Decizia civilă nr. 4961/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 4961/R/2011
Ședința 29 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘED.TE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. Ș. AL J. C. și chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C. împotriva sentinței civile nr. 3788 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe reclamanții S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat D. N., P. O., A. M., M. M., M. A., A. L. G., M. I. G. -și R. C. D., precum și pe pârâții intimați M. E., C., T. ȘI S. și Ș. CU C. I-V. P. DE J., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constă că la data de 28 noiembrie 2011 reclamantul intimat a formulat și înregistrat la dosar întâmpinare.
Văzând că părțile au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A A supra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr.465 din (...), reclamantul S. S. D. I. T. în numele si pentru membrii de sindicat: D. N., P. O., A. M., M. M., M. A., A. L. G., M. I. G. și R. C. D. au chemat în judecată pe pârâții: S. CU C. I-V. P. DE J., I. S. AL J. C., M. E., C., T. SI S., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, unitatea de învățământ pârâtă să fie obligată la calculul si plata drepturilor neacordate reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți si programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii activității didactice, prevăzut de L. nr. 3., aferent anului 2009 si suma efectiv plătită actualizate în funcție de rata de inflație la data plătii, iar pârâții I. Ș. al J. C., M. E. C., T. si S. si Ministerul Finanțelor Publice să fie obligați să aloce sumele necesare plăti integrale a acestui ajutor pe anul 2009.
1
În motivarea acțiunii formulate reclamantul a arătat că, potrivit L. nr.
3. începând cu data de (...), cadrele didactice si/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, beneficiază de un ajutor financiar anual reprezentând echivalentul în lei a sumei de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățiri calității activității didactice.
S-a mai susținut că în aplicarea acestor dispoziții legale pârâții M. E., C., T. și S. si Ministerul Finanțelor Publice au elaborat N. metodologice, aprobate prin H. nr. 4., care prin art. 2 prevăd în mod expres că acest ajutor se acordă de unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea în urma unei cereri înregistrate până la data de 01.11 pentru anul următor.
Reclamantul a mai arătat că deși membrii de sindicat au calitatea de cadre didactice titulare/suplinitoare calificate și au depus cererile pentru acordarea acestui ajutor la unitatea de învățământ până la data de (...), nu au primit integral sumele care li se cuveneau până la data înregistrării prezentei acțiuni.
Deși au fost efectuate mai multe demersuri către I. Ș. J. C., singurul efect al acestora a fost plata, până la sfârșitul anului 2009, a sumei de 130 lei în baza Circularei M.E.C.I. nr.128/CB/(...).
In ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a M. F. P., reclamantul a arătat că potrivit art. 3 alin.l pct.6 din H. nr. 34/2009, acesta elaborează pe bază de metodologii proprii proiectul bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare, iar conform pct.2 din același articol, acest pârât aprobă, în condițiile legii, deschiderea de credite bugetare.
Pârâtul I. Ș. J. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
La rândul său, Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât nu are calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 3788/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, excepție formulată de către acesta la solicitarea pârâtului M. E., C., T. ȘI S., s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T., în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. P. DE J., I. Ș. AL J. C., M. E., C., T. ȘI S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință, pârâta Ș. CU C. I-V. P. DE J., jud. C. la plata către membrii de sindicat reprezentanți de reclamant, respectiv D. N., P. O., A. M., M. M., M. A., A. L. G., M. I. G. și R. C. D. a sumelor reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității didactice aferent anului
2009 și suma efectiv plătită, actualizate în funcție de rata inflației la data plății.
Prin aceeași hotărâre a fost obligat pârâtul de rândul 4 să aloce pârâtului de rândul 3 fondurile necesare plății drepturilor solicitate, pârâtul de rândul 3 să aloce pârâtului de rândul 2 fondurile necesare plății drepturilor solicitate, iar pârâtul de rândul 2 să aloce pârâtului de rândul 1 fondurile necesare plății drepturilor solicitate.
