LITIGIU DE MUNCĂ. GESTIUNE COLECTIVĂ. RĂSPUNDERE MATERIALĂ. LIPSA VINOVĂŢIEI. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
LITIGIU DE MUNCĂ. GESTIUNE COLECTIVĂ.RĂSPUNDERE MATERIALĂ. LIPSA VINOVĂŢIEI.CONSECINŢE.
Dispoziţiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajarea gestionarilor,constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor secoroborează cu disp.art.270 din Codul muncii,referitoare la răspundereapatrimonială a angajaţilor, în sensul că aceştia nu răspund de pagubele provocate încaz de forţă majoră ori alte cauze neprevăzute şi nici atunci când acestea seîncadrează în riscul normal al serviciului.
Expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a stabilit căpierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizată se datorează unorcauze exterioare pârâţilor, în principal sistemului defectuos de înregistrare aproduselor, imputabil reclamantei.
(Decizia civilă nr.20/R-CM din 24 ianuarie 2006pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 27 septembrie2004, reclamanta SNP PETROM S.A. - Sucursala PECO Argeş achemat în judecată mai mulţi pârâţi, pentru a fi obligaţi să-i plăteascăsuma totală de 16.794.000 lei, reprezentând contravaloarea produselorpetroliere, diferenţă minus în gestiunea colectivă.
În motivarea acţiunii a susţinut că, urmarea inventaruluiefectuat în gestiunea Staţiei nr.8 Câmpulung, unde pârâţii îşi desfăşoarăactivitatea, s-a constatat o lipsă de 16.794.000 lei la produse petroliere peperioada 1.12.2002 - 30.06.2003.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.521/CM din data de19 octombrie 2005 a respins acţiunea, reţinând următoarele:
Pârâţii funcţionează la Staţia nr.8 Câmpulung, având atribuţiide gestiune, potrivit contractelor individuale de muncă şi fişei postului,iar urmarea inventarierii efectuate în gestiunea acestora, ce a avut învedere perioada 1.12.2002-30.06.2003, s-a stabilit o lipsă totală de16.794.000 lei.
S-a mai reţinut că potrivit art.24 din Legea nr.22/1969,gestionarii răspund de principiu material pentru cauzele provocate îngestiuni, iar potrivit art.27, în situaţia în care paguba a fost cauzatăîmpreună cu alţi angajaţi, răspunderea se stabileşte proporţional cucontribuţia fiecăruia la producerea acesteia.
Pe de altă parte a reţinut că în temeiul art.270 din Codulmuncii, salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele cauzateangajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, fiind exoneraţi încazuri de forţă majoră sau alte cazuri neprevăzute care nu puteau fiînlăturate, ori atunci când acestea se încadrează în riscul normal alserviciului.
În cauză, existenţa prejudiciului în gestiunea pârâţilor este denecontestat, discutabilă fiind vinovăţia acestora, din conţinutulraportului de expertiză efectuat în cauză rezultând că pierderile deproduse petroliere înregistrate de reclamantă se datorează următorilorfactori: diferenţe mari de temperatură dintre temperatura carburantuluiaprovizionat cu cisterna şi temperatura carburantului existent în rezervor,existenţa golurilor mari în rezervoare care favorizează procesul devaporizare şi implicit de pierdere a produselor, evidenţa este ţinută dereclamantă în unităţi de volum (litri) şi nu în unităţi de masă (kg.), caresunt constante, lipsa unei vânzări fluente a produsului face ca pierderiledatorate elementului variabil de temperatură, implicit densitatea, săcrească.
În consecinţă, expertul a apreciat că lipsurile în discuţie sedatorează sistemului defectuos de înregistrare a produselor petroliere înunităţi de măsură variabile, fără ca acestea să fie corectate funcţie devariaţia de temperatură.
Raportul de expertiză a relevat că împreună cu părţile s-averificat traseul produsului petrolier din rezervoare până la pompa dealimentare, constatându-se că nu există modalitate de neînregistrare aprodusului la livrare, iar părţile în prezenţa expertului au convenit că nuexistă un mod de sustragere a acestora din rezervoare sau pe traseulrezervor-pompă fără ca acestea să nu fie înregistrate.
În această situaţie, instanţa a conchis că nu se reţinevinovăţia pârâţilor ca element al răspunderii patrimoniale în producereaprejudiciului şi că dimpotrivă, în cauză sunt incidente disp.art.29 lit.b dinLegea nr.22/1969 care stipulează că, răspunde integral angajatul care,nesocotind îndatoririle sale de serviciu a adus pagube unităţii prin aceeacă nu a luat măsurile necesare pentru păstrarea bunurilor în condiţiicorespunzătoare.
