz, reprezentanții salariaților pot face propunerile pentru evitarea ori diminuarea numărului salariaților concediați”.
In cauză, nu s-a făcut dovada acestei notificări prevăzută imperativ de art. 69 alin. (2) C.muncii , ceea ce duce la concluzia că intimata nu a respectat aceste dispoziții legale și nici pe cele din art. 61 alin. (5) din contractul colectiv de muncă aplicabil cu privire la criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că intimata nu a respectat procedurile de informare și potrivit Directivei Consiliului nr. 98/59/CE din iulie 1998, privind armonizarea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, „aceste proceduri de informare, consultare și participare trebuie puse în practică în timp util”.
A rezultat că, în speță, a fost efectuată doar notificarea prevăzută de art. 71(1) Codul muncii potrivit căruia „Notificarea prevăzută la alin. 1 trebuie să cuprindă toate informațiile relevante cu privire la intenția de concediere colectivă, prevăzută la art. 69 alin. 2, precum și rezultatele consultărilor cu sindicatele sau reprezentanții salariaților prevăzute la art. 69 alin. (1) “ și art. 71 „în special motivele concedierilor, numărul total al salariaților, numărul salariaților afectați de concediere și data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri”, deși era necesară și notificarea prevăzută de art. 69 alin. (2).
Așa cum prevede art. 76 Codul Muncii, „Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută”, iar în cazul de față nu a fost respectată procedura de urmat conform dispozițiilor legale amintite pentru concedierile colective.
In acest sens, obligația angajatorului de a iniția consultări cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, se poate considera îndeplinită doar după două rânduri de astfel de consultări, chiar dacă angajatorul își menține poziția inițială, el nefiind obligat să adopte poziția sindicatului, respectiv a reprezentanților salariaților, or, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații legale.
In mod excepțional, prin derogare de la dispozițiile Codului Muncii, nu este necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă, în cazul trecerii societății angajatoare la procedura falimentului, concedierea reprezentând una dintre măsurile pe care lichidatorul judiciar trebuie să le ia de urgență după numirea în această calitate.
Este întemeiată și susținerea recurentului că intimata, nu a dovedit că a analizat comparativ situația sa față de a celorlalți salariați și că, în comparație cu aceștia, ar fi avut mai multe abateri pentru a se justifica măsura aplicată față de acesta prin raportarea la alte persoane aflate intr-o situație identică sau dacă există justificare obiectivă și rezonabilă sub acest aspect.
In temeiul sart. 312 C.proc.civ., raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a admis recursul, a modificat sentința în sensul că admiterii contestației, și a reintegrarii contestatorului pe postul deținut anterior, cu plata drepturilor salariale cuvenite până la reîncadrarea efectivă, actualizate.
Opinia minoritară a fost în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Astfel, recurentul susține că postul său nu a fost efectiv desființat și că nu a fost respectată ordinea de prioritate și criteriile de disponibilizare prevăzute în CCM și în decizia de concediere.
Criticile recurentului sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 65 C.muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Pentru reținerea ca temei al concedierii a acestor dispoziții angajatorul este obligat să demonstreze potrivit alin. (2) al acestui articol că desființarea locului de muncă este efectivă și are o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăți economice sau transformări tehnologice independent de buna sau reaua credință a angajatorului și este serioasă când se impune din necesități evidente privind îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
Caracterul efectiv real și serios al desființării locului de muncă ocupat de salariat rezultă din programul de restructurare și reorganizare al societății, proiectul de concediere, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele și statele de funcții anterioare și ulterioare concedierii.
Reducerea activității, nu poate fi doar un pretext pentru îndepărtarea unui salariat și ea nu este reală atunci când numărul de posturi rămâne același după concedierea salariatului, iar atribuțiile personalului angajat ulterior sunt aceleași cu ale contestatorului.
în ceea ce privește caracterul efectiv al desființării postului, Curtea învederează că, acesta presupune o suprimare din statul de funcții a respectivului loc de muncă iar cauza trebuie să fie reală, să aibă caracter obiectiv, să fie precisă, adică să nu disimuleze un alt temei.
în această opinie se constată că desființarea locului de muncă, a fost efectivă și reală, situație recunoscută chiar de către recurent, întrucât din analiza statelor de funcții anterior și ulterior concedierii rezultă că la nivelul Reviziei Motru Est din cele 9 posturi de revizor tehnic vagoane II au fost restructurate 2.
Referitor la criteriile de concediere avute în vedere cu ocazia disponibilizării sale practic recurentul contestă modul în care angajatorul a stabilit aceste criterii.
Consideră că aceste criterii au fost prevăzute în proiectul de concediere colectivă și în notificarea depusă la ATOFM București, însă în decizia contestată au fost menționate într-o altă ordine, fiind încălcate dispozițiile art. 61 alin. (5) din CCM și art. 69 alin. (2) C. muncii.
în această opinie se apreciază că nu au fost încălcate aceste dispoziții.
Art. 61 alin. (5) din CCM nu prevede ordinea în care se vor stabili criteriile, ci doar că angajatorul va stabili criterii de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea.
De asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 69 alin. (2) C. muncii fiind furnizate sindicatelor informațiile relevante și notificate acestora datele menționate la acest aliniat inclusiv criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, la fila 65 dosar fond există notificarea în cuprinsul căreia se menționează că în urma consultării federațiilor sindicale reprezentative a fost întocmit procesul verbal din data de 16.12.2009 încheiat între administrație și federațiile sindicale cu privire la aplicarea proiectului de concediere colectivă propus de angajator, iar criteriile menționate în proiectul de concediere notificate nu au fost schimbate în raport cu cele menționate în decizia de concediere.
Criteriile menționate în cuprinsul deciziei de concediere au fost doar structurate în criterii prioritare ; criterii minimale; criterii de ierarhizare specifice art. 61 alin. (5) din CCM, aplicabile în situația în care după aplicarea primelor 2 criterii, mai mulți salariați s-ar afla în situații similare.
Este adevărat că în CCM apare menționat la art. 61 alin. (5) criteriul competenței și disciplinei,cea ce ar fi condus la concluzia că acesta ar fi trebuit să fie criteriul prioritar al concedierii, însă structurarea criteriilor din proiectul de concediere în prioritare, minimale și de ierarhizare, nu afectează legalitatea deciziei de concediere, decât în măsura în care recurentul ar fi fost concediat înaintea altor salariați ce ar fi trebuit concediați potrivit primelor două criterii și nu s-ar fi respectat ordinea de prioritate.
Pentru aceste considerente în această opinie se impune respingerea recursului ca nefondat.
(judecător Marian Lungu)
| ← Adeverinţă emisă de fostul angajator | Contract de ambarcare. Cerere de plată a drepturilor salariale.... → |
|---|