2
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtul M. E., C., T. ȘI S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat prezenta acțiune în numele membrilor de sindicat așa cum aceștia sunt menționați în tabelul depus la dosarul cauzei.
D. adeverințele înregistrate sub nr.377-408/(...), rezultă faptul că cei reprezentați de către reclamant dețin funcții de cadre didactice titulare în cadrul SCOLII CU C. I-V. P. DE J. si că au primit ajutorul financiar prevăzut de L. nr. 3. doar în cuantum de 130 lei.
Pârâții I. Ș. J. C. si M. E., C. T. si S. recunosc că în anul 2009 s-a acordat membrilor de sindicat reprezentați doar suma de 130 lei, conform circularei M.E.C.I. nr. 128/CB/(...) .
Conform art. 1 și art. 2 din L. nr. 3., începând cu data de (...), cadrele didactice titulare si/sau suplinitoare din învățământul preuniversitar, beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calități activității didactice în cuantum de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății.
Aceste sume se alocă potrivit art. 4 din lege de la bugetul de stat prin
M. E., C. T. si S. (fost M. E., C. si I.).
In conformitate cu prevederile art. 2 din N. metodologice de aplicare a L. nr. 3., aprobate prin H. nr. 4., ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea; in cazul în care cadrul didactic își desfășoară activitatea in mai multe unități de învățământ, ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învățământ la care se păstrează si se completează carnetul de muncă.
Ajutorul financiar se acordă potrivit art. 2 din normele anterior menționate anual pe bază de cerere, formulate de către beneficiar si înregistrată până la data de 01.11 pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie a anului următor.
Prin prevederile art. 5 din N. metodologice de aplicare a L. 3. s-a reglementat procedura premergătoare plății acestui ajutor astfel:
1. Unitățile Ș.e vor solicita lunar până la data de 10 a fiecărei luni la I. Ș. J. sumele necesare plății ajutorului financiar aferent lunii următoare.
2. Inspectoratele Ș.e Județene/ ale M. B. vor solicita lunar până la data de 20 al fiecărei luni, M. E. C. și I. actualmente ( M. E., C., T. și S. )- D. G. Buget-F.anțe, Patrimoniu și Investiții, necesarul de deschideri de credite bugetare pentru luna următoare.
3. Sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și I. actualmente ( M. E., C. ,T. și S. ) - D. G.
Buget-F.anțe, Patrimoniu și Investiții, cap.65.01 „Î.";,art. 57.02.01";Ajutoare sociale în bani"; în limita creditelor bugetare aprobate.
4. D. G. Buget-F.anțe, Patrimoniu și Investiții din cadrul M. E., C., T.
și S. va aloca lunar către Inspectoratele Ș.e Județene/al M. B. sumele solicitate, în limita creditelor bugetare deschise.
5. Inspectoratele Ș.e Județene/al M. B. vor aloca lunar către unitățile școlare sumele necesare efectuării plății ajutoarelor într-un cont de disponibil deschis în afara bugetului local.
6. Plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșa , cu încadrarea în cuantumul stabilit la art. 1 alin.2 . Plata se face în
3 lei la cursul de schimb din data efectuării plății , iar justificarea sumelor primite în avans se realizează în condițiile legii, în termen de 15 zile calendaristice.
Așa cum rezultă din prevederile art. 6 din Norme responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul I. Ș. J. /al M. B. și D. de specialitate din cadrul M. E. C. T. și S.
S-a mai reținut că din analiza textelor legale anterior menționate rezultă că aparent pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu este răspunzător de plata acestui ajutor însă el are obligația de a asigura sumele necesare, acordării ajutorului financiar prin intermediul pârâtului M. E., C. T. si S. potrivit art. 4 din L. 3..
