Decizia civilă nr. 1636/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1636/R/2011
Ședința publică din data de 10 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. „. C. S.A împotriva sentinței civile nr. 5214 din 13 decembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat L. A., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul S.ui I. C. - vicepreședinte Paul M.u, pentru reclamantul membru de sindicat, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie
2011 S. I. C. din cadrul Sucursalei E. C., în numele și pentru reclamantul intimat, a înregistrat la dosar întâmpinare.
În ședința publică de azi reprezentantul sindicatului depune la dosar împuternicire și concluzii scrise, precum și practică judiciară și arată că înțelege să susțină întâmpinarea și concluziile formulate.
Curtea constată că nu a fost depus la dosar extras din Contractul Colectiv de muncă pe anul 2005-2006, cu privire la drepturile bănești solicitate.
Reprezentantul sindicatului solicită cuvântul pe fond arătând că până la sfârșitul dezbaterilor urmează a fi depus Contractul Colectiv de M. în dosarul cu nr. (...), prima cauză pe rol.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul S.ui I. C. din cadrul Sucursalei E. C. solicită respingerea excepției tardivității introducerii acțiunii invocate de pârâta recurentă, în cauză fiind incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, drepturile salariale solicitate prin acțiune fiind de natura celor cu termen de revendicare în 3 ani și nu în 6 luni așa cum susține pârâta. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. În esență, susține că argumentul pârâtei că ar înfrunta greutăți financiare nu poate fi reținut atâta vreme cât obligația de a acorda salariaților ajutorul material aferent Zilei SC E. SA este un drept prevăzut în Contractul Colectiv de M., rezultatul negocierii cu reprezentanții salariaților.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A P rin sentința civilă nr. 5214 din (...) a T.ui B. N. pronunțate în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiuneinvocată de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul/a L. A., prin mandatar S. I. C. împotriva pârâtei S. E. C. S. B. și în consecință a fost obligată pârâta S. E. C. S., să plătească reclamantului/ei un ajutor material cu ocazia zilei SC E. SA, în sumă de 350 lei-impozabili, aferent anului 2007, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie 2007, până la data plății efective; a fost obligată pârâta S. E. C. S., să plătească reclamantului/ei un ajutor material cu ocazia zilei S. E. S., în sumă de 540 lei-impozabili, aferent anului 2008, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației de la data de 18 octombrie 2008, până la data plății efective. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță examinând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului/ei, privitor la acordarea drepturilor bănești pretinse pentru anii 2007-2008, a respins-o ca neîntemeiată în considerarea prevederilor art. 283 lit. c din Codul Muncii, care stipulează că cererile care au ca obiect un conflict individual de muncă, constând în plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. D. bănești obiect al acțiunii, ajutorul material aferent zilei S. E. C. S. (18 octombrie) pentru anii 2007-2008 se circumscriu sferei drepturilor salariale suplimentare, stabilite în conformitate cu art. 37 din Codul Muncii prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Contrar aserțiunilor pârâtei, pretenția dedusă judecății nu se află în relație cu ipoteza legală la care face referire lit. e a art. 283 alin. 1 din Codul Muncii, ci vizează acordarea drepturilor bănești cuvenite angajaților, asimilate drepturilor salariale, ce trebuie să aibă un regim juridic similar, inclusiv sub aspectul termenului de prescripție. Ori raportat la data înregistrării cererii pe rolul instanței, (...) și momentul la care pârâta era obligată să plătească pretinsele drepturi cu ocazia zilei S. E. C. S., 18 octombrie, pentru anii 2007 și
2008, tribunalul a conchis că pretenția reclamanților a fost promovată anterior expirării termenului de prescripție de 3 ani, instituit de textul art. 283 lit. c din
Codul muncii, exercitarea dreptului reclamantului nefiind de natură a antrena consecința prescrierii.
În ceea ce privește fondul pretenției, instanța a reținut că pârâta nu a negat îndreptățirea afirmată de reclamanți, la beneficiul dreptului salarial suplimentar al ajutorului material aferent zilei S. E. C. S., stipulate de art. 65 din Contractul Colectiv de M. la nivel de unitate, ci prin precizările sale a învederat că situația economico-financiară a angajatorului nu a permis decât acordarea parțială a drepturilor pretinse în anul 2007 și neîndeplinirea totală a obligației în anul 2008.
