Decizia nr. 2904/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2904/R/2012
Ședința publică din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul H. Ș. împotriva sentinței civile nr. 2090 din 22 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați SC A. SA prin lichidator P. G. I. S. B. M. și SC V. T. S. S. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate SC V. T. S. întâmpinare prin care solicită și judecarea în lipsă.
De asemenea, se constată că la data de 7 iunie 2012 prin fax și la 7 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent a depus la dosar note de ședință prin care solicită judecarea și în lipsă.
Se constată totodată că prin motivele de recurs recurentul reclamant a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs.
Instanța, cu majoritate de opinii, apreciază că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 103 alin. 2 C.pr.civ. pentru repunerea în termenul de declarare a recursului și, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului. Opinia minoritară aparținând d-nei judecător C. M., este în sensul admiterii cererii de repunere în termenul de recurs.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2090 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă cererea formulată de reclamantul H. Ș. împotriva pârâtelor S. A. S. reprezentată prin lichidator judiciar P. G. I. și S. V. S., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în că, în conformitate cuprevederile al. 2 al punctului 15 din Ordinul 50/1990, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu (...) și până în 1990.
Pârâta SC V. T. S. S. M. a confirmat că în unitatea S. A. S. B. M. s-au întocmit tabelele nominale cu personalul încadrat în grupele I și II de muncă, dar că reclamantul nu figurează în acestea.
Și martorii audiați au confirmat că personalului care lucra efectiv în atelierele în care se desfășurau activitățile menționate în anexele Ordinului
50/1990 i s-au recunoscut aceste grupe de muncă, însă lor, care reparau și întrețineau utilajele din acele ateliere nu.
Așa cum reiese din pct. 6 și 7 ale Ordinului 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se făcea de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc., iar încadrarea în grupele I și II de muncă se făcea proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Având în vedere că reclamantul nu a dovedit contrariul înscrierilor din carnetul său de muncă, contractelor de muncă și celorlalte înscrisuri depuse în probațiune care infirmă că activitatea acestuia în perioadele menționate în cererea de chemare în judecată s-a desfășurat în condiții de muncă încadrate în grupa I și II de muncă, probele testimoniale fiind neconcludente raportat la prevederile pct. 7 și următoarele din Ordinul 50/1990, instanța a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de (...), reclamantul H. Ș.,solicitând repunerea în termenul de recurs, în temeiul dispozițiilor art.103 alin. 2
C.pr.civ. și în temeiul art. 304 alin.1-3 și 6 C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare recurentul a arătat că sentința tribunalului i-a fost comunicată la domiciliul său la data de (...) și a convenit cu avocatul său pe care l-a angajat să-i motiveze și să înregistreze recursul sens în care i-a trimis prin poștă hotărârea pentru declararea recursului. La data de 2 aprilie 2012 a trecut pe la cabinetul avocatului său și a aflat că acesta nu mai lucrează, fiind suspendat din funcție încă din data de 1 ianuarie 2012.
În ceea ce privește solicitarea de casare a hotărârii atacate, recurentul precizează faptul că prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Analizând prioritar, conform art. 137 raportat la art. 215 din Legea nr.
62/2011 a dialogului social, excepția tardivității recursului invocată din oficiu,
Curtea reține că sentința recurată a fost comunicată recurentului-reclamant în data de (...) (fila 90 dosar fond), iar recursul a fost înregistrat la dosarul cauzei la data de (...).
Potrivit art. 215 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în conflictele individuale de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Cum hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentului la data de
(...), rezultă că ultima zi de depunere a recursului era (...), astfel că recursul înregistrat la data de (...) a fost depus cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 alin. 1 C.proc.civ. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Referitor la apărările formulate de recurent, potrivit cărora avocatul pe care îl angajase nu a declarat recursul, așa cum convenise, întrucât era suspendat dinfuncție încă de la data de (...), Curtea reține că un astfel de fapt nu constituie o împrejurare mai presus de voința părții în sensul dispozițiilor art. 103 alin. 1
C.pr.civ., care ar fi împiedicat partea să îndeplinească în termen actul de procedură și care să justifice repunerea în termenul de declarare a recursului.
Într-adevăr, în sensul dispozițiilor art. 103 alin. 1 C.pr.civ., împrejurarea mai presus de voința părții trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici înlăturată de recurent, or, omisiunea avocatului de a înregistra recursul și faptul că nu i-a adus la cunoștință că este suspendat din funcție nu se încadrează în situația prevăzută de textul legal.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind data de (...), prin aplicarea prevederilor art. 101 alin. 1 și 5
C.proc.civ., se va respinge, cu opinie majoritară, ca tardiv recursul.
PATRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul H. Ș. împotriva Sentinței civile nr. 2090 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.cu opinie separată în sensuladmiterii cererii de repunereîn termenul de recurs și judecării pe fond a cererii deexercitare a căii de atac
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. Brîndușa
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în cauză se impunea repunerea recurentului-reclamant H. Ș. în termenul de recurs și soluționarea cererii de recurs formulată de către acesta, pentru următoarele motive:
Recurentul a avut încheiat contract de asistență juridică, la judecarea fondului cauzei, cu avocatul T. T., care l-a reprezentat pe reclamant și la termenul din data de (...), când cauza a rămas în pronunțare.
Sentința civilă nr. 2090 din (...) a T.ui M. pronunțată în d osarul nr. (...) a fost comunicată, la data de (...), reclama ntului , la domiciliul său, acesta semnânddovada de îndeplinire a procedurii de comunicare.
Recurentul susține că, astfel cum a convenit cu avocatul său, acesta urma să-i declare, să-i motiveze și să-i susțină recursul în fața Curții de A. C., astfel încât i-a comunicat acestuia prin poștă hotărârea pentru declararea și motivarea recursului, convins fiind că acesta își va îndeplini aceste obligații. La data de (...), ajungând în B. M. și trecând pe la C. avocatului T. T., acesta a aflat de la numitul H. A. C., că apărătorul său nu mai lucrează de la începutul anului, fiind
suspendat din funcție de la data de (...).
Conform înscrisului depus la fila nr.8 dosar recurs, la data de (...), numitul
H. A. C., în calitate de persoană împuternicită de avocatul T. T. cu primire a
corespondenței și eliberarea de acte clienților, a predat recurentului „ dosarul de
casă "; al acestuia, precum și sentința civilă nr.2090 din (...) a T.ui M..
Î n consecință, recurentul a formulat la data de (...), cerere de repunere în termenul de recurs.
Consider că această cerere trebuia să fie admisă, având în vedere faptul că, potrivit raporturilor contractuale avute cu avocatul său, dar și în temeiul dispozițiilor art.69 alin.2 din Codul de procedură civilă, care prevăd că apărătorul care a asistat o parte la judecarea pricinii, chiar și fără a avea mandat, avea obligația de a lua pentru clientul său toate măsurile ce se impuneau pentru a se evita pierderea unor drepturi care trebuiau exercitate într-un anumit termen, acesta a fost împiedicat de a exercita personal calea de atac a recursului, fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de dispozițiile art. 103 alin. 1
Cod.proc.civilă.
Încrederea pe care recurentul a avut-o în avocatul angajat, mandatat inclusiv cu introducerea în termen a căii de atac împotriva sentinței civile
pronunțate în dosar ul nr. (...) T.ui M., fa ptul că în aceste con diții legea nu -l obliga
de a lua măsuri personale în vederea exercitării căii de atac, precum și faptul că avocatul T. Tr. V. sa u persoana împuternicită, nu l -au încunoștințat cu privire la
situația de suspen dare din funcție în care acesta se afl a, poate și trebuie
asimilată unei împre jurări mai presus de voința recurentului, care l -a împiedicat
pe acesta să respecte termen ul pentru introducerea cererii de recurs.
În consecință, consider că, neputându-se reține în cauză nicio culpă în
sarcina recurentului pentru neexercitarea în termen a căii de atac, acesta nu
poate fi sancționat p rocedural cu decăde rea din dreptul de a int roduce cererea de
recurs, care să -i fie analizată de către judecător cu respectarea dreptului la un proces echitabil.
Chiar și în situația în care pentru prejudiciul suferit acesta ar putea să se îndrepte, potrivit dispozițiilor contractuale și legale, cu o cerere în despăgubiri împotriva apărătorului care nu a luat toate măsurile pentru a evita pierderea drepturilor clientului său, consider că aceasta nu este de natură de a asigura recurentului o reparație pentru prejudicierea dreptului său la cercetarea pricinii sale de către un judecător, în sensul art.6 din Convenția EDO, în condițiile în care acesta nu era în culpă în legătură cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de lege.
Pentru aceste motive, opinez în sensul admiterii cererii de repunere a recurentului în temeiul de recurs și analizarea cererii de recurs formulate de către reclamant.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex.- (...)
| ← Decizia nr. 3875/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3651/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