Reclamantul a solicitat pârâtului Ministerul Finanțelor Publice alocarea de la buget a sumelor necesare efectuării plăților în condițiile în care printre atribuțiile acestuia, reglementate de L. 5., se regăsește si aceea de coordonare a acțiunilor privind pregătirea proiectelor legii bugetare, ale legilor de rectificare, precum si a legilor privind aprobarea contului general de execuție. In acest context este nereală afirmația cum că s-a cerut finanțarea de către un ordonator principal de credite a unui alt ordonator principal de credite.
Ca atare, s-a reținut că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, el trebuind a fi obligat să vireze în contul pârâtului M. E., C., T. si S. sumele necesare plătii ajutorului prevăzut de L. nr.3..
Aceste prevederi legale nu condiționează plata ajutorului pentru achiziționarea de cărți si programe educaționale pe suport electronic de limita creditelor bugetare aprobate, ea fiind introdusă prin N. metodologice de aplicare aprobate prin H. nr. 4. care, fiind un act de aplicare a legii, nu poate modifica dispozițiile acesteia.
Așadar suma de 130 lei alocată celor reprezentați de către reclamant, la sfârșitul anului 2009, reprezintă echivalentul a 30 E. si prin neplata diferenței privind echivalentul în lei a sumei de 70 euro au fost încălcate prevederile L. 3. si ale art. 40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil si din contractul individual de muncă.
Pe de altă parte, conform art. 269 din Codul Muncii, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile delictuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material, din culpa angajatorului în timpul îndepliniri obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul";.
Față de cele ce preced, instanța în temeiul art. 283 si următoarele din Codul Muncii, având în vedere că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 5 alin.l-6 din N. metodologice de aplicare a L. nr. 3. aprobate prin HG nr. 4., a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost formulată, a obligat unitatea de învățământ pârâtă să plătească membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, sumele reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic aferente anului 2009 și suma efectiv plătită cu acest titlu, actualizate în funcție de rata inflației la data plății, a obligat pârâtul de rândul 2 să aloce pârâtului de rândul 1 sumele necesare achitării drepturilor anterior menționate. Totodată, a obligat pârâtul de
4 rândul 3 să aloce pârâtului de rândul 2 sumele necesare achitării drepturilor anterior menționate și a obligat pârâtul de rândul 4 să vireze pârâtului de rândul 3 sumele necesare achitării drepturilor anterior menționate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. și I. Ș. J. a județului C., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Ministerul Finanțelor Publice critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Recurentului nu i-a fost comunicata cererea de chemare in garanție admisa de către instanța de fond si care este inadmisibila.
De asemenea, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegala, aceasta interpretând greșit actul juridic dedus judecății.
Se invocă în acest sens recursul in interesul legii promovat de P. general de pe lângă Î. Curte de C. si Justiție precum si soluția data acestuia de către Î. Curte de C. si Justiție prin D. 10/(...), în sensul ca: " in aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedura civila raportat la art. 19 din L. nr. 5. privind finanțele publice si art. 1-4 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabili te prin titluri executorii ... cererea de chemare in garanție a M. F. P. formulata de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ... nu îndeplinește condițiile cerute de textul de lege."
Raportat la cele mai sus menționate, recurentul apreciază că cererea de chemare in garanție se impunea a fi respinsa ca atare, iar in ceea ce privește calitatea sa de parat in cauza, se aplica prin analogie decizia Î. C. de C. și J. Se arată în acest sens că acțiunea introductiva formulata in contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice este inadmisibila, acesta din urma neavând calitate procesuala pasiva, intre instituția noastră si reclamanți neexistând raporturi juridice obligaționale.
Recurentul I. Ș. J. C. a formulat următoarele motive de recurs:
Sentința recurată este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât, conform dispozițiilor art. 3 din N. metodologice de aplicare a L. nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, aprobate prin H. nr. 453 din 16 mai 2007, emise în temeiul prevederilor L. nr. 315 din 12 iulie 2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează Începând cu luna ianuarie din anul următor.
Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, s-a arătat că inspectoratul a respectat întocmai prevederile legale,. În acest sens, prin adresa nr. 1., I. Ș. J. C. a transmis M. E., C. și I. - D. G. Buget, F.anțe, Patrimoniu și Investiții, necesarul sumelor restante pe anul financiar 2009 la art. 57.02.01 - Ajutoare sociale în bani (E. 100), în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (2) din N. metodologice.
Însă, M. E., C. și I., prin adresa nr. 1. noiembrie 2009, a comunicat faptul că, în urma suplimentării bugetului MEC/la art. 57.02.01, Ajutoare sociale în bani, suma alocată pentru fiecare județ În parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform L. nr. 3., urmând ca inspectoratele școlare să transmită fiecărei
5 unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze În limita a 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar În parte.
SE mai arată că, urmare a acestei adrese, I. Ș. J. C. a procedat la punerea în aplicare a măsurii dispuse de M. E., C. și I., în limitele alocării bugetare stabilite de M. E., C. și I., fapt confirmat, de altfel, și de către reclamantul S. S. din Î. T. prin cererea de chemare În judecată.
Prin întâmpinarea formulată, S. S. din Î. T. a solicitat respingerea recursurilor formulate ca fiind nefondate.
Analizând recursul formulat de I. Ș. AL J. C., se reține că acesta estenefondat, iar cel formulat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D. C.,este doar în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Obligația de a plăti salariul revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară intimată în cauză.
Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică suficient de clar art. 167 alin (1) din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
Conform disp.art.16 din H. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului destat, consiliul județean și Consiliul G.eral al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Chiar dacă prin adresa nr.1., I. Ș. al J. C. a dovedit că a solicitat M. E. fondurile necesare plății integrale a ajutorului financiar pe anul 2009, se reține că în realitate reclamanților nu li s-au plătit drepturile prevăzute printr-o lege în vigoare, deși potrivit art.6 din H. nr.4.,responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art.1 alin.2 revine directorului la nivelul instituției de învățământ, inspectorului școlar general responsabil de curriculum la nivelul inspectoratului școlar județean/al municipiului B. și direcțiilor de specialitate la nivelul M. E., C. și T., astfel încât nu se poate reține că recurentul I.Ș.J. C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Curtea mai reține că, în vederea stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, legiuitorul a decis că se impune emiterea unei legi prin care să fie prevăzut dreptul la un ajutor financiar pentru cadrele didactice, în cadrul formării profesionale continue a acestei categorii de salariați, inițiativa în acest sens având la bază cunoașterea realităților economico-sociale, respectiv posibilitățile financiare pe care angajații vizați le au pentru a-și procura materialele necesare sporirii calității activității desfășurate.
A fost emisă astfel L. nr.3., prin care, la articolele 1 și 2 s-a prevăzut că Statul acordă anual un ajutor financiar reprezentând echivalentul în lei a
100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca
6
Națională a României la data plății, cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în scopul achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, la solicitarea acestora.
Potrivit disp.art.4 din L. nr.3., sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și
Cercetării.
Analizând modul de exprimare de care a uzat legiuitorul în redactareaacestei legi, Curtea constată că toate dispozițiile acesteia au un caracter imperativ, nefiind prevăzută nicio condiționare în ceea ce privește plata ajutorului financiar la care sunt îndreptățite cadrele didactice, în cuantumul anual de 100 E., expres prevăzut de actul normativ.
Potrivit disp.art.8 alin.3 din L. nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul în care dispozițiile din actul normativ ar avea un alt caracter, respectiv ar fi supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare, sau altele asemenea, "aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor";.
De altfel, în situația în care legiuitorul nu ar fi avut la bază studii temeinice de impact financiar, acesta nu ar fi prevăzut în mod expres cuantumul ajutorului financiar acordat, urmând ca de acest drept cadrele didactice să beneficieze în funcție de fondurile existente la un moment dat.
