Desfacerea contractului de muncă ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei
| Comentarii |
|
După data deschiderii procedurii insolvenţei, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgenţă de către administratorul judiciar/ lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Antrenarea răspunderii penale a contestatoarei, care a fost condamnată ulterior, nu are nici o influenţă directă asupra raporturilor de muncă propriu-zise care ar fi trebuit finalizate de urgenţă, din momentul intrării în insolvenţă a societăţii, respectiv de la 1.06.2009, dată anterioară formulării plângerii penale.
Secţia I civilă, Decizia nr. 1587 din 9 noiembrie 2011
Prin sentința civilă nr. 946 din 5.07.2011 a Tribunalului Neamț, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul S.M., s-a anulat decizia nr. 152/28.01.2011 emisă de intimatul I.E. IPURL și s-a respins capătul de cerere privind plata de daune morale ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 863/103/2011, contestatoarea S.M. a solicitat anularea deciziei nr. 152/28.01.2011 de încetare a contractului individual de muncă, emisă de lichidatorul I.E. IPURL în calitate de lichidator judiciar al C.C. - Societate Cooperativă.
în motivare a arătat următoarele:
S-a judecat cu pârâtul într-o acțiune soluționată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 464/103/2010 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 861/C din 3.09.2010 prin care pârâtul a fost obligat să emită dispoziție de desfacere a contractului individual de muncă încheiat cu C.C. începând cu data de 1.06.2009 ca urmare a intrării angajatorului în lichidare și obligarea la plata sumei de 5.500 de lei cu titlu de despăgubiri.
în recurs s-a înlăturat obligarea la plata despăgubirilor.
Intimatul a refuzat să execute această hotărâre.
A emis decizia nr. 360, nedatată, prin care încetează contractul individual de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 55 lit. a) C.muncii coroborat cu art. 41 lit. i) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.
A depus în dosarul de recurs dovada înregistrării la ITM a unei cereri de suspendare, având număr incert, motivat de existența plângerii penale împotriva sa, deși ar fi trebuit ca această suspendare să fi fost dispusă anterior formulării plângerii, și nu ulterior.
întrucât nu a pus în executare sentința în sensul că nu a dispus încetarea raporturilor de muncă, a solicitat acordarea de daune morale în sumă de 7.000 de lei pentru compensarea suferințelor pe care i le-a cauzat.
Prin întâmpinare, I.E. IPURL, ca lichidator al C.C., a arătat că membrii cooperatori au solicitat în adunarea generală extraordinară din 30.03.2009, dizolvarea și lichidarea societății cooperative începând cu data de 1.06.2009 și numirea I.E. IPURL ca lichidator, ședință la care a participat și contestatoarea S.M. în calitate de membru cooperator, administrator și contabil șef la C.C.
în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 85 și urm. din Legea cooperației nr. 1/2005 de a inventaria patrimoniul și a încheia situația financiară a societății, lichidatorul a formulat plângere penală împotriva contestatoarei pentru fals, uz de fals și delapidare, fapte constatate prin pronunțarea sentinței penale nr. 269/21.10.2010, în dosarul nr. 1638/321/2010 al Judecătoriei Târgu Neamț.
Contestatoarea avea obligația să solicite în scris încetarea raporturilor de muncă, dar a formulat cerere direct în instanță.
A mai arătat lichidatorul că nu a deținut dosarul de personal și contractul de muncă al contestatoarei, acestea fiind în custodia UJCC Neamț, persoană juridică fără scop patrimonial.
ITM nu a fost de acord cu încetarea raporturilor de muncă în baza art. 55 lit. a) C.muncii, motiv pentru care a recomandat aplicarea art. 52 alin. (1) lit. c) C.muncii, urmare a infracțiunilor de delapidare, fals și uz de fals săvârșite de aceasta, cauzând un prejudiciu societății C.C. în sumă de 28.594 lei.
A solicitat astfel respingerea acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
S-a respins apărarea intimatului care a invocat nulitatea cererii pentru nesemnarea de către contestatoare după ce contestatoarea a fost chemată personal la interogatoriu și a declarat că acțiunea dedusă prezentei judecăți este rezultatul voinței sale proprii.
Prealabil soluționării fondului, instanța a întrebat părțile dacă au vreun motiv de recuzare împotriva completului învestit față de faptul că a soluționat și dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 861/2010.
Niciuna dintre părți nu a considerat că există incompatibilitate, motiv pentru care instanța a rămas legal învestită cu fondul judecății și consideră, în fapt, următoarele:
Contestatoarea a deținut funcția de contabil șef la C.C., care a intrat în lichidare judiciară începând din data de 1.06.2009, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 28.03.2008.
Lichidatorul I.E. IPURL nu a emis decizie de desfacere a contractului individual de muncă deținut de contestatoare.
Prin sentința civilă nr. 861/C/3.09.2010 a Tribunalului Neamț, lichidatorul intimat a fost obligat să emită dispoziție de desfacere a contractului individual de muncă, începând cu data de 1.06.2009.
