Decizia nr. 3047/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3047/R/2012
Ședința publică din data de 20 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. N. împotriva sentinței civile nr. 986 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC G. R. A. R. SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Gioarsă A., lipsă fiind reclamanta și reprezentanta pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate, care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentanta reclamantei recurente procedează la semnarea recursului, astfel că se complinește lipsa semnăturii de pe cererea de recurs.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării pârâtei să calculeze și să acorde reclamantei diferența dintre sporul de vechime de 25% cuvenit și sporul de 5% acordat, pentru perioada (...) - (...), precum și dobânda legală aferentă, calculată de la scadența acestor sume și până la data plății, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată atât la fond cât și în recurs, conform chitanțelor aflate la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...) și ulterior precizată (f. 78 și 93), reclamanta C. N. a chemat în judecată pe pârâta SC G. R. A. - R. SA (fostă SC A. R. A. SA) solicitând ca aceasta să fie obligată să calculeze si să-i acorde diferența dintre sporul de vechime de 25% cuvenit si sporul de 5% acordat perioada (...) - (...), precum si dobânda legală aferentă.
In motivarea cererii, reclamanta a susținut că potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, pentru vechimea în muncă angajatorul va plăti un maxim de 25% din salariul de bază la o vechime de peste 20 de ani si că pârâta i-a acordat doar cuantumul de 5% începând cu (...).
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamantului motivând că legiuitorul lasă la altitudinea părților stabilirea sporului de vechime prevăzut în contractul colectiv de muncă si că începând cu data de 1 iulie, a aplicat sporul de vechime în procent de 5%.
Prin sentința civilă nr. 3460 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta C. N. în contradictoriu cu pârâta SC G. R. A. - R. SA.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de economist pe o perioadă nedeterminată începând cu data de (...).
Potrivit prev. art. 29 alin.1 lit. m din CCM unitate pe anii 2008 - 2009, salariații G. beneficiază de un spor de vechime în cuantum de 5% din salariul de baza pentru vechime in munca de 3 ani sau mai mare.
Dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. m) din CCM unitate pe anii 2008-2009 se aplică cu prioritate fata de dispozițiile CCM- național și prevăd un spor de vechime ce se încadrează la limita minima de 5%, deci în intervalul permis de CCM- național, astfel încât nu pot fi lovite de nulitate.
Întrucât dispozițiile CCM- național nu reglementează în mod concret modul de acordare a sporului de vechime, in funcție de anii de încadrare in munca, ci stabilesc numai limita minimă si maxima, de 5% și respectiv, 25%, rămâne la latitudinea părților sa stabilească, prin dialog social, cuantumul sporului de vechime ce trebuie acordat fiecărui salariat însă nu mai puțin de 5% pentru o vechime in munca de 3 ani si nu mai mult de 25% pentru o vechime de 20 ani.
CCM- național stabilește un spor de vechime de minimum 5% pentru 3 ani vechime si maximum 25% la 6 vechime de peste 20 de ani, fara a stabili insa sporul ce trebuie acordat in mod concret, pentru 7 ani, 10 ani, 15 ani sau 30 ani vechime. Stabilirea în mod concret a sporului de vechime acordat fiecărui salariat se face în cadrul negocierilor care se finalizează prin încheierea unor contracte colective la nivel de unitate sau nivel de ramura, condiția esențiala in ceea ce privește legalitatea clauzelor negociate vizând numai respectarea limitelor minime stabilite prin CCM - național (de 5% pentru sporul de vechime).
Reclamanta recunoaște prin cererea introductiva, că a beneficiat in perioada (...) pana la data încetării raporturilor de munca de un spor de vechime in cuantum de 5 %.
Reclamanta a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 30/1996, dispoziții referitoare la clauzele abuzive din CCM-unitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. N. solicitândmodificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre sporul de vechime de 25% cuvenit și cel de 5% acordat, pentru perioada 21 noiembrie
2008 - 27 august 2010, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea recursului a arătat că este real faptul că CCM la nivel național pe anii 2007-2010 prevede doar limite minime și maxime ale sporuri lor, respectiv minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, însă așa cum s-a reținut în practica instanțelor, nu se poate considera că este la latitudinea angajatorului posibilitatea de a alege cuantumul cel mai mic prevăzut de lege sau de CCM-național.
Interpretarea dată în analizarea corelării dintre prevederile CCM-unitate și cele ale CCM-la nivel național urmează a se face in interesul salariatului, acest a fiind cel ale cărui drepturi trebuie proteja te în mod prioritar. Chiar dacă prevederile CCM-unitate cu privire la sporul pentru vechimea în muncă sunt înlimitele cuprinse de CCM-l nivel național, stabilirea lor la limita minimă prin
CCM-unitate încalcă drepturile și interesele recurentei, în calitate de salariată.
O astfel de interpretare ar avea un caracter abuziv, în sensul că nu s-ar mai putea face nicio diferențiere sub acest aspect între un angajat cu vechime de
3-4 ani și un angajat cu vechime de peste 20 de ani, ceea ce ar lipsi de conținut și fundament întreaga instituție de acordare a acestor sporuri, un angajat cu vechime de cel puțin 20 de ani fiind pus pe același plan cu un angajat cu mult mai puțină vechime (3 ani), ceea ce nu ar fi deloc echitabil.