Se mai reține că și N. metodologice de aplicare a nr.3., aprobate prin H. nr.4., folosesc, în art.2, același mod de exprimare, imperativ, prevăzând că acordarea ajutorului financiar, ce reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății, se face pentru fiecare cadru didactic, pentru funcția de bază.
De altfel, potrivit art.4 alin.3 din L. nr.24/2000, actele normative date înexecutarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE invocă în cauzăprevederile art. 5 alin.3 din H. nr.4., potrivit cărora sumele necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin.2 se asigură din bugetul M. E., C. și T ., capitolul 65.01 "Î.", art. 57.02.01 "Ajutoare sociale în bani", în limita creditelor bugetare aprobate, susținând că nu au fost aprobate fondurile necesare plății integrale a acestui ajutor pentru anul 2009.
Curtea reține însă, că, potrivit prevederilor exprese ale art.4 alin.3 din
L. nr.24/2000, ce cuprind norme de tehnică legislativă obligatorii, prin actul normativ dat în aplicarea unei legi ce prevede un drept al cadrelor didactice, nu se poate adăuga la lege și goli astfel de conținut acest drept, exonerând astfel Statul de obligația pe care și-a asumat-o prin L. nr.3..
Se mai reține că leguitorul, adoptând această lege, a avut în vedere, înprimul rand, conform art.30 alin.1 lit.a) din L. nr.24/2000, cerințele care reclamă intervenția normativă, respectiv imperativul stimulării achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, considerând insuficiente reglementările în vigoare, ori nu se poate reține că scopul legii ar putea fi atins doar prin simpla prevedere legală a unui drept la un ajutor financiar, ci cadrele didactice vor fi "stimulate"; numai în situația în care se va plăti efectiv suma prevăzută expres cu acest titlu, atunci când legiuitorul a edictat norma.
De asemenea, conform art.8 alin.1 din L. nr.24/2000, legiuitorul a avut,pentru adoptarea acestei legi, avizul tuturor autorităților interesate în
7aplicarea acesteia, deci și a M. F. P., astfel încât, în cauză, recurentul nu-și poate invoca propria culpă privind neacordarea efectivă a unui drept prevăzut expres printr-un act normativ ce a avut avizul său și cu, atât mai mult, nu avea posibilitatea ca, prin actul dat în aplicarea legii, să adauge condiții la prevederile acesteia..
Mai mult, conform disp.art. 23 și 30 alin.1 din L. nr.24/2000, Statul, laelaborarea acestei legi a luat desigur în considerare "diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ"; și "efectele avute învedere"; prin această reglementare, în urma evaluării impactului financiar asupra bugetului consolidat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung ( 5 ani), inclusiv informații cu privire la cheltuieli și venituri, astfel încât nu se poate reține că, deși a prevăzut imperativ prin lege plata acestui drept financiar, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, achitarea efectivă a acestor drepturi bănești, ar putea fi afectată de condiția existenței fondurilor necesare.
În consecință, se reține că Ministerul Finanțelor Publice nu și-a îndeplinit obligația asumată statal de asigurare a mijloacelor financiare necesare punerii în plată a acestui drept, astfel încât în mod corect prima instanță a admis cererea reclamanților privind obligarea acestui minister la alocarea sumelor necesare plății ajutorului financiar.
Astfel, nu se poate reține că, deși Statul a prevăzut imperativprin lege plata acestui drepturi din fonduri bugetare, ulterior, în cursul aplicării acestor prevederi legale, acordarea efectivă a acestor drepturi bănești, a rămas doar o problemă pe care trebuie să și-o pună și să o rezolve unitățile școlare, întrucât dispozițiile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții nu prevăd acordarea drepturilor din venituri proprii, cu atât mai mult cu cât marea majoritate a școlilor nici nu realizează asemenea venituri.
Curtea mai reține că, în anul 2011 a fost pronunțată decizia nr.10/2011
a Î. C. de C. și Justiție, în recurs în interesul legii, privind cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3..