Şi în fine, a reţinut că potrivit fişei postului, pârâţii nu aveauca atribuţii de serviciu luarea măsurilor pentru păstrarea bunurilor încondiţii corespunzătoare, acestea presupunând parametrii tehnici şi nu degestionare a produselor petroliere, specifice sarcinilor lor de serviciu.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus,pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul motivelorprevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.3041 Codprocedură civilă, susţinând în esenţă următoarele:
Sub aspectul primului motiv de recurs a susţinut că instanţade fond a făcut o aplicare greşită a Ordinului Ministrului Industriei şiComerţului nr.321/2000, incident perioadei august - septembrie 2003când s-a produs prejudiciul, precum şi a dispoziţiilor art.29 lit.b dinLegea nr.22/1969, coroborate cu fişa posturilor pârâţilor, din carerezultă atribuţiile acestora în sensul actelor normative invocate.
Sub aspectul celui de al doilea motiv de recurs, a susţinut căinstanţa şi-a întemeiat exclusiv convingerea pe concluziile raportului deexpertiză, care a dat o interpretare greşită reglementărilor legale aplicabilecauzei, ignorând Instrucţiunile de lucru nr.19988, referitoare la recepţiacantitativă a produselor petroliere, potrivit cărora în situaţia în caredensitatea produsului prezintă diferenţe în minus, lucrătorul gestionareste obligat să anunţe şeful depozitului furnizor pentru a analiza cauzeleşi a lua măsurile care se impun, lucru pe care pârâţii nu l-au făcut.
Recursul a fost respins ca nefondat, întrucât corect a reţinuttribunalul, că în gestiunea pârâţilor s-a constatat o lipsă în sumă de12.118.200 lei, produse petroliere, şi că în cazul acestora operează oprezumţie de culpă, ce a fost înlăturată în mod legal.
Dispoziţiile Legii nr.22/1969 cu privire la angajareagestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cugestionarea bunurilor se coroborează cu disp.art.270 din Codul munciireferitoare la răspunderea patrimonială a angajaţilor, în sensul că aceştianu răspund de pagubele provocate în caz de forţă majoră ori alte cauzeneprevăzute şi nici atunci când acestea se încadrează în riscul normal alserviciului.
Expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză a stabilitcă pierderile de produse petroliere înregistrate în gestiunea analizată sedatorează unor cauze exterioare pârâţilor, în principal sistemuluidefectuos de înregistrare a produselor, imputabil reclamantei.
Cu prilejul efectuării lucrării, în prezenţa reprezentantuluireclamantei şi pârâţilor s-a experimentat traseul produsului petrolier dinrezervoare până la pompa de alimentare şi s-a stabilit că nu existămodalitate de neînregistrare la livrare, ambele părţi fiind de acord că nuse pot sustrage produse petroliere din rezervoare pe acest traseu fără a fiînregistrate.
Cu alte cuvinte, reprezentantul reclamantei a recunoscutimposibilitatea sustragerilor de către pârâţi şi defectuosul sistem deînregistrare a produselor petroliere în unităţi de măsură variabile, ce nusunt corectate funcţie de variaţia de temperatură.
În motivele de recurs reclamanta a arătat, recunoscând încă odată, situaţia de fapt evocată, că vinovăţia pârâţilor constă în aceea că nuau încunoştinţat pe şeful depozitului furnizor referitor la situaţia expusă,pentru a lua măsurile ce se impun.
Din această perspectivă instanţa de fond a reţinut corectpotrivit art.29 lit.b din Legea nr.22/1969, că angajaţii răspund pentrupagubele aduse unităţii dacă nu au luat măsurile necesare pentrupăstrarea lor în condiţii corespunzătoare, însă conform fişei postului,pârâţii nu aveau atribuţii în sensul celor menţionate, acesteapresupunând parametrii tehnici şi nu de gestionare a produselorpetroliere.
De altfel, potrivit atribuţiilor şi pregătirii lor, gestionarii nicinu au cunoştinţele tehnice specifice pentru a sesiza modul defectuos deînregistrare a produselor petroliere la variaţii de temperatură şi nici nu auobligaţia să cunoască acest lucru.Pentru aceste considerente, a fost menţinută ca legală decizia recurată, cuconsecinţa respingerii căii de atac.
| ← Concedierea reclamantului fără efectuarea cercetării... | Concediere pentru necorespundere profesională. Obligaţie de a... → |
|---|
