Decizia civilă nr. 786/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 786/R/2011
Ședința publică din data de 1 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: C. M. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de către D. G. A F. P. B. N. în reprezentarea M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată B. R., precum și pe pârâți intimați G. Ș. F. B., C. LOCAL AL M. B. și P. M. B., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - L. nr. 2..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată prin U. J. A S. L. DIN Î. a formulat întâmpinare, transmisă la dosarul cauzei în ședința publică de azi, atât prin fax cât și prin poștă.
Având în vedere că atât recurenta prin recurs cât și reclamanta prin întâmpinarea formulată au solicitat judecata în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosarul cauzei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4. din 16 septembrie 2010 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. Local al mun. B. și P. mun. B..
S- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta/ul B. R., prin U. J. A S. L. DIN Î. B.-N., împotriva pârâților G. Ș. F. B., P. M. B. și C. LOCAL AL M. B., și în consecință:
Pârâtul G. Ș. F. B. a fost obligat să calculeze și să plătească reclamantei/. drepturile salariale restante rezultate din aplicarea dispozițiilor L. nr.2., reprezentând diferența dintre salariul efectiv încasat și cel datorat în conformitate cu prevederile L. nr.2., pentru perioada 01 octombrie 2008 -30 septembrie 2009 , sume actualizate cu indicele inflației la data plății efective;
Pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. au fost obligați să aloce pârâtului
G. Ș. F. B. fondurile necesare plății sumelor restante datorate.
Pârâtul G. Ș. F. B. a fost obligat să plătească reclamantei/. suma de 30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție M. E., C., T. și S. și în consecință s-a respina cererea de chemare în garanție față de acesta.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. Local al mun. B. și P. mun. B. împotriva M. F. P. reprezentat de D. G. a F. P. B.-N. ca fiind întemeiată și în consecință;
Chemata în garanție fost obligată la transferul către pârâți a sumelor necesare plății pretențiilor reclamantei/. .
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că reclamanta/ul face parte din rândul personalului din învățământul preuniversitar și, în perioada 1 octombrie 2008 - 30 septembrie 2009 a funcționat în cadrul pârâtei de rând 1, unitate școlară de învățământ cu personalitate juridică, salarizarea sa fiind reglementată de dispozițiile L. nr. 1., modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8., act normativ care a stabilit că salariul de bază se determină pe baza următoarelor elemente: 1. valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, care se stabilește anual prin hotărâre de G. și 2. coeficientul de multiplicare specific în raport de funcție, de nivelul studiilor și de vechimea în învățământ, prevăzut în anexele, parte integrantă a ordonanței. Anexele au cunoscut modificări succesive, urmare a creșterii anuale a valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a modificării coeficienților de multiplicare pentru funcțiile didactice, modificări realizate printre alte acte normative și în baza O. G. nr. 1.. Această ordonanță a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., act normativ conform căruia începând cu
1 octombrie 2008 salariile personalului didactic din învățământul preuniversitar, a personalului cu funcții didactice auxiliare din învățământ au cunoscut o creștere semnificativă, urmare a majorării valorii coeficientului de multiplicare. A., pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar și pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ valoarea coeficientului de multiplicare pe perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 a crescut de la
291,678 lei la valoarea de 400 lei.
Această lege nu a fost pusă în executare de către angajator așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitate, nefiind alocate fonduri pentru creșterea efectivă a coeficientului de multiplicare.
Prin acte normative succesive, de forță juridică inferioară legii, s-a încercat justificarea refuzului de a se pune în aplicare L. 2., însă ordonanțele de urgență adoptate de guvern au fost ulterior fie respinse, fie declarate neconstituționale după cum urmează:
Prin OUG nr. 1., adoptată în ziua publicării legii menționate și publicată la 31 octombrie 2008, s-a prevăzut că în perioada octombrie-decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a salariilor personalului didactic se stabilește la 266,026 lei, respectiv 299,933 lei, cu mult sub nivelul prevăzut de lege.
