Limitele de apreciere a sancţiunii contravenţionale în materia încadrării în muncă a persoanelor
| Comentarii |
|
Nu poate fi retinuta ca o circumstanta atenuanta incheierea ulterioara a contractelor individuale de munca, aceasta fiind o obligatie legala pentru angajator iar nu o facultate.Raportat la numarul mare de persoane gasite la munca fara incheierea in prealabil a unor contracte individuale de munca nu se poate retine argumentul contravenientului privind gradul de pericol social scazut al fapt.
Dosar nr. 2009
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr2012
Şedinţa publică din Completul compus din: PREŞEDINTE : JUDECĂTOR: JUDECĂTOR:
GREFIER:
Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat în cauză de către recurenta în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ CLUJ, împotriva sentinţei civile nr. în dosarul cu nr. 1/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect plângere împotriva procesului verbal de contravenţie.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei av., cu delegaţie la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei arată
că nu mai are cereri ori excepţii de formulat şi solicită instanţei acordarea cuvântului în dezbaterea judiciară a recursului.
Instanţa, constatând că nu mai sunt cereri ori excepţii de formulat,
acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei de fond şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să fie înlocuită
sancţiunea amenzii cu avertismentul deoarece, pe de o parte, contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile generale ale O.G.nr.2/2001, ceea ce permite aplicarea avertismentului oricărui contravenient, persoană fizică sau juridică, chiar dacă actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune. Se apreciază că, în cazul de faţă, fapta este de o gravitate redusă iar sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gravitatea faptei, să se ţină seama de modalitatea în care a fost săvârşită, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit de urmarea produsă şi de circumstanţele persoanele ale contravenientului. Trebuie avut în vedere că contravenienta, după aplicarea sancţiunii s-a conformat măsurilor dispuse de organul de control ITM şi a încheiat contracte de muncă tuturor persoanelor menţionate în procesul verbal. Trebuie să se aibă în vedere şi faptul că recurenta este o societate mică căreia îi este foarte greu să suporte o asemenea amendă care ar putea duce la intrarea sa în faliment, ceea ce nu se crede că ar fi scopul unei sancţiuni, respectiv desfiinţarea unei societăţi.
În concluzie, se solicită a se avea în vedere toate probele de la dosar atât cele testimoniale cât şi cele cu înscrisuri şi, în urma coroborării acestora, să se admită recursul cu consecinţa înlocuirii sancţiunii amenzii cu aceea a avertismentului, apreciindu-se că cuantumul excesiv de mare al amenzii nu este justificat, măsura dispusă devenind excesivă şi dăunătoare.
Nu se solicită cheltuieli de judecată în recurs.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. pronunţată în dosarul nr. /2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petenta împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CJ nr. încheiat la data de de către Inspectoratul Teritorial de Muncă al jud.Cluj şi au fost menţinute în întregime dispoziţiile procesului-verbal contestat, precum şi sancţiunea aplicată.
Pentru a pronunţa a ceastă soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin
procesul-verbal de contravenţie seria încheiat la data de de către Inspectoratul Teritorial de Muncă al jud.Cluj, petenta a fost sancţionată contravenţional pentru comiterea contravenţiei prev.de Legea nr.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 modif., reţinându-se că în urma controlului efectuat în data de 27-31.08.2009 petenta . cu punct de lucru în cadrul Magazinului din mun.Cluj-Napoca, , angajatorul a primit la muncă, la punctul de lucru mai sus indicat, în activitatea de promoteri fără a le întocmi contract individual de muncă anterior începerii activităţii un număr de 51 de persoane, aşa cum reiese din anexa 1 la procesul-verbal de contravenţie. Fapta a fost constatată în data de 27.08.2009 orele 14:00 la sediul Inspectoratului Teritorial de Muncă Cluj din mun.Cluj-Napoca, str.George Coşbuc nr.2, jud.Cluj în urma controlului efectuat la sediul I.T.M.Cluj la . în baza Registrului de evidenţă a persoanelor care desfăşoară activităţi de promoter pentru , a delegaţiilor emise de către pentru persoanele care desfăşoară activităţi de promoter pentru. în incinta Magazinului din mun.Cluj-Napoca şi a fişelor medicale de aptitudini la angajare pentru persoanele care desfăşoară activităţi de promoter pentru ( documente solicitate şi puse la dispoziţia inspectorilor de muncă de către Magazinul din mun.Cluj-Napoca ) şi săvârşită în mod continuu la punctul de lucru din mun.Cluj-Napoca, în perioada 5.02.2009 – până la data întocmirii procesului-verbal de contravenţie. Se aplică sancţiune contravenţională amendă în cuantum de 1.500 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără a avea întocmit contract individual de muncă anterior începerii activităţii
Astfel, a rezultat un cuantum total al amenzii de 76.500 lei, conform art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 modif.
