Drepturi băneşti. Jurisprudență Salarizare
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă civilă nr. 15 din data de 22.01.2014
Dosar nr.XXXXX/40/2013 drepturi bănești
R O M Â NI A
TRIBUNALUL BOTOȘANI SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Instanța constituită din:
Președinte -
Asistenți judiciari -
Asistenți judiciari -
Grefier -
Sentința civilă nr. XXXX
La ordine judecarea litigiului de muncă dintre reclamanta N.E. L. , cu domiciliul în loc. Botoșani, str. X nr. Y, sc. Z, et. T, ap.U, jud. Botoșani,și pârâta SC NOVA APASERV SA Botoșani, cu sediul în loc. Botoșani, Bd. Mihai Eminescu nr. 34, jud. Botoșani .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, iar pentru pârâtă se prezintă avocat P. A., care substituie pe avocat A. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile și obiectul pricinii.
Avocat P. A. depune răspunsul la obiecțiunile făcute de reclamantă cu privire la calculul de principiu al diferențelor salariale. Duplicatul se înmânează reclamantei.
Întrebată fiind, reclamanta arată că nu a semnat actul adițional despre care face vorbire pârâta.
Instanța declară încheiată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului pricinii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, fiind de acord cu calculul de principiu al pârâtei pentru diferențele salariale pretinse, cu excepția celui pentru lunile martie 2011 și decembrie 2012.
Avocat P. A., pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii conform celor arătate prin întâmpinare, motivat de faptul că, potrivit prevederilor art. 118 CCM unitate, acordarea salariilor de bază se face în funcție de performanțele societății, nerealizarea planului duce la scăderea salariilor.
Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
T R I B U N A L U L,
Asupra conflictului de drepturi de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. XXXXX/40/2013 din data de xx.xx.xxxx, reclamanta N.E. L. a chemat în judecată pe pârâta SC NOVA APASERV SA Botoșani, solicitând obligarea pârâtei la plata diferenței dintre salariile cuvenite în baza contractului individual de muncă și salariile efectiv plătite de aceasta în perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2013, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective precum și obligarea la plata dobânzii legale.
În fapt,reclamanta a arătat că a fost salariata societății NOVA APASERV S.A. în baza contractului individual de muncă înregistrat în REVISAL sub nr. XXX din data xx.xx.xxxx, calitate care a încetat la data de xx.xx.xxxx prin decizia nr.XX/xx.xx.xxxx.
Pe parcursul derulării raporturilor de muncă cu societatea a observat că lunar este plătită diferit, respectiv doar cu un procent de aproximativ 80% - 85% din salariul de încadrare trecut în cuprinsul contractului individual de muncă încheiat cu pârâta. Astfel, începând cu luna ianuarie 2011, fără a o înștiința în vreun fel și fără a încheia un act adițional cu privire la clauzele din contractul individual de muncă, pârâta a procedat la plata unui salariu lunar diminuat, respectiv prin aplicarea la salariul de încadrare a unui procent stabilit lunar, ce a variat pe parcursul derulării raporturilor de muncă intre 80% și 85% .
Câtă vreme contractul individual de munca este convenția prin care se materializează voința angajatorului si a viitorului salariat de a intra intr-un raport juridic de munca, în aceasta convenție, negociata si liber consimțita, trebuie și sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislație si de contractele colective de munca, toate elementele necesare pentru cunoașterea condițiilor de desfășurare si de încetare a raportului de munca, drepturile, obligațiile si răspunderile ambelor părți. Or, salariul reprezintă unul dintre drepturile asupra căruia cele doua părți ale raportului juridic de munca au convenit si l-au prevăzut in mod expres in conținutul contractului, in conformitate cu dispozițiile art. 40 alin.2 lit.c angajatorului revenindu-i obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă", iar potrivit prevederilor art. 154 alin. 2 din Codul muncii, "pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Față de acesta situație, reclamanta a susținut că acordarea unui procent din salariul prevăzut în contractul individual de muncă, stabilit unilateral și în mod arbitrar de angajator ( 80 - 85%) în condiții care nu au fost aduse la cunoștința salariatului, nu are niciun temei legal. Salariul reprezintă o componenta a dreptului la munca si reprezintă contraprestația angajatorului in raport cu munca prestata de către angajat in baza contractului de munca. Efectele raportului de munca se concretizează in obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului pentru munca prestata, așa cum a fost el stabilit prin contractului individual de munca. In cazul concret însă pârâta a procedat la plata salariului într-o modalitate diferită de cea asumată prin clauzele contractului individual de muncă, fără a încunoștința reclamanta despre aceasta, sau fără a exista vreun act în baza căruia să poată stabili condițiile și modul în care poate acorda procentual salariul.