Instanța a reținut că potrivit art. 65 din Contractul Colectiv de M. încheiat la nivelul SC E. C. SA pentru anii 2007-2008, salariații beneficiază de un ajutor material bănesc, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, cu ocazia zilei S. E. C. S..
Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 1, lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și constatând că pretențiile reclamantului/ei sunt fundamentate pe o prevedere din contractul colectiv de muncă legal încheiat, valabil pentru anii 2005-2008 inclusiv, respectiv art. 65 din această convenție, conform căreia de ziua S. E. C. S., se va acordasalariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, prevedere căreia pârâții nu i-au dat eficiență, instanța a apreciat acțiunea ca fiind întemeiată, cu referire la drepturile bănești aferente anilor 2007 și 2008, cu mențiunea că în anul 2007 a fost acordat reclamantului/ei un premiu în sumă fixă de 100 lei, cu ocazia zilei sus menționate, astfel că s-a impus a fi acordată doar diferența.
Cuantificarea pretenției deduse judecății este corectă, în deplin acord cu actele adiționale ale contractului colectiv de muncă, în cuprinsul cărora se menționează expres că în anul 2007 salariul de bază la nivelul clasei I de salarizare este de 450 lei, iar în anul 2008 este de 540 lei.( f 19 -. 5 anexa 1 poziția 1, respectiv f 26 -. 8 anexa 1 poziția 1).
Împrejurarea că aceste sume de bani sunt supuse impozitării este pe de o parte dovedită de inexistența unei clauze exprese de excludere de la impozitare, iar pe de altă parte este afirmată de însuși mandatarul reclamantului/ei, potrivit consemnărilor din practicaua hotărârii.
Îndreptățirea reclamantului la beneficiul dreptului salarial suplimentar în discuție este probată de îndeplinirea celorlalte condiții (prima fiind aceea de titular al raportului de muncă) instituite expres de prevederile art. 65 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, adică de a nu fi absentat nemotivat de la serviciu, de a nu fi sancționat pentru consumul de băuturi alcoolice ori de a nu se fi aflat în concediu fără plată pentru o perioadă de 1 an, aspect atestat de angajator prin scriptul intitulat „precizare la acțiune";.
Cauza pentru care nu a fost îndeplinită obligația asumată de angajator prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înainte evocată, aceea că dificultățile economico-financiare cu care s-a confruntat, au împiedicat acordarea banilor, nu poate avea efectul exonerator la care fac trimitere apărările pârâtei, în lipsa instituirii exprese a unui atare aspect de exonerare.
Nesatisfacerea obligației este în contradicție atât cu prevederile CCM la nivel de unitate cât și cu dispozițiile art. 40 alin. 2 din codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, coroborate cu dispozițiile art. 236 alin. 4 din codul muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Î. obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă este obligatorie pentru părți potrivit art. 243 din codul muncii, astfel încât față de recunoașterea pârâtei că nu au fost achitate drepturile salariale solicitate pentru anul 2008, iar pentru anul 2007 a fost achitată doar suma de 100 lei, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant/ă și a obligat pârâta, să plătească ajutorul material pentru Ziua S. E. C. S., aferent intervalului de timp indicat prin acțiune.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a reținut că potrivit art. 1681
Cod Civil, creditorul este îndreptățit, să pretindă atât repararea pagubei suferite reprezentând drepturile salariale neacordate cât și beneficiul de care a fost lipsit în acest sens, impunându-se actualizarea sumelor datorate de pârâtă cu indicele de inflație, de la data la care obligațiile de plată au devenit exigibile în anii 2007 și 2008, respectiv 18 octombrie 2007 și 18 octombrie 2008, și până la data efectivă a plății.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate. Opinia asistenților judiciari este în concordanță cu cele expuse.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. E. C. S. B. solicitândcasarea sentinței, cu respingerea acțiunii.
În motivare, se arată că instanța de fond a reținut greșit faptul că acțiunea este supusă unui termen de prescripție de 3 ani conform art. 166
Codul Muncii, deoarece art. 65 din Contractul colectiv de muncă face referire la
"ajutoare materiale" acordate odată pe an și nu la salarii.
