Momentul şi modalitatea încetării contractului colectiv de muncă. Reguli de interpretare a contractului colectiv de muncă. Efectele şi limitele produse asupra contractului colectiv de muncă de actele ulterioare acestuia privind rezultatul negocierilor.
| Comentarii |
|
Încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 130/1996 atrage nulitatea contractului colectiv de muncă.
Secţia civilă, minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 808 din 18 mai 2011
Prin sentința civilă nr. 1858/D/16.11.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul 7529/110/2009 au fost respinse excepțiile tardivității și a lipsei de interes, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții P. I. și alții în contradictoriu cu pârâtele SC F.W. SA Tg. Ocna și Sindicatul F.W. SA Tg. Ocna, fiind obligată pârâta SC F.W.SA Tg. Ocna să plătească fiecărui reclamant câte 16.650 lei în sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății, reprezentând diferență plăți compensatorii. Prin hotărâre a fost obligată aceeași pârâtă și la plata către reclamanți a sumei de 5000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului de avocat solicitat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost salariații SC F.W. SA Tg. Ocna, fiind concediați colectiv prin deciziile din 17.07.2009 și respectiv din 15.09.2009, decizii prin care societatea angajatoare a stabilit că salariaților li se cuvine, ca titlu de protecție socială, suma de 5.550 lei, echivalentă a trei salarii medii nete pe societate.
Prin acțiunile deduse judecății, reclamanții au solicitat obligarea societății pârâte la plăți compensatorii cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate și contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, necontestând decizia de concediere, astfel încât dreptul la acțiune este supus nu termenului 30 zile prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. a C.muncii, ci celui de 6 luni prevăzut de lit. e) a aceluiași text, termen ce a început să curgă la data comunicării deciziilor către fiecare dintre reclamanți (date situate în intervalul 23.07.2009-02.10.2009) sau nu a început să curgă, nefiind făcută dovada comunicării deciziei, astfel încât cererile înregistrate la data de 16.12.2009 și respectiv la 13.01.2010 s-a constatat a fi formulate în termen, excepția tardivității invocată de pârâtă fiind respinsă.
Aceeași soluție a fost dată și excepției lipsei de interes având în vedere precizările la acțiune formulate de reclamanți (f. 302 vol. IX dosar fond).
Pe fondul cauzei, s-a reținut faptul că potrivit art. 43 alin. (3) din contractul colectiv de muncă al SC F.W. SA TG. Ocna, înregistrat la D.M.S.S.F. Bacău sub nr. 362/23.08.2007 (f.9, 10 dosar 7529/110/2009 vol. IX), în cazul concedierii colective, Comisia Paritară a negociat un pachet compensatoriu pornind de la prevederile minimale ale O.U.G. nr. 98/1999. Valabilitatea acestui contract a fost prelungită prin actul adițional nr. 3/2008 pe durata unui an începând cu data înregistrării actului adițional la D.M.P.S. Bacău, respectiv 29.08.2008 (f.1 dosar comun 7529/110/2009).
Forța obligatorie a contractului colectiv de muncă nu poate fi, însă, limitată în timp la data de 29.08.2009, având în vedere că prin dispozițiile art. 218 părțile au convenit ca încetarea contractului colectiv de muncă nu poate fi decât expresă, în lipsa unei convenții în acest sens, părțile recunoscând prelungirea tacită a contractului. Prin urmare, dispozițiile contractului colectiv de muncă înregistrat sub nr. 362/23.08.2007 au fost aplicabile până la încheierea noului contract colectiv de muncă, nefiind afectate nici de procesele-verbale încheiate la 11.06.2009, 15.06.2009 și 10.08.2009, acestea nefiind înregistrate, astfel cum cer dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 130/1996.
Potrivit O.U.G. nr. 98/1998 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie se stabilește diferențiat, pentru fiecare persoană căreia i s-a desfăcut contractul individual de muncă, și este egală cu: a) 6 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime în muncă mai mică de 5 ani; b) 9 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime în muncă între 5 și 15 ani; c) 12 salarii medii nete pe unitate pentru salariații cu o vechime în muncă mai mare de 15 ani - art. 32 alin. (1).
Este adevărat că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 98/1999, măsurile de protecție socială prevăzute de acest act normativ se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Trimiterea la prevederile minimale ale O.U.G. nr. 98/1999, însă, convenită de părțile contractului colectiv de muncă la nivelul SC F.W. SA Tg.Ocna nu echivalează, însă, așa cum în mod eronat susține societatea pârâtă, cu o extindere a aplicabilității acestui act normativ în întregul său, ci reprezintă voința părților privind punctul de plecare în negocierea pachetelor compensatorii, acest punct fiind constituit de prevederile O.U.G. nr. 98/1999, iar potrivit art. 7 alin. (1) și (2) și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, la negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă, părțile sunt egale și libere, contractele încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituind legea părților, executarea acestor contracte fiind, deci, obligatorie pentru părți.
