Recalculare pensie din sistemul public, provenită din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. Imposibilitatea utilizării, la determinarea punctajului mediu anual a primelor sau a veniturilor suplimentare la retribuţia tarifară de încadrare care au
| Comentarii |
|
Luând în considerare doar principiul contributivităţii, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obţinute pe perioada desfăşurării activităţii în muncă, putând fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent şi care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislaţiei anterioare. Cele două condiţii, instituite prin art. 164 alin. (3) din lege corelat cu partea finală a Anexei nr. VI din OUG nr. 4 /2005, sunt cumulative. Împrejurarea că art. 23 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 stabileşte ca bază de calcul a contribuţiei de asigurări sociale venitul brut realizat lunar, detaliat în pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezintă relevanţă dacă se pretinde valorificarea unor venituri pentru un stagiu de cotizare realizat înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000, care, cu excepţia normelor tranzitorii, nu se aplică retroactiv. Primele şi veniturile suplimentare la retribuţia tarifară de încadrare care au fost realizate în acord global sunt exceptate din categoria sporurilor, indemnizaţiilor şi majorărilor de retribuţii tarifare prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 4/2005, care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual. Prin Decizia nr. 30/2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat în sensul că prevederile pct. VI din Anexa la O.U.G nr. 4/2005 sunt clare şi lipsite de echivoc, astfel încât nu trebuie interpretate. Art. 329 C.prc. civ. nu face distincţie intre soluţiile de admitere a recursului in interesul legii şi cele de respingere, atunci când statuează asupra efectelor lor obligatorii, astfel încât în măsura în care au efect obligatoriu interpretările date de ÎCCJ asupra unor dispoziţii legale atunci când ele sunt confuze ori contradictorii, cu atât mai mult sunt de natură a îndatora instanţele judecătoreşti la respectarea lor, atunci când, în condiţii identice de compunere şi competenţă, deciziile instanţei supreme constată soluţia legislativă ce se impune cu evidenţă într-un anumit gen de litigii.
Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 16 din 11 ianuarie 2011
Prin Sentința Civilă nr. 2742/18.10.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 7019/302010, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta N.O.Z. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, acțiune ce a avut ca obiect recalcularea pensiei titularei pe baza unor venituri suplimentare atestate prin Adeverințele nr. 2392 și 2394/22.06.2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta beneficiază de pensie pentru limită de vârstă stabilită, în temeiul Legii nr. 3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala, cu modificările si completările ulterioare, prin decizia nr. 172167/20.11.1997. începând cu data de 01.12.2005, i s-a recalculat pensia pentru limită de vârsta din sistemul public ca urmare a aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobata cu modificări prin Legea nr. 78/2005 si H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 si H.G. nr. 1456/2005 privind unele masuri referitoare la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Din considerentele Deciziei nr. 30/16.11.2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 15/2009, asupra recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept vizând stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat cu luarea în considerare a formelor de retribuție obținute în acord global, rezultă că, în spețe, precum cea din prezentul dosar, se aplică prevederile cuprinse la art. 164 alin. (1) - (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare și la Mențiunea de la pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005.
Veniturile rezultate din adeverința de care se prevalează reclamanta reprezintă, potrivit celor menționate de către fostul angajator, prime și suplimentări salariale obținute în urma retribuirii muncii în acord global, pentru care s-a reținut, la data plății, contribuția de asigurări sociale. Instanța de fond a considerat că ele nu se pot valorifica pentru calculul pensiei, raportat la dispozițiile din art. 4 alin. (2) ale O.U.G. nr. 4/2005 și din anexa nr. 1 la aceeași ordonanță.