Referitor la motivarea în drept, prima instanţă a reţinut că potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 rep. (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului. Conform art.260 din Legea nr.53/2003 rep. (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la
20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Referitor la motivele de netemeinicie invocate de către petentă, judecătoria a constatat următoarele: În ce priveşte durata scurtă în care se desfăşoară colaborarea dintre părţi în scopul promovării pe piaţă a diverselor produse comerciale, inconvenientele generate de păstrarea în plan scriptic a unei evidenţe a personalului prestator al unor asemenea activităţi nu pot constitui argumente în favoarea înlocuirii contractelor individuale de muncă cu cele civile de prestări servicii. Faţă de specificul activităţii prestate de cele 51 de persoane, activităţi comerciale prin esenţa lor, încheierea unor convenţii civile în reglementarea prestaţiilor comerciale este nulă absolut în considerarea lipsei calităţii de comerciant al prestatorului. Potrivit legislaţiei comerciale în vigoare, persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice sunt obligate să se înregistreze ca şi comercianţi în registrul comerţului într-una din formele prevăzute de lege – O.U.G.nr.44/2008. În consecinţă, convenţiile civile pot fi acceptate în ipoteza în care părţile contractante deţin calitatea cerută de lege, respectiv au autorizarea de a desfăşura activităţi economice independente. Or, persoana fizică neautorizată poate fi angajată în desfăşurarea unei activităţi lucrative numai în baza unui contract individual de muncă. Încheierea contractelor individuale de muncă pentru persoanele care lucrează pentru petentă în calitate de promoteri nu constituie o opţiune a petentei ci din contră o obligaţie impusă imperativ de Legea nr.53/2003 şi pentru a cărei nerespectare se aplică sancţiunea amenzii contravenţionale.
Din probele propuse de intimat instanţa a reţinut faptul că în sensul raporturilor de muncă stabilite cu cele 51 de persoane, petenta a parcurs etapele impuse de legea specială în domeniul protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor la locul de muncă. Astfel, art.13 din Legea nr.319/2006 în vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorului îi revine obligaţia angajării doar a persoanelor care în urma examenului medical corespund sarcinii de muncă pe care urmează a o executa. Deci, în toate situaţiile în care între părţi se stabilesc raporturi de natură diferită raporturilor de muncă, eliberarea fişei de aptitudine nu îşi găseşte utilitatea. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.81 alin.4 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.319/2006 care vorbesc despre incidenţa fişei de instruire individuală şi despre fişa de aptitudini în contextul angajării unei persoane. Astfel, din probatoriul scriptic depus de intimat rezultă că conduita petentei manifestată în relaţie cu cele 51 de persoane este aceea specifică unui angajator care prin întocmirea fişelor de aptitudine a acţionat în baza hotărârii luate de a angaja aceste persoane, luându-şi toate diligenţele creării formelor legale de angajare, revenindu-i implicit şi obligaţia încheierii contractelor individuale de muncă. În acelaşi sens sunt şi delegaţiile folosite de petentă în raport cu unele persoanele nominalizate în procesul-verbal de contravenţie constituie un element specific raporturilor de muncă. Prin definiţie, delegarea implică o dispoziţie a angajatorului în sarcina salariatului în vederea exercitării temporare a unor lucrări corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă. În ce priveşte frecvenţa cu care au fost derulate promoţiile de anumiţi salariaţi ai petentei, nici aceasta nu poate constitui un motiv de exonerare a petentei de raspunderea ce îi revine ca urmare a încălcării prevederilor de art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003 modif..