Astfel, prin decizia nr.10/2011 a Î. C. de C. și Justiție, s-au admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de C. de conducere al C. de A. S., stabilindu-se că:
În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200" o "L. nr. 5. - Parlamentul României" | 5.} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului { H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "Ordonanță nr. 22/2002 - Guvernul României"
| 22/2002} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de L. { H. "lnk:L(...)%20315%2.%200" o "L. nr. 3. - Parlamentul României" | 3. privind stimularea achiziționării de cărți
8 sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.
Sub acest aspect apare ca fiind fondat recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, urmând a fi respinsă cererea de chemare în garanție a acestui minister formulată în cauză de către M. E., C., T. și S.
Curtea reține însă că efectele acestei decizii pronunțate în interesul legiinu poate fi extins și situației în care M. F. P. are calitatea de pârât în cadrul acțiunilor ce au ca obiect obligarea acestuia la alocarea de fonduri sau asigurarea finanțării necesare plății drepturilor salariale pentru personalul din sectorul bugetar.
În primul rând, se reține că, astfel cum rezultă din considerenteledeciziei nr.10/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii- a luat în examinare recursurile în interesul legii formulate de C. de conducere al C. de A. S. și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție privind „…interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L. { H. "lnk:L(...)%20500%2.%200"
o "L. nr. 5. - Parlamentul României" | 5.} privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța Guvernului {
H. "lnk:O(...)%2022%2.%200" o "Ordonanță nr. 22/2002 - Guvernul României" | 22/2002} privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, referitor la chemarea în garanție a M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.";
„ 3.1. Unele instanțe de judecată au admis cererile de chemare în garanție formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că, în temeiul dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, poate fi chemată în garanție persoana împotriva căreia se poate îndrepta cel căzut în pretenții, iar potrivit dispozițiilor art. 19 din L. nr. 5., cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 3 alin. (1) pct. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M. F. P., cu modificările și completările ulterioare, acest minister coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin elaborarea proiectului legii bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, a proiectelor legilor de rectificare a acestor bugete, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
3.2. Alte instanțe au respins cererile de chemare în garanție a M. F. P. formulate de instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite, reținând că între instituția publică chemată în garanție și instituțiile publice pârâte nu există un raport juridic obligațional.";
În ceea ce privește „Problema de drept care a generat practica neunitară"; s-a arătat, la pct.1 din decizie, că: „Recursurile în interesul legii
vizează aceeași problemă de drept referitoare la interpretarea și aplicarea
dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportate la art. 19 din L.
nr. 5. privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și
art. 1-4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea
obligațiilor de plată ale instituțiilor publi ce, stabilite prin titl uri executorii, cu
modificările și comp letările ulterioare, c u privire la chemar ea în garanție a
M. F. P. în litigiile vizând acordarea unor drepturi de natură salarială
personalului bugetar sau a ajutorului financiar prevăzut de L. nr. 3. privind
9
stimularea achiziționării de cărți sau d e programe educați onale pe suport
electronic, necesare îmbunătățirii calității activității d idactice, în
învățământul preuniversitar.";
Curtea reține astfel că, doar analizând cele reținute prin decizie cu privire la problemele de drept asupra cărora instanțele au pronunțat soluții diferite, se reține că acest recurs în interesul legii nu putea soluționa decât
cererea cu care a fost investită legal, respectiv doar chestiunea cererii de
chemare în garanție a M. F. P. formulate în litigiile vizând acordarea unor
drepturi de natură salarială sau a ajutoarelor financiare acordate
personalului bugetar .