Deși salariul de încadrare conform contractului individual de muncă era în cuantum de 1892 lei, aferent unei norme de 8 ore/zi, iar forma de salarizare aplicată era cea în regie, sau după timp, așa cum se arată și în cuprinsul fluturașilor de salariu anexați, totuși lunar pârâta dispunea plata doar a unui procent cuprins în intervalul 80-85% din această sumă, raportându-se așadar la aceasta în stabilirea venitului net. Pentru diminuarea aplicată însă nu a existat niciodată un acord scris sau un act adițional în cuprinsul căruia, prin derogare de la prevederile contractului individual de muncă, să fie stabilite alte condiții de salarizare, cu toate că art. 41 alin 1 Codul muncii dispune că modificarea contractului individual de muncă poate fi stabilită doar prin acordul părților.
Mai mult, în luna decembrie 2012 pârâta dispune, în mod unilateral și fără semnarea unui acord în acest sens, și reducerea salariului de încadrare, de la suma de 1.892 lei la suma de 1.672 lei, reclamanta arătând că a luat cunoștință despre aceasta doar din cuprinsul fluturașului salariat aferent acestei luni.
Pentru a se stabili însă întinderea exactă a diferențelor salariale solicitate în baza prezentei cereri, reclamanta a cerut a se solicita pârâtei să depună în copie, contractual individual de muncă, precum și situația privind drepturile salariale aferente perioadei ianuarie 2011 - ianuarie 2013, cu referire exactă la salariul de încadrare și salariul efectiv acordat prin aplicarea indicelor procentuali, lunar.
În condițiile în care salariul de încadrare a fost stabilit de părți la nivelul sumei de 1892 lei pentru o normă întreagă de 8 ore/zi prin contractul individual de muncă înregistrat sub nr. XXX/xx.xx.xxxx, necondiționat sub alte aspecte, iar reclamanta a desfășurat activitate conform programului, plata parțială a drepturilor salariale, doar în procent de 80 - 85% din salariul de încadrare este evident contrară dispozițiilor legale.
Din aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtei la restituirea diferențelor drepturilor bănești de natură salarială conform salariului de încadrare stabilit în baza contractului individual de muncă.
Reclamanta a solicitat și actualizarea sumei ce reprezintă diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv acordate, cu indicele de inflație pentru păstrarea valorii reale a sumei, începând cu data scadentei și până la data plății efective, precum și plata dobânzii legale începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, și până la data plății efective.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 154, art. 40 Codul muncii precum și pe celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul cererii.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri - copie de pe fluturașii salariali aferenți lunilor mai - decembrie 2012 și nov.2011.
Pârâta SC NOVA APASERV SA Botoșani a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N.E. L., prin care a solicitat instanței ca, în baza apărărilor formulate și a probatoriului ce se va administra, să respingă acțiunea ca prematur introdusă, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, ca fiind neîntemeiată( f.26-27).
Referitor la excepția prematurității, pârâta a învederat că, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. NOVA APASERV S.A. pe anii 2012 - 2013 ("CCM NOVA APASERV 2012 - 2013"), înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoșani sub nr. X din data de xx.xx.xxxx, pentru rezolvarea conflictelor individuale de muncă dintre angajator și salariați, părțile convin ca în primul rând să acționeze pentru concilierea lor în cadrul unității.
Prevederile cuprinse în Contractul colectiv de muncă sunt obligatorii și pentru reclamanta N.E. L., în calitate de angajat al S.C. NOVA APASERV S.A., având în vedere natura juridică a contractului colectiv de muncă, acesta reprezentând o convenție-lege, care stabilește o regulă general de drept, căreia trebuie să i se supună toți cei care lucrează în întreprinderile vizate.