Constatând, așadar, că prevederile art. 43 alin. (3) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu încalcă nici o dispoziție legală, instanța a constatat, de asemenea, deplina sa aplicabilitate, impunându-se respectarea sa de către societatea pârâtă care va fi obligată să plătească fiecărui reclamant, în temeiul art. 43 alin. (3) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și al art. 40 alin. (2) lit. c) C.muncii, suma de 16.650 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății, reprezentând diferență plăți compensatorii.
în temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C.proc.civ., instanța a obligat societatea pârâtă să plătească reclamanților 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului de avocat solicitat, de 10.050 lei (f. 39-105 dosar fond, apreciat ca fiind nejustificat de mare în raport de complexitatea cauzei și de munca efectivă depusă de avocat).
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, atât reclamanții, cât și pârâta SC F.W.SA Tg. Ocna.
Referitor la recursul reclamanților, având în vedere data comunicării sentinței recurate și data declarării recursului, recurenta-pârâtă a invocat excepția tardivității, reclamanții lăsând soluția la aprecierea instanței.
în motivarea recursului declarat de pârâtă în termen legal a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că solicitarea reclamanților ca instanța să modifice convenția părților este inadmisibilă în condițiile în care aceștia nu au invocat nulitatea proceselor verbale din datele de 11.06.2009 și 15.06.2009, prin care a fost stabilit cuantumul pachetului compensatoriu.
în aceste condiții, hotărârea instanței este lipsită de temei legal, având ca efect modificarea voinței părților.
S-a susținut necesitatea distincției dintre persoanele concediate la 17.07.2009, anterior încetării contractului colectiv de muncă la nivelul unității și cele concediate la 11.09.2009, când era aplicabil doar contractul colectiv de muncă la nivel național (denumit în continuare C.C.M. Național). în ultima situație dispozițiile C.C.M. Național nu făceau trimitere la O.U.G. nr. 98/1999 sau la un cuantum determinat al pachetului compensatoriu. S-a susținut interpretarea greșită a dispozițiilor art. 43 alin. (3) din C.C.M. F.W., motivarea instanței fiind în contradicție cu soluția pronunțată. De asemenea, s-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de particularitățile fiecărui salariat (vechime, calitate de pensionar, solicitarea de a fi incluși în lista salariaților disponibilizați), acordând în mod nelegal tuturor reclamanților diferența până la 12 salarii.
Pentru susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Legal citați, intimații reclamanți au lăsat soluția la aprecierea instanței cu privire la salariații ai căror vechime era mai mică de 15 ani, solicitând respingerea recursului pârâtei referitor la celelalte aspecte.
Intimatul-pârât Sindicatul F.W., legal citat, a fost reprezentat în fața instanței și a solicitat admiterea recursului pârâtei.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (19) C.proc.civ., analizând excepția tardivității recursului declarat de către reclamanți, având în vedere data comunicării hotărârii recurate - 26.01.2011, data declarării recursului - 8.02.2011 și termenul de recurs prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, instanța apreciază excepția ca fiind întemeiată. Astfel, termenul de recurs s-a împlinit, potrivit modului de calcul prevăzut de art. 101 alin. (1), (5) C.proc.civ., la data de 7.02.2011.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 301 teza a II-a și art. 80 din Legea nr. 168/1999, va fi respins recursul reclamanților ca tardiv formulat.
Examinând în fond recursul pârâtei pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, art. 3041 C.proc.civ., instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Verificarea temeiniciei și legalității hotărârii primei instanțe impune stabilirea întinderii efectelor actelor juridice relevante în cauză. Din această perspectivă instanța apreciază că dispozițiile art. 43 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă la nivelul SC F.W.SA (numit în continuare C.C.M. F.W.) pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea și-a încetat aplicabilitatea la data de 29.08.2009. Astfel acest contract a fost înregistrat la D.M.P.S. Bacău sub nr. 362/23.08.2007, fiind prelungit pentru 1 an, prin art. 4 din actul adițional nr. 3/2008 înregistrat la D.M.P.S. Bacău sub nr. 274/362/29.08.2008.
în consecință, având în vedere și dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 130/1996 în vigoare la acea dată, C.C.M. F.W. a fost în vigoare până la data de 29.08.2009.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură înregistrat la M.M.F.P.S. sub nr. 288/02/15.02.2006 și-a încetat valabilitatea la data de 15.02.2009, având în vedere inclusiv relațiile comunicate cu adresa nr. 590/DDSNN/24.09.2009 de M.M.F.P.S. - Direcția Dialog Social la Nivel Național.