În al doilea rând, Curtea reține faptul că asemenea litigii vizând a cord are a unor dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă person alulu i buge tar, respec tiv personal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din sistemul j us tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i , se ju decă în tr-un cadru procesual în care M inisterul Finanțelor Publice are ca litatea de pârât , solicitându-se de c ătre recl aman ț i ob l ig are a aces tu ia l a aloc are a f ondurilor neces are pl ăț i i d rep tur ilor s al ar iale sol ic itate pr in aces te acț iu n i, s au l a as ig ur are a f in anț ă riinecesare, de aproximativ 7 ani de zile, invocându-se în principalprevederile L. nr. 5. pr iv ind f in anțele pu bl ice , cu modificările și completările
ulterioare, dar și cele ale Ordonanțe i Gu vernulu i nr. 22/2002, mai ales pr in
excepț iile l ipse i c al ităț ii procesu ale p as ive invoc ate de c ătre ace s t min is ter.
Au fost pronunțate în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât, în acest cadru procesual, mii de soluții irevocabile de către instanțele judecătorești specializate în conflicte de muncă și încontencios administrativ din întreaga țară, parte dintre aceste hotărâri judecătorești fiind deja executate, iar unele eșalonate la plată.
Se reț ine c ă, în toa tă această perioadă , probabil în urma practicii c ons tan te a ins tanțel or jude c ătoreș ti de o bl ig are a aces tu i min is ter l a aloc are a de fonduri, niciunul dintre cei pe care legea i-a investit cu legitimare p rocesuală de a ex ercita recursul în i nteresul legii , respectiv procurorul g eneral al Parchet ului de pe lângă Î nalta Curte de Cas a ție și Justiție
și colegiile de co nducere ale curțil or de apel nu au constatat că a ceastă problemă de drept ar fi f ost soluționată diferit de către i nstanțele judecătorești, nefiind promovat un recurs î n interesul legii în acest sens.
Potrivit art.329 alin. 1 d in Codul de procedur ă c iv il ă, as tf el cu m a f ost m o d if ic at pr in L. nr.219/2005, P. general al P arche tulu i de pe l âng ă În al ta C ur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie, d in of ic iu s au l a cerere a min is trulu i jus tiț ie i ș i c oleg iile de conducere ale curț ilor de apel, au dreptul, pentru a asigura i n terpre tare a ș i apl ic are a un itar ă a leg ii p e în treg ter itor iul R. s ă ce ar ă Î. C. de C . ș i Jus tiț ie s ă s e pronunțe asupr a ches tiun ilor de drep t c are au f ost s oluț ion ate d if erit de c ătre ins tanțele jude c ătoreș ti.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de drept procesual civil, rațiunea recursului în interesul legii rezidă în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, ori nu se poate ajunge la atingerea acestui scop în condițiile în care o problemă de drept cum este cea din speță, în ipoteza în care ar fi fost soluționată diferit de către instanțe prin hotărâri irevocabile, ar fi dezlegată printr-un astfel de recurs după trecerea a peste 7 ani de zile și după pronunțarea a mii de soluții de către curțile de apel din întreaga țară în acest sens.
Însăși denumirea acestei instituții este în acest sens relevantă, astfel încât recursul trebuie exercitat în interesul legii, ori acest interes nu poate fi decât în sensul ca o asemenea cale de atac, în care se acționează doar
10 pentru respectarea legii, „numai pentru frumusețea principiilor";, cum se precizează în doctrină, să nu poate fi exercitată după un timp foarte îndelungat, în care justițiabilii unei țări au perceput o practică constantă a instanțelor judecătorești în problema de drept incidentă în speță, întemeindu-și acțiunile în justiție având în vedere și această jurisprudență.
În al treilea rând, se reține că începând cu anul 2005, P. general a l Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați e și Justiție și, ulterior, colegiile d e conducere ale curților de apel au sesizat Înalta C ur te de C as aț ie ș i J us tiț ie cu pronunțarea unor decizii în interesul legii p rivind drepturi de natură salarială ale personalului bugetar, respectivpersonal didactic, personal din sistemul sanitar, personal din sistemul j us tiț ie i, f uncțion ar i publ ic i , în care au fost ataș ate ș i exa minate hotărâri j udec ătoreș ti d in în tr e ag a ț ar ă în c are, în calitate de pârât în cererile de a locare a fondurilor necesare plății drepturi lor salariale figura M inisterul Finanțelor Publice, invocân du -se prevederile L. nr. 5. și cele ale O rdon anțe i Guvern ulu i nr. 22/2002, fără a se con stata vreodată s oluționarea diferită a unor asemenea cereri de către instanțele j udecătorești, deci nici nece sitatea sesizării instanței supreme cu p ronunțarea unui recurs în interesul legii în acest sens.