Din cele expuse mai sus în legătură cu obligativitatea prevederilor contractului colectiv la nivel de unitate față de toți salariații NOVA APASERV, rezultă faptul că orice cerere de chemare în judecată ce ar avea drept obiect un drept sau o obligație rezultată dintr-un raport de muncă este supusă unui termen suspensiv, și anume nesoluționarea conflictului prin procedura de conciliere propusă de CCM NOVA APASERV 2012 - 2013. Cum reclamanta nu a solicitat inițierea unei proceduri de conciliere și, în consecință nu se poate stabili dacă conflictul ar fi avut o soluționare sau nu, pârâta a considerat că împlinirea termenului suspensiv nu s-a produs și, drept urmare, dreptul de exercitare a acțiunii civile nu este actual.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea S.C. NOVA APASERV S.A. la plata diferenței rezultate din neplata drepturilor salariale pentru perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2013, rezultată din acordarea unui salariu diminuat, pârâta a arătat că,potrivit dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, contractul colectiv constituie izvor de drept și produce efecte față de angajatorii și salariații la care se referă.
Potrivit prevederilor art. 118 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. NOVA APASERV S.A., înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoșani, reluate în CCM NOVA APASERV 2012 - 2013 la art. 97, acordarea salariilor de bază se va face în funcție de performanțele economico-financiare ale societății De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 119 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. NOVA APASERV S.A. pe anul 2011, respectiv art. 97 alin. 3 din CCM NOVA APASERV 2012 - 2013, plata salariilor va fi condiționată de realizarea planului de producție aprobat, iar procentul de nerealizare a planului de producție conduce la reducerea proporțională a salariilor, cu respectarea salariului minim brut pe țară garantat.
Această clauză a fost negociată cu salariații S.C. NOVA APASERV S.A. prin Sindicatul Apă Canal Botoșani, reprezentat prin Președinte A. D. G..
Astfel, având în vedere procentele de realizare/nerealizare a producției față de plan, salariul a suferit unele modificări, proporțional cu procentele de realizare a planului, însă cu respectarea salariului minim brut pe țară.
Pârâta a apreciat și că reclamanta face o confuzie între respectarea planului de producție și profitul societății. Realizarea planului de producție nu conduce în mod obligatoriu la o situație de profit, iar din punct de vedere contractual, activitatea salariatului trebuie îndreptată spre atingerea acestor indicatori.
După cum rezultă din situația anexată la prezenta întâmpinare, nu a existat nicio lună în care procentul de realizare a planului să fie de 100%.
Înregistrarea profitului societății este o chestiune scriptică, ce nu se reflectă neapărat în randamentul lunar al societății.
Pârâta a menționat și faptul că, la data de xx.xx.xxxx, S.C. NOVA APASERV S.A. înregistra datorii la bugetul consolidat de stat și bugetul local în cuantum de 8.118.666,68 lei, așa cum rezultă din Situația datoriilor la bugetul consolidat de stat și bugetul local anexat.
A arătat, totodată, că societatea a înregistrat o cifră netă de afaceri în perioada ianuarie -septembrie 2012 de 20.286.901 lei, înregistrând pentru aceeași perioadă cheltuieli în sumă de 23.286.901 lei, așa cum rezultă din Analiza structurii cheltuielilor și ponderea acestora în cifra de afaceri în perioada ianuarie - septembrie 2012.
Pârâta a apreciat și că nu au fost încălcate dispozițiile art. 41 din Codul muncii, motivat de faptul că, deși dreptul muncii român nu cunoaște instituția modificării unilaterale cu caracter permanent a contractului individual de muncă, în speță nu a fost vorba despre o modificare cu caracter permanent, ci doar pentru perioada în care societatea s-a confruntat cu dificultăți de ordin economic-financiar, iar stabilirea prin contractele colective de munca încheiate la nivel de NOVA APASERV pentru anii 2011 și, respectiv, 2012 - 2013 a diminuării procentuale a salariului reprezintă, de fapt, doar un al doilea criteriu de calculare a salariilor, pe lângă cel al coeficienților de ierarhizare. Astfel, se poate observa faptul ca NOVA APASERV nu a încălcat dispozițiile obligatorii conținute de Contractul colectiv de muncă unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și de canalizare pe anii 2012-2013, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sub nr. 1011/02 din data de 05.01.2012 care prevede în cuprinsul său în art. 61 că angajatorul poate stabili anual obiective și/sau indicatori de performanță pe total unitate și/sau la nivelul structurilor organizatorice, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale unității.
