Răspundere patrimonială
| Comentarii |
|
In situaţia constatării, printr-un raport de expertiză contabilă, un minus şi un plus în gestiune rezultat din compararea soldurilor scriptice cu cele faptice stabilite în inventar cât şi în situaţia incertitudinii stabilirii stocurilor faptice la mărfuri şi la ambalaje, incorectitudine cauzată de nerespectarea Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753/2004, prejudiciul produs de gestionarul unităţii angajatoare constă în diferenţe între minusurile şi plusurile de gestiune constatate cu ocazia inventarierii.
Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 1624 din 28 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 894/29.06.2011 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC B.C. SRL în contradictoriu cu pârâta P.M.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta SC B.C. SRL Brăila cheamă în judecată pe pârâta P.M. pentru a fi obligată în temeiul art. 270 C.muncii , la plata sumei de 23.834,12 lei, reprezentând despăgubiri.
Reclamanta susține că pârâta a fost angajata sa în calitate de gestionar din 28.11.2008 și până la 1.07.2009, când i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă. în urma inventarului de gestiune s-a constatat o lipsă de 23.834,12 lei, produsă din vina sa exclusivă.
Pârâta, legal și în mod repetat citată, inclusiv prin publicitate, nu s-a prezentat în instanță și nu și-a formulat apărări.
în cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză contabilă.
Examinând acțiunea pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul a reținut cele ce vor arătate în continuare.
Pârâta a fost angajată la societatea reclamantă în baza contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. Brăila sub nr. 453278/2008, în calitate de gestionar începând cu data de 17.11.2008 (filele 11-12).
Din fișa postului (fila 14), rezultă că pârâta a gestionat depozitul de produse alimentare, având ca atribuții: recepția mărfii pe bază de documente contabile, din punct de vedere cantitativ și calitativ, depozitarea și livrarea mărfii, completarea zilnică a fișelor de magazie, participă la inventare, răspunde material pentru lipsurile din gestiune.
Prin decizia nr. 387/01.07.2009 s-a dispus concedierea pârâtei pentru absențe nemotivate în perioada: 1.06.2009-3.06.2009; 29.05.2009 și 1.07.2009.
Prin acțiune, reclamanta a menționat cuantumul prejudiciului constatat în urma inventarierii gestiunii pârâtei, dar nu a descris în nici un fel modalitatea în care pârâta a produs prejudiciul.
Mai exact, cu adresa fără număr aflată la fila 4 dosar, reclamanta precizează că prejudiciul constă într-o lipsă efectivă în valoare de 20.028,67 lei, iar după adăugarea T.V.A.-ului, valoarea prejudiciului este cel din acțiune. Prin aceeași adresă, reclamanta face precizarea că prejudiciul net s-a stabilit după acordarea perisabilităților conform H.G. nr. 831/2004.
Inventarierea gestiunii s-a efectuat în prezența pârâtei, dovadă fiind declarația de inventar și procesul-verbal de predare-primire semnate de P.M. (filele 10-11), dar data la care reclamanta a stabilit rezultatul inventarierii nu este precizată, nici în acțiune și nici în adresa de la fila 4.
La solicitarea reclamantei, în cauză s-a întocmit un raport de expertiză contabilă de către expert Ș.A.P.
Un prim obiectiv a fost de a se stabili corectitudinea prejudiciului reclamat prin acțiune și pentru situația în care prejudiciul reclamat nu a fost corect stabilit, să calculeze expertul prejudiciul produs de pârâtă. Expertul Ș.A.P. a constatat pe baza probelor de la dosar și a documentației de la sediul societății că prejudiciul nu a fost corect stabilit. Concluzia expertului se bazează pe faptul că în speță nu s-au respectat dispozițiile Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv.
în concret, nu s-au întocmit procese-verbale de constatare a rezultatelor inventarierii, nu există declarații de inventar ale pârâtei sau decizii de inventar care să cuprindă elementele ce trebuiau inventariate - cu excepția ultimului inventar, care a stabilit minusul reclamat prin acțiune - lipsa de colaborare a gestionarului cu celelalte compartimente ale societății (contabilitate, aprovizionare, etc.), lipsa unei evidențe tehnice - operative a gestionarului.
De asemenea, deși nu s-a menționat în nici o împrejurare, gestiunea pârâtei a fost inventariată, atât cu privire la marfa propriu-zisă (preparate), cât și cu privire la ambalaje. La preparate, expertul a constatat că nu s-au respectat dispozițiile art. 36 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753/2004, în sensul că la stabilirea rezultatului inventarului, trebuie comparat stocul faptic (din listele de inventar) cu stocul scriptic, din contabilitate.
în speță, stocul scriptic nu s-a putut verifica pentru că nu există evidență tehnico-operativă (fișe de magazie sau raport de gestiune). Diferențele în plus și în minus stabilite de expert s-au calculat prin folosirea ca stoc scriptic a listelor de inventar din 21 aprilie 2009 la care a adăugat intrările și a scăzut ieșirile. Această modalitate de stabilire a prejudiciului este însă în afara cadrului tehnic legal în domeniu.
Expertul a mai făcut precizarea că plusurile și minusurile la preparate pot fi compensate dacă între produse există risc de confuzie, însă numai în urma unei analize temeinice și cu aprobarea administratorului societății, conform art. 50 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753/2004.
La ambalaje, expertul a constat că listele de inventar nu conțin un astfel de component. Pe baza situației faptice, expertul a constatat că la ambalaje pârâta are un plus de 14.978,27 lei.
De asemenea, expertul a constat că nici o altă inventariere a gestiunii pârâtei, anterioară ultimei, nu a constatat vreo diferență în plus sau în minus. De aceea, raportul de expertiză a vizat doar ultima inventariere pentru perioada: 21.04.2009-29.05.2009.