Tribunalul a mai apreciat că nu se poate reține că veniturile dovedite prin adeverințele depuse la dosar se identifică celor stabilite legal pentru calculul pensiei, respectiv că omisiunea de valorificare la acest calcul a veniturilor suplimentare reprezentând premii ori sume obținute în acord global contravine dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv, principiului contributivității conform căruia”fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Principiul astfel consacrat presupune doar faptul că drepturile de asigurări sociale nu pot fi acordate fără a se fi contribuit anterior la constituirea fondurilor aferente, dar nu implică și o proporționalitate între sumele cu care s-a contribuit și prestațiile de asigurări sociale ulterior acordate. O atare proporționalitate nu ar fi de conceput în primul rând datorită faptului că întinderea unor astfel de prestații nu poate fi cunoscută anterior stabilirii lor, dat fiind că diferă în funcție de durata vieții beneficiarului, iar pe de altă parte pentru că ele se stabilesc și pe baza principiului solidarității sociale, consacrat în art. 2 lit. c) al Legii nr. 19/2000, presupunând că toți participanți la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. în alți termeni, din contribuțiile de asigurări sociale achitate de unii asigurați se realizează și prestațiile cuvenite altor persoane, chiar în situațiile în care acestea din urmă au contribuit mai puțin la constituirea fondurilor de asigurări, în ipoteza anumitor riscuri sociale asigurate, cum ar fi incapacitatea de muncă determinată de boli sau accidente de muncă, de sarcină și lăuzie, etc.
Așadar, luând în considerare doar acest principiu, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă, putând fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent. La această concluzie se poate ajunge și prin aplicarea unor reguli de interpretare a normelor legale, care exclud posibilitatea aplicării principiilor de drept, atunci când într-o materie sunt stabilite norme legale exprese, acestea constituind izvor de drept, în timp ce principiile menționate pot fi valorificate ca un astfel de izvor doar subsidiar, în absența unor reglementări în sistemul de drept.
împrejurarea că art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000 stabilește, ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale, venitul brut realizat lunar, detaliat în pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezintă relevanță în speță, în primul rând pentru că vizează exclusiv baza de calcul al contribuției, iar nu modul de calcul al pensiei, iar în al doilea rând pentru că nu poate fi aplicat în cazul reclamantei, pentru argumentele deja expuse.
Ca atare, în cauză pot fi valorificate doar acele venituri obținute de reclamantă în cursul activității, care sunt identificate prin art. 4 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 4/2005.
Potrivit art. II din anexă, doar anumite sporuri, indemnizații și majorări ale retribuției tarifare stabilite în conformitate cu Legea nr. 57/1974 a retribuirii după cantitatea și calitatea muncii sunt enumerate în vederea valorificării la calculul pensiei. Din adeverința depusă la dosar nu rezultă că sumele suplimentare obținute în unele luni de către reclamanta s-ar regăsi între cele enumerate la pct. II din Anexa 1, motiv pentru care nu pot fi valorificate. Dimpotrivă, conform susținerilor reclamantei, aceste suplimentări au fost acordate în condițiile art. 120 și următoarele din Legea nr. 57/1974, astfel încât este evident că nu se regăsesc între cele enunțate în anexă, singurul spor care vizează activitatea de proiectare cu privire la care este stabilită modalitatea de retribuire în articolele menționate, fiind cel din art. 121 alin. (8), care însă nu a fost obținut de către reclamanta, fiind acordat șefilor de programe de cercetare și de introducere a tehnologiilor care prezintă importanță deosebită, pe durata realizării programelor.
întrucât câștigurile (adaosurile) suplimentare la salariul de bază, a căror valorificare o solicită reclamanta, sunt realizate în acord global, sunt incidente dispozițiile cuprinse la Mențiunea de la pct., VI din anexa la O.U.G. nr. 4/2005, în sensul că: „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare date de 01.04.2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”.
Prin urmare, veniturile suplimentare la retribuția tarifară de încadrare care au fost realizate în acord global sunt exceptate din categoria sporurilor, indemnizațiilor și majorărilor de retribuții tarifare prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 4/2005, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta N.O.Z., solicitând modificarea în tot a sentinței supusă reformării, în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost ea formulată în primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei, care, în opinia sa, se circumscriu normelor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a reținut că ele au vizat, în esență, greșita interpretare și aplicare de către instanța de fond a prevederilor Legii nr. 19/2000, care impun valorificarea, la stabilirea cuantumului pensiei, a salariului realizat lunar și a sporurilor dovedite prin adeverințele eliberate de unități, în această categorie intrând și veniturile realizate suplimentar care au avut caracter permanent și pentru care fostul angajator al asiguratului a plătit CAS-ul.