Prevederile ordonanței de urgență au fost declarate ca fiind neconstituționale prin D. nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C. , cu motivarea că „adoptarea de către G. a O. de urgenta nr. 1. nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei masuri de politica legislativa in domeniul salarizării personalului din învățământ adoptata de P. Așa fiind, in condițiile in care legiuitorul primar a stabilit deja prin L. { H. "http://www.legestart.ro/L.-221-2008-aprobarea-O.-G.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-%..htm" |nr. 2.} pentru aprobarea O. G. { H. "http://www.legestart.ro/O.-15-2008-cresterile- salariale-ce-se-vor-acorda-anul-2008-personalului-invatamant-
%28Mjk5NzE1%29.htm" |nr. 1.} privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, condițiile si criteriile de acordare a acestor creșteri salariale, G.ul, prin intervenția sa ulterioara, intra in conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "P.ul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
Ulterior, OUG nr. 1. a fost respinsă prin L. nr. 5..
Nu poate fi acceptată teza potrivit căreia prevederile art.2 din OUG nr.
31. și art. 2 din OUG 41. și-ar fi produs efectele de vreme ce ele vizează doar modificarea perioadelor la care se referă articolul nr.1¹ lit. a și b din OUG nr.
1., introdus prin OUG nr. 1., text de lege care a fost declarat în întregime ca fiind contrar dispozițiilor Constituției prin D. C. C. nr. 842/(...) și 9., și care a fost suspendat și mai apoi abrogat în virtutea prevederilor art. 31 alin.3 din L.
47/1992.
Pe de altă parte, prin creșterea salarială prevăzută de OUG nr. 1., așa cum a fost aprobată cu modificări prin L. nr. 2., reclamanta a dobândit cel puțin o speranță legitimă că va beneficia de drepturile bănești solicitate, iar urmare a caracterului neconstituțional al actelor care au blocat aplicarea prevederilor legii, cel puțin pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 martie
2009, dreptul reclamantei a devenit unul câștigat, și nu poate fi înlăturat fără încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
În practica C. Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant faptul că speranța legitimă echivalează cu un bun, respectiv valoare patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel că intră sub incidența drepturilor ocrotite de această prevedere.
Așa cum s-a subliniat printre altele și în cauza Weissman și alții împotriva României în legătură cu noțiunea de "speranță legitima", interesul patrimonial poate fi considerat o "valoare patrimoniala" atunci când are o bază suficienta in dreptul intern.
Or, nu s-ar putea afirma că prevederile unei legi adoptate de P. și publicată în Monitorul Oficial al României, nu ar fi o bază suficientă pentru a conferi reclamantei speranța legitimă că dreptul său de creanță constând în creșterea salarială menționată va fi respectat de statul a cărui reprezentant l-a acordat.
Așa fiind, tribunalul a reținut că pretențiile formulate de către reclamant/ă sunt întemeiate, astfel că urmează să le admită, respectiv pentru perioada 1 octombrie 2008 - 30 septembrie 2009.
Dată fiind neplata la timp a sumelor cuvenite în baza L. nr. 2., potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, sumele ce urmează a fi achitate vor fi actualizate cu indicele inflației la data plății efective, pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume și data plății efective.
Cum pârâții de rând 2 și 3 sunt autoritățile care în conformitate cu art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată, asigură finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, aceștia urmează a fi obligați să aloce fondurile necesare plății către reclamant/ă a sumelor restante datorate, în aceleași condiții în care asigură plata celorlalte drepturi salariale ale personalului didactic. Chiar dacă între reclamantă și pârâții C. LOCAL AL M. B. și P. M. B. nu există raporturi de muncă, având în vedere că reclamanta/ul a chemat în judecată pe acești pârâți pe calea acțiunii oblice, solicitând să aloce fonduri către unitatea de învățământ angajatoare excepția lipsei calității procesuale invocată de acești pârâți este neîntemeiată și va fi respinsă.
Cum C. LOCAL AL M. B. este entitatea din bugetul căreia se asigură finanțarea unității pârâte iar P. M. B. este ordonatorul de credite, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, republicată, aceștia vor fi obligați să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantei/.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție M. E.,
C., T. și S. este întemeiată, urmând a fi admisă ca atare.
Potrivit art. 167 alin. 17 din L. nr. 84/1995, republicată, de la bugetul de stat, prin bugetul M. E., C. T. și S. se asigură doar cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special expres enumerate la literele a - h, printre care nu sunt prevăzute și cheltuieli cu salariile cadrelor didactice sau al personalului didactic auxiliar.
Ca atare, având în vedere că acest minister nu finanțează învățământul preuniversitar, acesta nu justifică legitimare procesuală pasivă.
În consecință, cererea de chemare în garanție a acestui minister formulată de pârâții P. municipiului B. și C. local al municipiului B. a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, admiterea acestei excepții împiedicând analiza fondului cererii de chemare în garanție formulată.