În acest sens, este de observat că diminuarea salariilor a avut loc doar în lunile în care nu au fost realizați indicatorii din planul de producție, proporțional cu procentul de nerealizare a acestora, așa cum s-a prevăzut în cuprinsul art. 118 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta N.E. L. a chemat în judecată pe pârâta SC NOVA APASERV SA Botoșani, solicitând obligarea acesteia la plata diferenței dintre salariile cuvenite în baza contractului individual de muncă și salariile efectiv plătite în perioada ianuarie 2011 - ianuarie 2013, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective precum și obligarea la plata dobânzii legale.
În temeiul art.248 alin.1NCPC, a fost soluționată mai întâi excepția invocată de pârâtă, în sensul respingerii excepției pentru considerentele încheierii de ședință din 19 septembrie 2013 și care sunt susținute și de dispozițiile art.193 alin.1 NCPC.
Pentru soluționarea pe fond a cererii reclamantei, tribunalul va reține că pârâta a recunoscut diminuarea lunară a drepturilor salariale plătite reclamantei în intervalul ianuarie 2011- decembrie 2012, justificat de clauzele CCM unitate pe anii 2011 și 2012-2013, respectiv art. 119 alin.2 și 97 alin.3 din contracte.
Cu toate acestea , tribunalul apreciază că pretențiile pe fond ale reclamantei sunt întemeiate, față de dispozițiile art.41 alin.3 lit. e și art. 41 alin.1 din Codul muncii ce stabilesc cu caracter imperativ: "Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților";, nefiind incidente cauzei dispozițiile legale ce permit, cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.
Astfel, legea prevede în mod expres că unul dintre elementele contractului ce pot fi modificate în aceste condiții restrictive este și salariul, ori prin schimbarea unilaterală de către pârâtă a formei de salarizare a reclamantei, din regie în acord, au fost încălcate dispozițiile legale imperative citate.
Este de remarcat, sub acest aspect că, deși în perioada din acțiune, s-a făcut dovada încheierii la data de xx.xx.xxxx a unui act adițional( f.12) la contractul individual de muncă nr. XXX/2010 (f.10-11), acesta nu menționează și acordul părților la stabilirea unei alte forme de salarizare decât cea rezultată din contractul individual de muncă.
Cât privește împrejurarea că prin clauzele contractelor colective de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut acordarea salariilor de bază în funcție de performanțele economico-financiare ale societății, aceasta nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea salariilor reclamantei în raport cu cele negociate de salariată cu pârâta și înscrise în contractul individual de muncă și în actul adițional la acest contract.
Aceasta întrucât potrivit art. 38 din Codul muncii:
"Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.";
Prin urmare, în condițiile în care nu s-a făcut dovada mandatului special dat de reclamantă sindicatului pentru modificarea contractului său individual de muncă, clauză negociată astfel de sindicat nu poate determina modificarea formei de salarizare a reclamantei în lipsa acordului acesteia.
Este adevărat că art. 61 din CCM unic la nivelul grupului de operatori din serviciile publice de alimentare cu apă și canalizare nr. 626/14/7.01.2011 (aplicabil și pârâtei conform pct. 004 din Anexa nr. 1 la contract - f. 186) permite angajatorului să stabilească anual obiective și/sau indicatori de performanță, urmând ca salarizarea lunară să fie efectuată în funcție de gradul de realizare a acestora și de performanțele financiare ale unității.
Însă această clauză nu înlătură în nici într - un caz obligația angajatorului de a respecta dispozițiile legale imperative incidente respectiv, cum este cazul în speță, a celor privind condițiile de modificare a contractelor individuale de muncă.