Se mai reț ine în ace s t sens c ă Înalta C urte de Casație și Justiție a p ronunțat, în ur ma unor ase mene a ses iz ăr i pr iv ind dre p tur i de n atur ă s al ar ial ă ale person a lului bugetar, respectiv personal didactic, personal din s is te mul s an itar, person al d in s is te mu l jus tiț ie i, f uncț ion ar i publ ic i ,
următoarele decizii: nr.23/(...) (dosar nr.31/2005), nr.12/(...) (dosar nr.30/2006), nr.36/(...)( dosar nr.4/2007),nr.21/(...)(dosar nr.5/2008),nr.23/(...)(dosar nr.6/2008),nr.24/(...)(dosar nr.7/2007), nr.46/(...)(dosarnr.27/2008), nr.41/(...),nr.33/(...)(dosar nr.20/2009), nr.28/(...)(dosar n r.5/2009) și nr.3 7/(...)(dosar nr.23/2009), având în fiecare dintre aceste d os are ataș ate ho tăr âr i judec ătoreș ti pr in c are se cere a ș i c h iar er a obl ig at M in is terul F in anțelor Publ ice l a aloc are d e f onduri, f ăr ă a se cons tata în toț i a ceș ti an i o pr ac tic ă neun itar ă a ins tanț elor judec ătoreș ti în aces t sens, cee a ce nu permite în prezent extinderea efectului recursului în interesul legii s oluț ion at pr in dec iz ia nr.11/2010 ș i asupr a unor ase me ne a cerer i de c he mare în judec ată.
În al patrulea rând, în acț iun ile pr iv in d drep tur i de n atur ă s al ar ial ă ale personalului d in s is te mul jus tiț ie i, începând cu anul 2005, Parchetul de p e lângă Înalta Cu rte de Casație și J ustiție , prin procur orul general și C .le de A. au fig urat în calitate d e pârâți, alături de Ministerul F inanțelor Publice , ul timu l f iind che mat s ă aloce f onduril e neces are pl ăț i i dreptur ilor b ăneș ti sol ic itate, formulându-se ch iar ap ăr ăr i f aț ă de ex cepț ia l ipse i c al ităț ii proces u ale p as ive invoc ată în aces te c auze de c ătre Ministerul F in anțelor Publ ice , în temeiul L. nr. 5., as tf el încât es te cer t c ă aceș tia au c unoscu t pr ac tic a ins tanț elor judec ătoreș ti d in ț ar ă în cee a ce p r iveș te ace as tă p roble mă de drep t ș i nu au cons ider at ne ces ar, în to ată ace as tă per io ad ă, s ă sesizeze În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie cu pronunț are a unu i recurs în i n teresul leg ii în ace as tă ches tiune, as tf el înc ât nu se poate pune problemaextinderii efectelor deciziei nr.10/2011 a Î. C. de C. ș i Jus tiț ie asupra acesteia.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, se reține că recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE estenefondat, în mod corect prima instanță obligându-l pe acesta să aloce sumele necesare plății diferenței de ajutor financiar solicitate prin acțiune.
În consecință, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, se va respinge recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C., se va admite recursul
11 declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, se va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul de a se respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul I. Ș. J. C.
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.3788 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. și S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Menține restul dispozițiilor sentinței care nu contravin prezentei decizii.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 29 noiembrie 2011.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER N. N.
Red.:C.M.; Red./Tehnored.: C.M.;
3 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Cluj: E.B..
12
13
| ← Decizia civilă nr. 3973/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 3608/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