Solicită a se avea în vedere Hotărârea pronunțată la data de 2 noiembrie
2010 de C. în cauza Ștefănică și alții ca. României. Hotărârea menționată, deși vizează acordarea de plăți compensatorii ca urmare a concedierii colective, reține în motivarea dată aspectul pronunțării de hotărâri contradictorii în probleme legale similare.
Pârâta SC G. R. A. - R. SA prin întâmpinare (f.10-14) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2. în Monitorul O., din 29 ianuarie 2007 stabilește la art. 41 alin. 1 că ";părțile contractante sunt de acord ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, care să reprezinte retribuția pentru munca prestată și condițiile de la locul de muncă, astfel încât salariul de bază să aibă pondere majoritară în salariu";, iar la alin. 2 s-a prevăzut că „sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.";
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. d din același contract: „Sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract sunt: (…) pentru vechime în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani, din salariul de bază.";
Curtea reține că dispozițiile de mai sus acordă dreptul angajaților, care au o vechime în muncă de 20 ani sau mai mare, de a beneficia de un spor de vechime de 25%, iar o interpretare contrară, în sensul invocat de intimata pârâtă, ar goli de conținut și ar face inaplicabile prevederile contractului colectiv încheiat la nivel național.
Contrar susținerilor recurentei, din modul de formulare al art. 41 din
Contractul colectiv de muncă la nivel național, reiese că intenția părților a fost aceea de fixa un cuantum al sporului de vechime de 25% pentru salariații care au o vechime în muncă de 20 ani și în același timp de a limita acordarea unui spor mai mare de 25% pentru acei angajați care au o vechime mai mare de 20 de ani, iar nu de a acorda un spor cuprins între 5 și 25% indiferent de vechimea în muncă acumulată de fiecare angajat, așa cum în mod nefondat se susține în întâmpinare.
În condițiile în care art. 238 din Codul muncii prevedea că: „(1) Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior. (2) Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă";, iar prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu s-au acordat drepturile în același cuantum cu cel negociat prin contractul la nivel național, se impune acordarea sporului de vechime în procent de 25%, raportat la vechimea în muncă a reclamantei de peste 20 de ani, spor care trebuia să seregăsească înscris între celelalte drepturi de natură salarială de care trebuia să beneficieze reclamanta.
Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod greșit, că reclamanta nu este îndreptățită la aplicarea sporului de vechime în procent de 25%, acest drept fiind prevăzut de dispozițiile din Contractul colectiv de muncă la nivel național, prevederi aplicabile în cauză în temeiul art. 236 și următoarele din Codul Muncii (în varianta în vigoare pentru perioada în litigiu).
Finalitatea urmărită de către contractul colectiv de muncă la nivel național nu poate fi atinsă și astfel, nu pot fi considerate ca fiind respectate prevederile acestuia prin dispozițiile art. 29 alin.1 lit.m) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, și anume prin stabilirea dreptului tuturor salariaților societății recurente, ce au o vechime în muncă de 3 ani sau mai mare, la același spor, de 5%, acesta fiind prevăzut în realitate ca spor cuvenit pentru salariații cu
3 ani vechime.
Chiar dacă reclamanta pe parcursul derulării contractului de muncă și anterior inițierii demersului judiciar, a acceptat fără rezerve o parte din drepturile salariale sau a semnat actele de plată, aceste împrejurări, potrivit art. 165 din. C.muncii, nu pot avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere probele administrate în cauză, și anume: înscrisurile, reprezentând contractul individual de muncă al reclamantei, carnetul de muncă, Curtea reține că soluția primei instanțe de respingere a acțiunii prin care s-a solicitat acordarea sporului de vechime în muncă într-un procent de 25% reflectă o aplicare și interpretare greșită a legii și a clauzelor cuprinse în contractul colectiv încheiat la nivel național, hotărârea fiind nelegală.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea reține că se impune potrivit art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și obligării fostului angajator la calculul și plata diferenței dintre sporul de vechime de 25% cuvenit și cel de 5% acordat, pentru perioada 21 noiembrie 2008 - 27 august 2010, actualizată cu dobânda legală.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., ținând cont de culpa procesuală a intimatei pârâte, o va obliga să plătească recurentei suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în recurs, constând în onorariu avocațial justificat cu chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta C. N. împotriva sentinței civile nr.
3460 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta C. N. în contradictoriu cu pârâta SC G. R. A. - R. SA (fosta SC A. R. A. SA), și în consecință:
Obligă pârâta SC G. R. A. - R. SA B. să calculeze și să plătească reclamantei diferența dintre sporul de vechime de 25% cuvenit și cel de 5% acordat, pentru perioada 1 iulie 2008 - 27 august 2010, actualizată cu dobânda legală calculată începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 21 noiembrie 2011, și până la data efectivă a plății.
Obligă intimata SC G. R. A. - R. SA să plătească recurentei C. N. suma de
1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. U.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 4236/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3087/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