De altfel, în acest sens, art. 132 alin.1 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede în mod expres:
"Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.";
Prin urmare, față de cele reținute, tribunalul constată că pârâta a procedat la diminuări și rețineri din salariile reclamantei cu încălcarea disp. art. 169 alin.1 și 2 din Codul muncii, respectiv în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, așa încât pârâta va fi obligată să plătească/restituie reclamantei sumele astfel reținute pentru anii 2011 și 2012,al căror cuantum total este aferent sumei brute de 6456 lei , din care suma de 3417 lei este aferentă anului 2011,iar suma de 3039 lei este aferentă anului 2012.
Cu privire la cuantumul stabilit de instanță,este de observat că, din calculul de principiu inițial al sumelor realizat de pârâtă - 3237 lei pentru anul 2011 și 2946 lei pentru anul 2012( f.146-147), reclamanta a contestat doar diferența pentru:
- luna martie 2011, arătând că este de 268 lei, în loc de 88 lei,
- și pentru luna decembrie 2012, susținând că este de 234 lei, în loc de 141 lei( f.152-153) - nu și apărările formulate de fostul angajator pentru luna ianuarie 2013.
Prin înscrisurile depuse pentru termenul de astăzi( f.155 -159), pârâta:
- a refăcut calculul pentru anul 2011, rezultând suma de 3255 lei , prin considerarea diferenței de 268 lei pentru luna martie 2011, dar și prin diminuarea diferenței pentru luna august 2011 de la 357 lei la 195 lei, motivat de existența unei alte salarizări pentru perioada concediului de odihnă din august 2011, fără însă a depune documente justificative în acest sens conform art.168 alin.1 din Codul muncii.
În aceste împrejurări, instanța urmează a lua în considerare prima variantă de calcul realizată de pârâtă și însușită de reclamantă, cu corecția corespunzătoare lunii martie 2011, rezultând așadar pentru anul 2011 suma brută totală de 3417 lei.
- a justificat diminuarea sumei pentru luna decembrie 2012 prin emiterea de către consiliul de administrație a pârâtei a deciziei nr.XX/xx.xx.xxxx( f.158),care stabilește în mod unilateral alt nivel de salarizare pentru angajați - în cauză, determinând diminuarea salariului de bază al reclamantei de la 1892 lei, aferent coeficientului de ierarhizare de 2.15, la cel de 1672 lei, aferent coeficientului de ierarhizare de 1,90.
Cum , pentru considerentele anterioare, în lipsa depunerii unui act adițional la contractul individual de muncă,această modificare unilaterală a salariului este unilaterală ,deci nelegală, pentru luna decembrie 2012 urmează a fi luată în calcul diferența de 234 lei - indicată de reclamantă și necontestată de pârâtă ca variantă de calcul pentru salariul de bază de 1892 lei - așa încât suma totală aferentă anului 2012 este de 3039 lei.
Față de disp. art. 166 alin.4 din Codul muncii, reclamanta este îndreptățită să obțină și daune interese pentru neplata salariilor, cuvenindu-i-se în acest temei legal și actualizarea sumelor arătate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la xx.xx.xxxx,precum și dobânda legală de la xx.xx.xxxx până la data plății efective.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E
Admite în parte acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamanta N.E. L., cu domiciliul în Botoșani, str. X nr. Y, sc. Z, ap.T, jud. Botoșani, în contradictoriu cu pârâta S.C.NOVA APASERV S.A. Botoșani, cu sediul în Botoșani, BD. Mihai Eminescu nr. 34, jud. Botoșani.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma netă aferentă unui brut de 6456 lei reprezentând diferențe salariale pentru perioada 1.01.2011-31.12.2012, sumă ce va fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la xx.xx.xxxx,precum și dobânda legală de la xx.xx.xxxx până la data plății efective.
Prezenta hotărâre poate fi atacată numai cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse sub sancțiunea nulității la Tribunalul Botoșani.
Pronunțată în ședința publică din xx.xx.xxxx.
Președinte, Asistenți Judiciari, Grefier,
| ← stabilire pensie major. Jurisprudență Pensii | Obligaţie de a face. Jurisprudență Vechime în muncă → |
|---|