Astfel nu prezintă relevanţă faptul că o persoană a desfăşurat activităţi de promoter pentru mai multe societăţi întrucât în virtutea principiului cumulului de funcţii este permisă stabilirea de raporturi de muncă cu mai mulţi angajatori în baza unor contracte de muncă diferite. Pe de altă parte, nici limitarea în timp a activităţilor prestate de cele 51 de persoane nu poate avea ca efect exonerarea de răspundere a petentei deoarece prin modificările aduse Codului muncii a fost eliminată condiţia privind durata minimă a timpului de muncă. Referitor la suspiciunile petentei privind folosirea de către personalul său a delegaţiilor emise de petentă în interesul altor societăţi, nu se poate dispune exonerarea poate atrage exonerarea de răspundere a petentei, aceasta nefăcând altceva decât să îşi invoce propria culpă. Privitor la susţinerile petentei conform cărora cu unele dintre persoanele menţionate în anexa la procesul-verbal de contravenţie nu avut nici un raport juridic, instanţa de fond a apreciat că aceste susţineri sunt mai mult de circumstanţă. Astfel din declaraţia martorului, se reţine că deşi acesta susţine faptul că nu a desfăşurat nici o activitate în favoarea petentei, a recunoscut faptul că deşi desfăşura activităţi în favoarea S apătruns în incinta magazinului pe baza delegaţiei emise de societatea petentă. În ce priveşte martorul, în cuprinsul plângerii petenta a recunoacut faptul că acesta s-a deplasat în data de 7.07.2009 la punctul de lucru al petentei din cadrul Magazinului pentru a transporta, la solicitarea petentei, un panou publicitar şi nu pentru a desfăşura activitate. Astfel, acesta a desfăşurat o activitate în interesul petentei chiar dacă din declaraţia acestuia rezultă că nu a avut şi nu are un contract individual de muncă încheiat cu petenta. Or trebuie subliniat faptul că un angajator se foloseşte în îndeplinirea activităţilor sale de către persoanele pe care le are la dispoziţie – angajaţi. Tot pentru a proba susţinerile sale, petenta a propus spre audiere în calitate de martor pe numita, declaraţia acesteia aflându-se la fila din dosar. Din declaraţia acesteia s-a reţinut de către instanţa de fond, faptul că a desfăşurat activităţi de promoter pentru petentă, fără a avea încheiat vreun contract de prestări servicii sau contract individual de muncă cu aceasta.
Sub aspectul sancţiunii aplicate., judecătoria a reţinut că deşi art.260
alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 modif. prevede că primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la
20.000 lei pentru fiecare persoană identificată, intimatul prin inspectorii săi de muncă a aplicat petentei o amendă de 1.500 lei pentru fiecare persoană, deci sub minimul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petenta SC, solicitând admiterea recursului cu consecinţa modificării în întregime a sentinţei atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se admită în tot plângerea contravenţională.
În motivare, recurenta a reiterat petitele cu care a investit instanţa re
fond, susţinând că aceasta a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză fără a constata aspectele de contradictorialitate are rezultă din cele constatate de agenţii constatatori, respectiv constatarea pe de o parte existenţa unor deficienţe în privinţa angajărilor cu carte de muncă, şi constatarea pe de altă parte a respectării prevederilor privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor. Recurenta a contestat, de asemenea, numărul de persoane reţinut de agentul constatator pentru care nu au fost încheiate contracte individuale de muncă, susţinând că din probele administrate în cauză acesta este cu mult mai mic. Astfel, a arătat recurenta că din numărul de 51 de persoane, 21 nu trebuiau să se regăsească deloc printre acestea, întrucât nu au fost delegaţi de societatea recurentă; că prezentarea unei persoane în vederea efectuării controlului medical soldat cu emiterea unei fişe de aptitudini nu este echivalent cu încheierea unui contract individual de muncă, ci poate constitui cel mult o premisă pentru încheierea acestuia. De asemenea, pentru două persoane din Registrul de evidenţă al magazinului nu exista nici delegaţie din partea
recurentei şi nici nu a fost întocmită fişă de aptitudini. A mai susţinut recurenta că în mod eronat instanţa de fond a interpretat probele administrate în cauză concluzionând că pentru toate cele 51 de persoane societatea a stabilit raporturi de muncă, întrucât nu se poate susţine că pentru toate aceste persoane societatea şi-a exprimat acordul pentru încheierea ulterioară a unui contract individual de muncă, iar pe de altă parte nu există pentru toate cele 51 de persoane fişe de aptitudine, şi aceasta nici nu înseamnă că persoana a prestat activitate pentru societate.
Recurenta a solicitat în principal înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul, apreciind că sunt incidente circumstanţe atenuante ale contravenientei constând în respectarea legislaţiei muncii; de asemenea, a invocat faptul că societatea fiind mică, o amendă în cuantumul stabilit va conduce la intrarea în faliment. În subsidiar, a solicitat anularea în parte a procesului-verbal de contravenţie cu privire la persoanele cu privire la care s-a făcut dovada că nu desfăşurau activitate de promoter pentru recurentă.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 16 alin.1, art. 276 alin.1 lit.e din
Legea 253/2003 modificată, OG 2/2001, art. 312 coroborat cu art. 304 şi art. 304 ind.1 C.proc.civ..
Intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ CLUJ a formulat
întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, susţinând în esenţă că persoana fizică neautorizată poate fi angajată în muncă numai în baza unui contract individual de muncă, încheierea contractelor individuale de muncă pentru persoanele care lucrează ca şi promoteri pentru recurentă constituie o obligaţie a societăţii, conduita recurentei în relaţie cu ele 51 de persoane este specifică unui angajator, faptul că o persoană a desfăşurat activităţi de promoteri pentru mai multe societăţi nu prezintă relevanţă raportat la principiul cumulului de funcţii care permite stabilirea de raporturi de muncă cu mai mulţi angajatori în baza unor contracte de muncă diferite. Intimatul a combătut susţinerile recurentei cu privire la faptul că un număr de 21 de persoane din cele 51 nu ar fi desfăşurat activitate pentru recurentă. Intimatul a subliniat consecinţele negative pe care le generează munca fără întocmirea unui contract individual de muncă asupra persoanelor care o prestează precum şi asupra economiei naţionale în contextul evidenţierii gradului de pericol social al faptei.
În drept a invocat dispoziţiile art. 115 C.proc.civ..
Analizând actele şi lucrările cauzei prin prisma criticilor
recurentei, Tribunalul constată că recursul este nefondat şi îl va respinge pentru următoarele considerente:
Cu privire la neconcordanţele existente în concluziile agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal de control, respectiv constatarea pe de o parte existenţa unor deficienţe în privinţa angajărilor cu carte de muncă, şi constatarea pe de altă parte a respectării prevederilor privind întocmirea şi completarea registrului general de evidenţă a salariaţilor, reclamate de recurentă, tribunalul reţine că în realitatea nu există contrarietate. Astfel, organele de control au constatat deficienţe în privinţa angajărilor cu carte de muncă, cu privire la anumite persoane, însă cu privire la celelalte persoane angajate pentru care au fost încheiate în mod legal contracte individuale de muncă s-a constata că registrul general de evidenţă a salariaţilor a fost întocmit şi completat cu respectarea normelor legale. De altfel, însăşi recurenta a afirmat că avea la acea dată angajaţi pentru care încheiase contracte individuale de muncă, prin urmare în mod logic concluziile referitoare la întocmirea şi completarea registrului de evidenţă a salariaţilor îi vizau pe aceştia.
Asupra modului în care instanţa de fond a analizat probatoriul administrat în cauză, tribunalul reţine că în mod corect judecătoria a constatat că în speţă conduita societăţii sancţionată contravenţional este specifică unui angajator atât sub aspectul formalităţilor prealabile începerii derulării raporturilor de muncă, cât şi sub aspectul raporturilor propriu-zise cu ele 51 de persoane care au prestat activitate la solicitarea şi în interesul societăţii.
Este de netăgăduit incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 16 din Legea 53/2003 întrucât între recurentă şi cele 51 de persoane s-au stabilit raporturi juridice specifice dreptului muncii, în cadrul cărora recurenta, în calitate de angajator, dispune de prerogativele organizatorică, de direcţionare şi de control a angajaţilor săi. De altfel, prin cererea de recurs, recurenta nu neagă acest aspect, susţinând doar că, pe de o parte, numărul persoanelor cu care avea stabilite astfel de raporturi este în realitate mai mic decât cel reţinut de organul constatator, iar pe de altă parte că ulterior controlului s-a conformat şi a încheiat contracte individuale de muncă persoanelor angajate.
Tribunalul nu poate reţine susţinerile recurentei referitoare la faptul că un număr de 21 de persoane, respectiv numiţii, nu au fost delegate de societate, atât timp cât toate aceste persoane se regăsesc în Registrul de evidenţă a accesului persoanelor la obiectivul x Cluj-Napoca, în diferite perioade de timp ), fiind menţionată prezenţa lor în interesul societăţii recurente, iar prezenţa lor a fost confirmată prin semnătura aplicată la poziţia corespunzătoare în registrul menţionat. Lipsa unei delegaţii scrise din partea societăţii pentru care s-a menţionat accesul în Registrul de evidenţă a accesului în magazinul nu poate conduce în mod necesar la concluzia că persoanele pentru care nu s-a făcut dovada existenţei unei astfel de delegaţii nu ar fi desfăşurat activitate pentru societatea recurentă atât timp cât unul dintre martorii propuşi de recurenta petentă, respectiv a relevat modalitatea în care se realiza prezenţa la lucru. De asemenea, martora nu a relatat despre existenţa vreunei delegaţii scrise din partea societăţii, deşi a arătat modalitatea în care se desfăşura activitatea pentru recurentă. Din coroborarea declaraţiei martorei cu declaraţia martorului), rezultă că pentru unele persoane au fost emise delegaţii scrise de către societatea recurentă, iar pentru altele nu. Prin urmare, acesta fiind modul în care societatea a înţeles să deruleze raporturile de muncă cu persoanele angajate pentru a desfăşura activitate de promoter, nu pot fi reţinute argumentele acesteia cu privire la relevanţei lipsei unei delegaţii scrise pentru anumite persoane.