în motivarea acestei soluții, Tribunalul a reținut că:
Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) și art. 86 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, „Dizolvarea societății cooperative are ca efect deschiderea procedurii de lichidare”, lichidatorii având obligația ca, în termen de 30 de zile de la intrarea în funcțiune, împreună cu administratorii, să facă inventarul bunurilor mobile și imobile și să încheie situația financiară care să evidențieze exact starea activului și pasivului societății cooperative și să le semneze. De asemenea, potrivit art. 88 din același act normativ, în situația lichidării societăților cooperative sunt aplicabile și dispozițiile art. 253-255 și ale art. 257-260 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Or, în conformitate cu prevederile art. 253 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii, respectiv membrii directoratului.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/ lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/ lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare”.
Față de normele legale invocate, se apreciază că, de la data numirii sale în calitate de lichidator al C.C., respectiv 1.06.2009, pârâta I.E. IPURL avea obligația de a emite dispoziție de desfacere a contractelor individuale de muncă ale salariaților unității dizolvate.
în acest context, susținerile pârâtei potrivit cărora nu a eliberat astfel de decizii întrucât nu avea informații în legătură cu salariații C.C., nefiindu-i predate contracte de muncă, nu pot fi reținute ca întemeiate, urmând a fi înlăturate, motivat de faptul că, potrivit procesului-verbal nr. 358/01.07.2009, printre documentele preluate de la președintele acestei unități se numără și statele de plată (state de salarii), în care sunt evidențiați, în mod firesc, angajații acesteia. în aceste condiții, pârâta avea obligația de a depune diligențele necesare în vederea clarificării raporturilor de muncă avute de unitatea în lichidare cu angajații săi, obligație pe care nu a executat-o, în mod nejustificat și nelegal.
Sub acest aspect, sentința a rămas definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 20/12.01.2011 a Curții de apel Bacău.
La data de 28.01.2011, prin decizia nr. 152 intimatul a dispus încetarea contractului de muncă, în temeiul art. 56 lit. g) C.muncii, ca urmare a condamnării la executarea unei pedepse privative de libertate, data încetării raporturilor de muncă fiind 28.01.2011.
Prin raportare la considerentele sentinței civile nr. 861/2010, rezultă că, în mod evident, intimatul nu s-a conformat dispozițiilor acesteia. Prezenta acțiune are caracterul verificării executării acestora, prin urmare Tribunalul constată că decizia contestată este nulă de drept, motiv pentru care va fi anulată, urmând ca intimatul să-și îndeplinească întocmai obligațiile conform dispozițiilor art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.
Antrenarea răspunderii penale a contestatoarei care a fost condamnată, prin sentința penală nr. 269/21.10.2010, de Judecătoria Roman, nu are nici o influență directă asupra raporturilor de muncă propriu-zise care ar fi trebuit finalizate de urgență, din momentul intrării în insolvență, respectiv de la 1.06.2009, dată anterioară formulării plângerii penale. De asemenea, dispozițiile sentinței penale se pun în executare în mod autonom față de încetarea raporturilor de muncă, atât în ceea ce privește latura penală, cât și aceea civilă care se referă la plata de despăgubiri la care a fost obligată contestatoarea.
Cu privire la cererea privind daunele morale solicitate de către contestatoare, acestea nu au fost dovedite, motiv pentru care se va respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
împotriva sentinței civile mai sus menționate, a formulat în termen legal recurs pârâta I.E. IPURL, recurs motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar - conform art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.
Recurentul a arătat prin cererea de recurs că C.C. nu se afla în procedura insolvenței la momentul concedierii reclamantului intimat, acestuia din urmă fiindu-i corect desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 56 lit. g) C.muncii, conform deciziei nr. 152/2011.
Analizând sentința civilă recurată sub aspectul motivelor de recurs, dar și în temeiul art. 304 și 3041 C.proc.civ., Curtea de Apel reține următoarele:
Instanța de fond a apreciat judicios materialul probator administrat în cauză, sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
Prin sentința civilă nr. 861 din 3.09.2010 a Tribunalului Neamț, așa cum a reținut și prima instanță, s-a dispus ca pârâtul (recurentul pârât din cauza pendinte) să emită dispoziție de desfacere a contractului individual de muncă încheiat cu C.C., începând cu data de 1.06.2009, avându-se în vedere starea de insolvență a angajatorului.
Dispozițiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței dispun imperativ că, prin derogare de la prevederile Codului muncii, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/ lichidator, fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/ lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.
Sentința mai sus arătată, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 20/12.01.2011 a Curții de Apel Bacău, face ca aceasta să fie executorie la cererea părții sau din oficiu și, pe de altă parte, face ca părțile să se supună efectelor lucrului judecat, iar partea în favoarea căreia acționează să nu poată renunța la dreptul de a o invoca.
Faptul că intimata a fost cercetată penal și a fost condamnată prin sentința penală nr. 269/21.10.2010 a Judecătoriei Roman nu are nici o relevanță față de situația de fapt și de drept în care aceasta se află, din moment ce s-a deschis procedura insolvenței încă din 1.06.2009, anterior formulării plângerii penale și cu atât mai mult instanța a pronunțat o hotărâre irevocabilă prin care se impunea în sarcina recurentei ca desfacerea contractului de muncă să se dispună începând cu 1.06.2009.
Pentru motivele arătate, a fost respins recursul ca nefondat.
(Judecător Valerica Niculina Grosu)
| ← Contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei. Cadru... | Existenţa a două decizii de concediere pentru aceeaşi... → |
|---|