Nu este de acord cu modul concis în care instanța își motivează sentința cu privire la termenul de prescripție reținut a fi incident în cauză.
Termenul de prescripție aplicabil este termenul de 6 luni, conform art. 283 lit. e din Codul muncii, sens în care invocă dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a
și art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Învederează că ajutorul material acordat cu ocazia Zilei Electrificării nu are regimul juridic aplicabil salariului, întrucât ajutorul respectiv se acordă o singură dată pe an și nu reprezintă o contraprestație a angajatorului pentru munca prestată de salariat, raportat la prevederile art. 154 alin. 1 și 2 Codul muncii, ci este o liberalitate a angajatorului față de proprii angajați, acordată doar datorită simplei calități de salariat.
În drept se invocă disp.art.304 pct.6 C.proc.civ.
Reclamantul S. I. C. din cadrul Sucursalei E. C., în numele salariațilormenționați în tabelul anexă la acțiune, a formulat întâmpinare și concluzii scrise,cu același conținut, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare, invocă aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cu precizarea că potrivit Codului Fiscal - (Legea nr. 571/(...)) art. 55 alin. 1, „sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și/sau în natura, obținute de o persoana fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau forma sub care ele se acordă";.
Privitor la invocarea art. 304 alin. 6 C.proc.civ., arată că instanța de fond a acordat numai ce au solicitat în acțiunea introductiva și nimic mai mult.
Se fac și dezvoltări raportat la fondul litigiului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Raportat la invocarea prevederilor art. 304 pct.6 C.proc.civ., se constată că din dezvoltarea motivelor de recurs nu se desprinde nici o critică a sentinței care să poată fi încadrată în acest text de lege. Nu se verifică, de asemenea, ca prima instanță să fi acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtei să acorde ajutorul material aferent zilei S. E. C. S. pentru anii 2007 și 2008, reprezentând un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflației de la data scadenței, 18 octombrie 2007, respectiv 2008, și până la data plății efective a sumei, mai precis, suma de 350 lei pentru anul
2007 și 540 lei pentru anul 2008, cu actualizări. Este exact ceea ce a acordat prima instanță.
Cât privește motivul de recurs prin care se invocă greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii, Curtea reține că acesta se încadrează la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., invocându-se practic în acest mod încălcarea sau aplicarea greșită a legii prin hotărârea pronunțată.
Nu este fondat acest motiv, având în vedere că art. 283 alin.(1) din Codul muncii prevede că „cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: (…) c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; (…) e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Potrivit alineatului 2 al aceleiași norme citate, „în toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.";
De asemenea, conform art. 1 alin. (1) din Legea 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 236 alin.(1) din Codul muncii.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 283 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Curtea apreciază corectă interpretarea primei instanțe, care a considerat că dreptul solicitat se subsumează categoriei de drepturi salariale, conform art. 155 Codul muncii, care enumeră ca fiind componente ale salariului salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Or, ajutorul material aferent zilei S. E. C. S. constituie tocmai un astfel de alt adaos. Un ajutor bănesc acordat în considerarea calității de angajat nu poate reprezenta decât un drept salarial, deci o contravaloare a activității profesionale prestate, fiind de la sine înțeles că angajatorul nu procedează la stipularea unui atare drept decât în considerarea acestei activități pe care angajatul o prestează în beneficiul său, deci ca o bonificație prin care să sporească pachetul salarial și astfel, să facă mai atractiv postul, sau să își fidelizeze angajații, sau să mențină salariile la un nivel competitiv pe piață.
Art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii are caracter de normă generală, reglementând în general situația litigiilor generate de nerespectarea unor clauze din contractele colective de muncă, pe când art. 283 alin. 1 lit. c) Codul muncii dobândește, comparativ, caracter de normă specială, atunci când se referă la drepturi salariale reglementate prin contractul colectiv de muncă, astfel încât se va aplica norma specială, în conformitate cu dictonul specialia generalibus derogant, deci dispozițiile de la litera c), atunci când drepturile salariale neplătite sunt reglementate într-un contract colectiv de muncă.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge recursul în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. C. S. B. împotriva sentinței civile numărul 5214 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M
2 ex/(...)
Jud.fond: C.N.
| ← Decizia civilă nr. 2360/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3134/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
