Decizia nr. 298/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 298/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. C. V. împotriva sentinței civile nr. 380 din 22 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC I. S. B. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâta intimată.
S-a făcut referatul cauzei, după care constată că pentru termenul din 22 iunie 2011 procedura de citare cu pârâta intimată a fost legal îndeplinită la sediul societății.
Având în vedere că pârâta intimată nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 98 C., respectiv nu și-a indicat noul sediu, constată îndeplinită procedura de citare pentru termenul de astăzi.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă de către reclamantul recurent prin scriptul depus la fila 7.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 380 dom 22 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul M. C. V. împotriva pârâtei SC I. S. B. M. și, în consecință a fost obligată pârâtă să-i plătească reclamantului: drepturile salariale restante în cuantum de 1.420 lei, suma de 1.360 lei reprezentând contravaloarea celor 80 ore suplimentare efectuate în perioada (...)-(...) și suma de 476 lei reprezentând contravaloarea celor 28 ore lucrate în zile de repaus săptămânal, cu dobânda legală aferentă acestor sume, calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la plata efectivă.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daune- lor morale, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Contractul individual de muncă este un contract consensual, simplul acord de voință al părților, neînsoțit de nici un fel de formă, fiind suficient pentru for- marea valabilă a contractului.
Potrivit susținerilor reclamantului, confirmate de pârâtă, dar și depozițiile martorilor audiați, între părți a existat un raport de muncă, reclamantul prestând activitate în perioada (...)-(...) în profitul pârâtei și conform programului de lucru stabilit de aceasta.
Așa cum reiese din art. 16 alin. 1 Codul muncii, obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, alin. 2 al aceluiași articol stabilind că, în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nede- terminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
Din declarația martorului C. V. I. reiese că reclamantul i-a solicitat administratorului pârâtei un salariu de 2.500 lei lunar, dar acesta i-a oferit doar
1.500 lei lunar, iar reclamantul a continuat să presteze activitate în beneficiul pârâtei.
Acest fapt conduce la concluzia că reclamantul a acceptat salariul net de
1.500 lei lunar, așa cum, de altfel, a învederat în ședința publică din data de (...), respectiv un salariu de 8,5 lei/h.
Conform art. 287 din Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Cum reclamantul a dovedit existența raportului de muncă pe o perioadă de 40 de zile lucrătoare, iar pârâta nu a probat plata salariului integral cuvenit reclamantului pentru perioada lucrată, în condițiile în care s-a recunoscut achi- tarea sumei de 1.300 lei cu acest titlu, instanța, în temeiul dispozițiilor legale e- vocate și ale art. 154 coroborat cu art. 161 Codul muncii, a obligat pârâta să-i achite reclamantului diferența de salariu de 1.420 lei.
Referitor la orele suplimentare prestate, instanța a reținut raportat la prevederile art. 110, art. 109, art. 120 alin. 2 din C.muncii, art. 10 alin. 4 CCM la
N. N. 2007-2010, că acestea trebuiau plătite cu suma de 2 x 8,5 lei.
Din declarațiile martorilor audiați reiese că programul de lucru stabilit de angajator era între orele 7.00 și 16.00, dar se lucrau în medie 10 ore pe zi, res- pectiv cam 2 ore suplimentare pe zi.
Cum pârâta nu a făcut dovada orelor lucrate de reclamant, deși sarcina probei îi revenea, instanța, pe baza probelor testimoniale, a constat că, în cele 40 de zile lucrătoare, efectuând câte 2 ore suplimentare pe zi, reclamantul a prestat
80 de ore suplimentare în beneficiul pârâtei.
În ce privește plata orelor muncite în zilele de repaus săptămânal, respec- tiv sâmbăta, instanța, coroborând depozițiile martorilor, a reținut că reclamantul a prestat activitate în 4 zile de sâmbătă cu un program de 7 ore (între orele 7.00-
14.00) astfel că, în temeiul art. 132 alin. 3 Codul muncii, pentru cele 28 ore muncite sâmbăta, reclamantul era îndreptățit să primească dublul salariului net pentru o oră prestată în programul normal de lucru, respectiv 2x8,5 lei/oră.
Instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor morale, având în vedere că nu s-a dovedit prejudiciul moral pe care pre- tinde că l-a suferit. Fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. C. V. solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul că în loc de (...) să fie trecută (...) așa cum a solicitat în acțiunea introductivă, iar în raport de această dată să se stabilească cuantumul sumei pretinse ca retribuție și dobânda legală.
În motivare reclamantul a arătat că prin hotărârea pronunțată s-au comis erori materiale datorită cărora i-a fost acordate sume mai mici decât cele pretinse
și care prin corectare vor fi acelea reale solicitate de acesta în mod întemeiat. De altfel, chiar în cuprinsul redactării hotărârii se menționează data de (...), ceea ce confirmă încă odată existența greșelii materiale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurentul reclamant a înțeles să critice hotărârea instanței de fond sub aspectul perioadei reținută de instanță în care a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte, arătând că eronat s-a reținut faptul că a prestat activitate până la data de (...) în loc de (...), ceea ce influențează cuantumul drepturilor de natură salarială la care ar fi îndreptățit.
Susținerile recurentului nu pot fi în condițiile în care potrivit mențiunilor din încheierea de ședință din data de (...) (f. 12 fond) acesta a declarat în mod expres că începând cu data de (...) nu a mai mers la serviciu întrucât finalizase lucrarea la care s-a angajat.
Este adevărat că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat acordarea drepturilor de natură salarială aferente perioadei lucrate (...)-
(...), însă având în vedere precizările ulterioare ale reclamantului de la termenul de judecată din data de (...), consemnările cuprinse în încheierea de ședință având valoare probatorie până la înscrierea în fals, precizări care se coroborează și cu probatoriul testimonial administrat în cauză, Curtea constată că nu se poate reține existența unor raporturi de muncă ale reclamantului în cadrul societății pârâte ulterioare datei de (...).
Prin urmare, soluția instanței, de admitere în parte a acțiunii în sensul acordării drepturilor de natură salarială pentru perioada (...)-(...), este legală și temeinică.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. C. V. împotriva Sentinței civile nr. 380 dom 22 februarie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
G.
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: G. Brîndușa
| ← Decizia nr. 2428/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3496/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