Tribunalul nu poate reţine nici declaraţia martorului întrucât cele relatate de acesta nu apar ca fiind credibile. Astfel, martorul a susţinut că nu a prestat niciodată activitate pentru, fiind angajat al unei alte societăţi în acea perioadă şi că a solicitat doar reprezentantului legal al societăţii o delegaţie pentru a putea intra în magazinul a întrucât ar fi durat mult timp până când societatea la care era angajat () ar fi trimis o delegaţie, în condiţiile în care accesul la mijloacele de transmitere a informaţiilor la nivelul lunii iulie a anului 2009 era de notorietate facil (email, fax). De altfel, martorul nu a detaliat dificultăţile de transmitere a unei astfel de delegaţii de către societatea la care era angajat, alta decât societatea recurentă, şi care, de altfel, avea obligaţia de a emite o astfel de delegaţie pentru angajatul propriu. Mai mult, martorul a declarat că pe toată perioada cât a fost angajat al unei alte societăţi, a folosit delegaţia emisă de recurentă pentru accesul în magazinul din Cluj-Napoca, fără a justifica lipsa unei delegaţii din partea societăţii al cărei angajat susţine că era la acel moment. În plus, nimic nu împiedică pe o persoană să desfăşoare activitate în temeiul a două sau mai multe contracte individuale de muncă.
Mai reţine tribunalul că instanţa de fond a analizat şi declaraţia martorului, concluzionând în mod corect că acesta a desfăşurat activitate în interesul recurentei.
De asemenea, tribunalul apreciază că deşi pentru unele dintre persoanele menţionate în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie nu au fost întocmite fişe de aptitudine, nu rezultă în mod necesar şi evident că numai acestea au desfăşurat activitate pentru recurentă, atât timp cât acestea figurează în Registrul de evidenţă acces magazin Cluj-Napoca, fie chiar şi pentru o zi. Dispoziţiile Codului muncii nu limitează durata minimă pentru care poate fi încheiat un contract individual de muncă, prin urmare acesta poate fi încheiat chiar şi pentru o zi, tot astfel cum poate fi încheiat pe o fracţiune de zi.
Sub aspectul sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate, tribunalul reţine că a fost aplicată amenda minimă pentru fiecare dintre cele 51 de persoane pentru care nu a fost încheiat contract individual de muncă în condiţiile art. 16 din legea 53/2003. Totodată, este de notat importanţa deosebită pentru angajat a încheierii unui contract individual de muncă întrucât în baza acestuia beneficiază de vechime în muncă, asigurare socială, precum şi de celelalte beneficii pe care legea pe asociază, indiferent de durata contractului individual de muncă.
Nu poate fi reţinută ca o circumstanţă atenuantă încheierea ulterioară a contractelor individuale de muncă, aceasta fiind o obligaţie legală pentru angajator, iar nu o facultate. Nu ar putea fi reţinut în cauză nici gradul de pericol social concret scăzut al faptei, faţă de numărul mare de persoane cu privire la care au fost constatate abaterile, tot astfel cum recurenta angajator nu poate invoca necunoaşterea legislaţiei muncii.
Cu privire la circumstanţele personale ale contravenientului, invocate în cuprinsul cererii de recurs, instanţa constată că pe de o parte acestea nu
au fost probate, iar pe de altă parte a fost deja aplicată pentru fiecare dintre cele 51 de persoane o sancţiune minimul de 1500 lei prevăzut de legea în vigoare la momentul aplicării sancţiunii.
Astfel, tribunalul apreciază că sancţiunea a fost legal şi just individualizată, fără a se impune reindividualizarea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta SC împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. /2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va menţine în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinţei civile nr. pronunţată în dosarul nr. /2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menţine în totul. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică de la
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
| ← Desfasurarea activitatii in zilele declarate sarbatori legale.... | Limitele de apreciere a sancţiunii contravenţionale în... → |
|---|