S-a reținut că cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B. împotriva chematului în garanție Ministerul
Finanțelor Publice este întemeiată, impunându-se obligarea chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. B.-N. la transferul către pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B., a sumelor necesare plății drepturilor bănești ale reclamantei/. având în vedere că potrivit art. 167 alin. 1 din L. nr. 84/1995, republicată, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Din cuprinsul textului art. 167 din L. nr. 84/1995, republicată rezultă că finanțarea unității de învățământ preuniversitar se face din fonduri alocate prin bugetul local și nu de la bugetul local.
Conform art. 1 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 privind finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea cheltuielilor cu salariile se asigură prin bugetul local din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Repartizarea acestor sume pe unități administrativ-teritoriale se face conform art. 3 alin. 3 din HG nr. 1618/2009 prin decizie a directorului Direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B. Or, direcția generală a finanțelor publice nu este altceva decât reprezentantul M. F. P. în teritoriu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. F. P. prin D. G. a F. P. a județului B.-N. solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a M. F. P. ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a criticat soluția primei instanțe în ce privește cererea de chemare în garanție a M. F. P., arătându-se că elaborării proiectelor bugetare, în care sunt incluse și cheltuielile salariale, aparține ordonatorului principal de credite și celor secundari, acest atribut neputând fi extins asupra chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ca obligație dispusa de instanța.
Arată că potrivit art. 167, alin. 1 din L. nr. 84/1995 a învățământului unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse.
Finanțarea unităților de învățământ se face pe baza de contract întocmit intre directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar.
Calendarul bugetar și aprobarea bugetelor unităților de învățământ preuniversitar de stat este reglementat și în legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și în H.G. nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aproba bugetul fiecărei unități de învățământ.
Din analiza dispozițiilor legale invocate rezulta cu certitudine că în speța
Ministerul Finanțelor Publice și unitățile subordonate teritoriale nu au obligația virării, alocării de fonduri din bugetul de stat pentru plata drepturilor salariale solicitate.
Rolul M. F. P. constă în aprobarea repartizării pe trimestre a veniturilor
și cheltuielilor bugetare, precum și modificarea acestora pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de direcțiile generale ale finanțelor publice.
Conform dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii revine, în speța, ordonatorului principal de credite, care este P. mun. B..
Solicită să se constate că chematul în garanție nu are calitatea de debitor față de pârâții C. local al mun. B. și P. mun. B. în baza vreunei dispoziții legale.
Nefiind dovedită existența vreunei obligații legale sau convenționale de despăgubire sau garanție din partea chematului în garanție, în sensul art. 60 din Codul civil solicită admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în garanție a M. F. P. ca fiind neîntemeiată.
U. J. a S. L. din Î. B. prin întâmpinare (f.13) a solicitat respingerea recursului.
Curtea reține ca fiind nefondat recursul formulat în cauză de către D. G. A F . P. A J. B.-N., pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru următoarelemotive:
Conform art.40 din H.G. 2192/2004, d upă aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. București , prin hotărâre și cu a sistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului
școlar, repartizează unităților administrativ -teritoriale sumele defalcate dinunele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din i mpozitul pe venit la dispoziția acestora.
A., nu se poate reține că recurentul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea de obligare la virarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire
(fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. a J. B.-N. îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor L. nr. 2., începând cu data de (...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat aceste instituții la virarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale la care este îndreptățit reclamantul, pentru ca acesta să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unității de învățământ pârâte.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurentul își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât acesta avea atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilor personalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor L. nr. 2., începând cu data de (...).
Acesta este și motivul pentru care nu se poate reține lipsa calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul disp.art. 16 alin.1 lit.a), 21, 28, 29 alin.4 din L. nr.500/2002.
Curtea mai reține că dispozițiile art.2 din O.G. nr.22/2002 și art.5 lit.e) din H.G. nr.39/2009, nu ar putea fi incidente decât în faza executării hotărârii pronunțate de către prima instanță, neputând avea vreo relevanță în ceea ce privește legalitatea și temeinicia sentinței recurate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul formulat de D. G. A F. P. A J. B.-N., pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de D. B. - N. în numele M. F. P. împotriva sentinței civile nr. 4. din (...) a T.ui B.-N. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 1 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI C . M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER R ed.DCG Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia civilă nr. 5210/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... | Decizia civilă nr. 4727/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii de... → |
|---|