în ceea ce privește Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, acesta a fost înregistrat sub nr. 162/13.03.2008, la M.M.S.E.F., fiind prelungit succesiv prin acte adiționale, ultimul fiind înregistrat sub nr. 162/13.03.2008 cu termen până la data de 13.03.2009.
Dispozițiile din C.C.M. F.W., precum și din cel la nivel de grup de unități din industria petrolieră privind momentul și modalitatea încetării contractului colectiv de muncă, doar prin convenția părților, în caz contrar operând prelungirea tacită a acestuia, invocate de către reclamanți, nu pot fi reținute în cauză, fiind contrare dispozițiilor art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 130/1996, dispoziții imperative a căror încălcare este sancționată cu nulitatea. Stabilirea unor asemenea clauze are drept consecință inexistența unui termen de valabilitate a contractului, termenul reprezentând un element esențial și definitoriu al contractului, potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 130/1996.
în acest cadru normativ instanța constată că reclamanților care au fost concediați în două etape distincte - 17.07.2009 și 11.09.2009 - le sunt aplicabile regimuri juridice distincte.
Astfel, pentru cei care au fost concediați la data de 17.07.2009 le sunt aplicabile clauzele C.C.M. F.W., în timp ce acelora care au fost concediați la data de 11.09.2009 le sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general ale C.C.M. Național pe anii 2007-2010, înregistrat la M.M.S.S.F. sub nr. 2895/21/29.12.2006.
Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (3) C.C.M. F.W. a fost realizată de către prima instanță în concordanță cu voința părților. Astfel, dispozițiile arătate stabilesc ca punct de plecare al negocierilor pentru pachetul compensatoriu în cazul concedierii colective prevederile minimale ale O.U.G. nr. 98/1999.
Apărările recurentei-pârâte cu privire efectele proceselor verbale încheiate la data de 11.06.2009, respectiv 15.06.2009 nu pot fi reținute de instanță, înlăturarea efectelor contrarii C.C.M. F.W. și valorificarea drepturilor salariaților neimpunând în mod necesar desființarea acestor procese verbale. Astfel, exercitarea drepturilor procesuale de către reclamanți s-a realizat în temeiul dispozițiilor art. 69 alin. (2) lit. f), art. 281-291 C.muncii, care reglementează modalitatea de soluționare a conflictelor de muncă în situația compensațiilor acordate salariaților în cazul concedierii, conform contractului colectiv de muncă aplicabil. în consecință, reclamanții au solicitat recunoașterea efectelor C.C.M. F.W. în ceea ce privește pachetul compensatoriu în cazul concedierii colective în concursul ivit între rezultatele negocierii și clauzele contractului colectiv de muncă.
Rezolvarea concursului dintre efectele produse de acestea nu necesită desființarea vreunuia dintre ele, ci recunoașterea legitimității unuia sau altuia.
Reținând că dispozițiile art. 7, art. 30 din Legea nr. 130/1996 stabilesc caracterul obligatoriu al executării contractului colectiv de muncă, instanța apreciază că în mod corect prima instanță a recunoscut efectele art. 43 alin. (3) din C.C.M. F.W. în detrimentul negocierilor al căror rezultat a fost consemnat în procesele verbale menționate.
Cât privește scopul Comisiei Paritare care a stabilit pachetul compensatoriu instanța apreciază că urmărirea respectării clauzelor contractului colectiv de muncă, convenită în anexa 1 la C.C.M. F.W., trebuie să se realizeze în limitele și condițiile atât ale contractului colectiv de muncă, cât și ale legii aplicabile, în caz contrar existând riscul încălcării acestora tocmai sub protecția capacității de negociere recunoscute comisiei, dar nu orice fel de negociere, fără limite și condiții.
Referitor la interpretarea dispozițiilor art. 43 alin. (3) din C.C.M. F.W. instanța apreciază că nu există niciun echivoc asupra limitei minime avute în vedere ca punct de plecare al negocierilor. Interpretarea voinței părților consemnate în art. 43 alin. (3) din C.C.M. F.W. avea în vedere pachetul compensatoriu reglementat de dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 98/1999 în situația concedierii colective. Existența unor reglementări speciale în privința beneficiarilor plăților compensatorii, a resurselor financiare pentru finanțarea acestora nu denaturează obiectul avut în vedere de dispozițiile C.C.M. F.W., care se refereau la dispozițiile O.U.G. nr. 98/1999 în contextul pragurilor minimale prevăzute de O.U.G. nr. 98/1999 pentru pachetul compensatoriu în cazul concedierii colective, neavând relevanță între părțile din prezenta cauză celelalte aspecte particulare reglementate de O.U.G. nr. 98/1999.