Reclamanta a invocat și practica judiciară constantă a instanțelor judecătorești, pe care a exemplificat-o, în sensul admiterii în mod frecvent a cererilor de valorificare a acestor categorii de venituri.
Poziția procesuală a intimatei Casa Județeană de Pensii Timiș a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând argumentele expuse pe larg în apărare în primul ciclu procesual.
Analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în primul ciclu procesual și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a reținut următoarele:
în mod judicios prima instanță a înlăturat argumentele reclamantei, apreciind că, luând în considerare doar principiul contributivității, nu se poate conchide că este necesar a se valorifica, la calculul pensiilor, în sistemul instituit prin Legea nr. 19/2000, toate veniturile obținute pe perioada desfășurării activității în muncă, putând fi valorificate doar acele venituri care aveau caracter permanent și care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Cele două condiții, instituite prin art. 164 alin. (3) din lege corelat cu partea finală a Anexei nr. VI din OUG nr. 4 /2005, fiind în mod evident cumulative.
Adeverința invocată de reclamantă nu îndeplinește cel puțin una din condițiile mai sus enumerate, deoarece ele sunt prezumate de legiuitor că nu au făcut parte din baza de calcul al pensiei.
împrejurarea că art. 23 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 stabilește ca bază de calcul a contribuției de asigurări sociale venitul brut realizat lunar, detaliat în pct. 7 din Ordinul 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, de modificare a Ordinului nr. 340/2001, prin care s-au adoptat normele metodologice de aplicare a acestei legi, nu prezintă relevanță în speță deoarece reclamanta pretinde valorificarea unor venituri pentru un stagiu de cotizare realizat înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 19/2000, care, cu excepția normelor tranzitorii, nu se aplică retroactiv.
Prin Decizia nr. 30/2009, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art.12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Aceasta este obligatorie pentru instanțele judecătorești de la momentul redactării și publicării sale in Monitorul Oficial.
în considerentele acestei decizii, instanța supremă a statuat în sensul că prevederile pct. VI din Anexa la O.U.G nr. 4/2005, potrivit cărora formele de retribuire în acord nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, sunt clare și lipsite de echivoc, astfel încât nu trebuie interpretate.
Art. 329 C.proc.civ. nu face distincție intre soluțiile de admitere a recursului in interesul legii și cele de respingere, atunci când statuează asupra efectelor lor obligatorii.
Pe de altă parte, în măsura în care au efect obligatoriu interpretările date de îCCJ asupra unor dispoziții legale atunci când ele sunt confuze ori contradictorii, cu atât mai mult sunt de natură a îndatora instanțele judecătorești la respectarea lor, atunci când, în condiții identice de compunere și competență, deciziile instanței supreme constată soluția legislativă ce se impune cu evidență într-un anumit gen de litigii.
Reclamanta nu poate invoca practica judiciară a instanțelor ca argument pentru a obține o hotărâre judecătorească favorabilă, pentru simplul fapt că, în dreptul intern, precedentul judiciar nu este izvor de drept. Pe de altă parte, hotărârile judecătorești la care autoarea recursului a făcut referire au fost pronunțate înainte ca instanța supremă să fi soluționat recursul în interesul legii, dezlegarea din acesta devenind obligatorie pentru viitor, potrivit art. 329 C.proc.civ.
Pentru toate argumentele de fapt și de drept reținute, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a principiului contributivității, instituit prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, precum și a prevederilor art. 164 din același act normativ, motiv pentru care a respins recursul reclamantei, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
(Judecător dr. Carmen Pârvulescu)
| ← Aplicarea sancţiunii disciplinare pentru abateri grave... | Prescripţia dreptului organului de conducere al unităţii de a... → |
|---|
