Decizia nr. 1320/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N.1320/R/2012
Ședința publică din data de 13 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : G.-L. T.
JUDECĂTOR : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G. G. : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M., C. LOCAL T. M. și P. O. T. M. împotriva sentinței civile nr.
2018 din (...) pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați G. CU P. P. (...)A M., Ș. CU C. I - V. „. V. T. M., Ș. CU C. I - V. „. I. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bînești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 31 ianuarie 2012 Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. a înregistrat la dosar întâmpinare, respectiv la data de 6 martie 2012 se constată înregistrată întâmpinare formulată de reclamantul intimat S. L. D. Î. M..
Având în vedere solicitarea părților de judecată în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2018 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâții: G. cu P. P. nr.34 B. M., Ș. cu clasele I-V. „T. V. T. M., Ș. cu clasele I-V. „ A. I. B. M., C. Local B. M., P. municipiului B. M., C. Local T. M., P. orașului T. M..
Pârâtele G. cu P. P. nr.34 B. M., Ș. cu clasele I-V. „T. V. T. M. și Ș. cu clasele I-V. „ A. I. B. M. au fost obligate să calculeze indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: C. V., I. D., M. V., Uta F., I. F., M. A., C. S., B. M., B. T., M. R., A. Ana M., G. M., Z. A., L. A., R. O., V. M., N. M., L. D., P. I., B. N., C. M., N. D., W. E. în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25%, prevăzută de L. nr. 1. și să plătească acestora diferența dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local B. M., P. municipiului B. M., C. local T. M. și P. orașului T. M. au fost obligați să asigure sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire, în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit.a), g.), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr.
34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din O. G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1., într-un recurs în interesul legii.
Așa fiind, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta.
Trecând la soluționarea fondului cauzei, tribunalul a constatat următoarele:
Membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice, la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit.a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul
2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei plecării în concediu.
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școlară, se constată că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. școlar al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
Potrivit art. 1 din L. nr. 1., „cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu
25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind (...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s- a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. B. M., C.
LOCAL B. M., C. LOCAL T. M., P. O. T. M..
În recursul său C. LOCAL AL O. T. M. a arătat că în bugetul acestui consiliu nu există fonduri pentru a asigura plata drepturilor salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, deoarece nu au fost prevăzute aceste sume și mai mult nu au fost alocate resursele financiare de la bugetul statului.
Consideră că nu poate fi obligat la plata acestor drepturi bănești către cadrele didactice care își desfășoară activitatea în cadrul unităților de învățământ de pe raza administrativ teritorială a orașului T. M. deoarece nu este răspunzător cu privire a aplicarea Legii 221/2008. Răspunzător de aplicarea acestui act normativ se face Guvernul prin Ministerul Finanțelor Publice conform art.6 din L. 273/2006.
Prin recursul pârâților P. M. B. M. și C. LOCAL B. M. s-a solicitatadmiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare a arătat că prin dispozitivul sentinței instanței de fond pârâtul a fost obligat să asigure unităților de învățământ fondurile necesare pentru plata diferențelor bănești.
Raportat la aceasta invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a
P.ui municipiului B. M. și C. local B. M..
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă.
Pornind de la obiectul procesual spre calitatea procesuală, se poate constata că procesul se poate purta doar între cei care există sau poate exista raportul de drept substanțial, în orice alt caz existând lipsa calității procesuale pasive.
P. sau C. local al municipiului B. M. nu este angajatorul reclamantei
și între părți nu există raporturi juridice de muncă.
În consecință nu există absolut nici o prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că aceste sume se asigură de către P. municipiului B. M. și de către C. local B. M..
Art.16 din Normele Metodologice din 30 noiembrie 2004 privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ de stat menționează faptul că, Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate PRIN bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
P. municipiului B. M. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are calitate de angajator - în sensul prevederilor art.14 alin.1 din Codul Muncii. În situația de față, contractele individuale de muncă sunt încheiate între unitățile școlare în calitate de angajator și personalul didactic în calitate de angajator.
C. local este, potrivit art.23 din L. 215/2001 autoritatea administrației publice locale, în speță M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ în problemele de interes local.
În consecință nu există absolut nici o prevedere legală care să menționeze imperativ faptul că aceste drepturi se asigură de către primar și C. local, astfel cum a fost formulată acțiunea și cum este obligat primarul prin dispozitivul sentinței atacate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de (...), pârâtul Ministerul
Finanțelor Publice B. prin D. M. a solicitat menținerea ca temeinică și legală asentinței atacate.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Motivele de recurs invocate de cei patru pârâți privesc lipsa calității lor procesuale pasive, raportat la atribuțiile specifice ce le revin conform prevederilor legale, astfel încât ele urmează a fi analizate de curte împreună, în mod grupat, prin referire la atribuțiile fiecărui tip de instituție recurentă.
1. Cu privire la C. Local al M. B. M. și C. Local T. M.
Singurele motive de recurs invocate de acești pârâți vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive.
Raportat la prima dintre acestea, Curtea reține că, deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea acestora s-a făcut tocmai în considerarea calității acestora de organe deliberative ale unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, potrivit dispozițiilor art.1 din HG nr.538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul.
Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.4 din L. nr.215/2001 C. Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acești pârâți admiterea acțiunii.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârâți se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are într-adevăr, primarul) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
3. Cu privire la P. M. B. M. și P. T. M.
P. M. B. M. și P. T. M. au calitatea de de ordonatori principali de credite, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, au calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care este obligat acest pârât la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Constată că recurenții face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă justificândlegitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Curtea mai notează că,astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile formulate, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. B. M., C. LOCAL B. M., C. LOCAL T. M., P. O. T. M. împotriva sentinței civile nr. 2018 din 11 nov.2011 a Tribunalul Maramureș pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
G. L. T. I. T. D. C. G.
G.
N. N.
Red.DCG/ 5 aprilie 2012
Dact.SzM/2ex
| ← Decizia nr. 1026/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3829/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