Răspunzând unei obiecțiunii, în legătură cu perisabilitățile, expertul a arătat că nu a avut în vedere acest aspect, întrucât, potrivit H.G. nr. 831/2004 și Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753/2004, doar administratorul societății poate dispune în această materie.
Pentru toate aceste argumente, tribunalul a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert pentru care să fie atrasă răspunderea patrimonială a pârâtei, fiind respinsă acțiunea ca nefondată.
Aceiași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari, care au făcut parte din completul de judecată.
împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta SC B.C. SRL Brăila, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Cu ocazia obiecțiunilor la raportul de expertiză a arătat că expertul nu a răspuns cu privire la cuantificarea prejudiciului creat societății, obiecțiuni pe care instanța le-a respins.
Raportul de expertiză contabilă nu clarifică întinderea prejudiciului deși a avut un asemenea obiectiv la care expertul nu a răspuns.
Deși instanța de fond a arătat că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert, motivarea soluției se bazează pe lipsa unui prejudiciu și pe concluziile expertului care nu răspunde la obiectivul 2 din expertiză referitor la valoarea prejudiciului.
A solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Brăila, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în proces.
în drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 270 C.muncii , C.proc.civ.
Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041 C.proc.civ., curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs invocate pun în discuție aspectele privind stabilirea întinderii prejudiciului reclamat ca fiind produs de către intimata-pârâtă P.M. cu ocazia exercitării funcției de gestionar în cadrul recurentei-reclamante SC B.C. SRL Brăila.
De menționat faptul că intimata pârâtă a îndeplinit funcția de gestionar în cadrul recurentei-reclamante începând cu data de 17.11.2008 și până la data de 1.07.2009 când s-a dispus încetarea, prin concediere, a raporturilor de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (1) C.muncii , salariații răspuns patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Potrivit fișei postului, în calitatea sa de gestionar depozit produse alimentare intimata-pârâtă avea obligația de a gestiona produsele societății luate în primire și existente în depozit și de a răspunde patrimonial pentru lipsurile în gestiune.
în speță, obiectul cauzei dedus judecății îl constituie pretențiile recurentei-reclamante de obligare a intimatei-pârâte la plata sumei de 23.834,12 lei cu titlu de prejudiciu produs societății, acesta reprezentând minus în gestiune constatat cu ocazia efectuării inventarului vizând perioada 21.04.2009-29.05.2009.
Potrivit raportului de expertiză contabilă administrat în cauză, prejudiciul reclamat de recurentă în sumă brută de 23.834,12 lei nu este stabilit corect de societate deoarece stocul scriptic a fost stabilit eronat fără a se ține cont de inventarul de la începutul perioadei, respectiv 21.04.2009.
Cu toate acestea, expertul contabil desemnat a identificat faptul că în urma inventarierii din data de 29.05.2009 societatea prezenta un minus în gestiune în sumă net de 17283,51 lei și un plus de gestiune de 13.634,21 lei pentru divizia de preparate, rezultat din compararea soldurilor scriptice cu cele faptice stabilite în inventar.
Produsele care fac obiectul plusurilor și minusurilor de gestiune se pot compensa în condițiile Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753/2004-privind normele de inventariere.
Cu ocazia răspunsului la obiecțiuni, expertul și-a menținut punctul de vedere arătat mai sus, identificând cu ocazia extinderii verificărilor pe perioada 24.11.2008-29.05.2009 un plus de inventar la ambalaje în sumă de 7200,92 lei și un minus de 94,15 lei.
Este adevărat că expertul a menționat faptul că incertitudinea stabilirii stocurilor faptice la mărfuri și la ambalaje s-a datorat nerespectării Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind aprobarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, aflate în vigoare în acea perioadă, concluzii care au fost preluate și de instanța de fond în considerentele sentinței civile pronunțată.
însă, concluzia instanței de fond este acea că în cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert pentru care să fie atrasă răspunderea patrimonială a pârâtei.
într-o atare situație, instanța avea obligația de a exercita rol activ, caracterul de certitudine al prejudiciului fiind în legătură cu stabilirea acestuia pe baza unor date economice concrete, fapt ce nu echivalează cu constatarea inexistenței acestuia și respingerea acțiunii ca nefondată.
Cu toate acestea, soluția casării sentinței civile și a trimiterii cauzei spre rejudecare așa cum a solicitat recurenta-reclamantă nu se impune întrucât, cu ocazia exercitării controlului judiciar devolutiv, curtea apreciază că sunt suficiente elemente probatorii care să conducă la stabilirea și evaluarea întinderii prejudiciului cauzat.
Astfel, potrivit raportului de expertiză administrat în cauză, curtea reține că prejudiciul cauzat recurentei - reclamante de către intimata-pârâtă se identifică ca diferența între minusurile și plusurile de gestiune constatate cu ocazia inventarierii din data de 29.05.2009 în sumă de 3649,30 lei , plusurile și minusurile în gestiune putând fi compensate (17.283,51- 13.634,21= 3649,30 lei).
în consecință, pentru toate considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. a fost admis recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL.
A fost modificată în tot sentința civilă nr. 894/29.06.2011 a Tribunalului Brăila și în rejudecare:
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.C. SRL în contradictoriu cu pârâta P.M.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3549,30 lei cu titlu de prejudiciu.
Ca parte căzută în pretenții, conform prevederilor art. 274 alin. (1) C.proc.civ., a fost obligată intimata să plătească recurentei suma de 2458 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
(Judecător Anica Ioan)
| ← Conflict de muncă cu privire la încetarea contractului... | Legea insolvenţei. Limitele competenţei materiale a... → |
|---|