Trimiterea recurentei-pârâte la decizia nr. 20/2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii nu este relevantă în cauză, decizia indicată referindu-se la inexistența unei reglementări legale a cuantumului unor drepturi salariale, în timp ce în prezenta cauză prevederile art. 43 alin. (3) din C.C.M. F.W. au natura unei dispoziții de trimitere la plafoanele minimale reglementate explicit de un act normativ în vigoare. în consecință, recunoașterea efectelor clauzelor contractului colectiv de muncă reprezintă o problemă de stabilire a voinței părților și a concordanței cu normele care reglementează condițiile și limitele convenției părților consemnate în contractul colectiv de muncă.
Interpretarea clauzelor contractului potrivit voinței reale a părților conduce la concluzia că, în funcție de vechimea salariaților, acestora li se cuvenea un pachet compensatoriu la nivelul minim prevăzut de ordonanță.
Aceste considerente, privind interpretarea art. 43 alin. (3) C.C.M. F.W., sunt corespunzătoare situației salariaților concediați la data de 17.07.2009, când C.C.M. F.W. era în vigoare, dar nu și celor concediați la data de 11.09.2009, când mai era în vigoare doar C.C.M. Național pe anii 2007-2010.
în această din urmă situație, potrivit dispozițiilor art. 80 alin. (3) din C.C.M. Național acordarea de compensații bănești trebuia negociată cu respectarea prevederilor legale și/sau ale contractelor colective de muncă aplicabile. Nemaifiind în vigoare dispozițiile C.C.M. F.W., rezultatul negocierii pachetului compensatoriu pentru salariații concediați la data de 11.09.2009 nu mai are caracter conflictual raportat la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, grup de unități sau ramură, fiind obligatoriu pentru părți.
în consecință, acțiunea reclamanților concediați la data de 11.09.2009 se vădește nefondată.
Referitor la salariații concediați la data de 17.07.2009 instanța a constată că la soluționarea acțiunii formulate de către reclamanți prima instanță nu a analizat situația particulară a unora dintre aceștia.
Astfel, dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. b), alin. (2) din O.U.G. nr. 98/1999 reglementează cu caracter de principiu printre categoriile de persoane care nu beneficiază de plăți compensatorii persoanele care cumulează salariul cu pensia, precum și cele care în termenul de 60 de zile de disponibilizare îndeplinesc condițiile de pensionare pentru munca depusă și limită de vârstă sau la cerere.
în aceste categorii se încadrează reclamanții U.I., pensionat prin decizia nr.82370/01.05.1998, G.M., pensionat prin decizia 120941/27.03.2009 și B.C., pensionat prin decizia 120994/27.04.2009. Reclamantul S.G., menționat în cererea de recurs, nu este într-o situație similară, având în vedere că acesta a fost pensionat prin decizia nr. 123610/24.03.2010, mult ulterior deciziei de concediere din data de 17.07.2009.
în ceea ce îi privește pe salariații care au formulat cereri de a fi trecuți pe lista de disponibilizări - I.C. și I.F., instanța a constatat că aceștia au fost concediați la data de 11.09. 2009, nefiindu-le aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (3) din C.C.M. F.W. și nebeneficiind de pachetul compensatoriu prevăzut de O.U.G. nr. 98/1999.
Dintre salariații concediați în luna iulie 2009 din înscrisurile cauzei rezultă că o parte aveau o vechime mai mică de 15 ani, fiind îndreptățiți la diferențe de plăți compensatorii în cuantum diminuat, corespunzător vechimii: M.C.- vechime - 4 ani și 7 luni (fl.121 - vol. I dosar fond), P.C.- 9 ani și 6 luni, P.N.V.- 10 ani și 6 luni, H.G. - 14 ani și 11 luni, R.M.- 11 ani și 10 luni (fl.1 - vol. IX dosar fond). în consecință cestora li se cuvin diferențe în valoare de 5550 lei pentru M.C. și în valoare de 11.100 lei pentru fiecare dintre ceilalți.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041 C.proc.civ., a fost admis recursul pârâtei, a fost modificată sentința recurată în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de salariații concediați la data de 11.09.2009 și de cei pensionați.
A fost obligată pârâta la plata către salariații care la data concedierii aveau o vechime mai mică de 15 ani a unei sume corespunzătoare diferenței de 3, respectiv 6 salarii în loc de suma de 16 650 lei stabilite de prima instanță, sumele indicate urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, reprezentând diferență plăți compensatorii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
A fost respins ca tardiv formulat recursul reclamanților.
(Judecător Morina Napa)
| ← Plata indemnizaţiei de concediu de odihnă | Clauză de confidenţialitate. Temei juridic şi termen de... → |
|---|
