Decizia nr. 3229/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3229/R/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 397 din 16 ianuarie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată M. A.-P., precum și pe pârâții C. N. „. C. C. N., L. T. „. Ș. C. N. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. C. N., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei intimate M. A. P. - avocat R. C. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei depune la dosar delegația sa de reprezentare și concluzii scrise, arătând că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului declarat de M. E., C., T. și S. ca lipsit de interes iar cu privire la recursurile declarate de pârâții P. M. C. N., C. Local Al M. C. N. arată că acestea sunt nefondate și solicită respingerea lor ca atare. S. concluziile expuse în scris arătând că sentința pronunțată de prima instanță este pe deplin temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 397 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E., C., T. ȘI S.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P.
M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL M. C.-N.
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta M. A. P., în contradictoriu cu pârâții L. T. „. Ș., P. M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL M. C.-N.
Pârâtul L. T. „. Ș., a fost obligat în calitate de angajator pentru reclamantă, la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr.
221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 martie 2009, până la data de 31 decembrie 2009, cu dobânda legală, până la data plății efective în sumă de 3542 lei brut.
Pârâții P. M. C.-N. ȘI C. LOCAL AL M. C.-N. au fost obligați să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pârâții de rândul 1,4 și 5 au fost obligați în solidar la plata sumei de 62 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamanta a avut calitatea de cadru didactic la L. T. „. Ș. în perioada (...) - prezent.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitatea de învățământ la care este angajată reclamanta este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul local al municipiului C.-N. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit.";c"; din Lg.221/2008 pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este 400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de (...).
După intrarea în vigoare a Lg.221/2008 unitățile de învățământ pârâta avea obligația să calculeze pentru reclamantă și să-i plătească acesteia după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-au respectat-o.
L. T. „. S. a continuat să plătească reclamantei salarii în baza altor acte normative pentru perioada 01.03 - (...) așa cum rezultă din tabelul existent la fila
44.
Potrivit prev. Lg.221/2008 în vigoare până la data intrării în vigoare a
Lg.330/2009 reclamanta are dreptul de a beneficia de următoarele sume brute
3542 lei, la care se va aplica dobânda legală, la data efectivă a plății, deoarece Legea nr. 221/2008 este singurul temei de drept în baza căruia se face salarizarea personalului didactic
Pentru a putea fi plătite aceste sume P. M. C.-N. are obligația de a întocmi bugetul local și de a-l propune spre aprobare C. Local, iar acesta are obligația de a-l aproba conform prevederilor art.63 alin. 1 lit.";c"; și alin. 2 lit.";c"; și art. 36, alin. 4 lit.";b"; din Lg.215/2001, deoarece cele două licee pârâte sunt unități de învățământ preuniversitar care funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetul local al M. C.-N. de la bugetul de stat și din alte surse conform prev. art.104 din Legea nr. 1/2011 a E. naționale.
Chiar dacă nu au raporturi juridice directe cu personalul didactic din unitatea de învățământ P. și C. Local au obligația legală de a cuprinde în buget și cheltuielile de personal privind salarizarea cadrelor didactice din grădiniță conform solicitărilor unității de învățământ având la bază prev. Lg.221/2008.
Având în vedere faptul că reclamanta nu are raporturi juridice cu pârâții
Ministerul Finanțelor Publice și cu M. E., C., T. și S. și prevederile arătate anterior, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acești pârâți va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei împotriva acestora.
Așa fiind, cererea reclamantei este fondată și a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și M. E., C., T. ȘI S.
Pârâtul P. M. C.-N. prin recursul său a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de primarul mun. C.-N.
În motivare a arătat că soluția pronunțata de către instanța de fond este nelegala, hotărârea fiind pronunțata cu încălcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevăzut de disp, art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Astfel, la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut in vedere poziția procesuala a pârâtului care, raportat la prevederile legile in vigoare, nu are legitimare procesuala pasiva.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. C.-N., potrivit disp.art.63 alin.4 lit.a din Legea 215/2001 în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin.1 lit.c, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local, care repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
Așadar, pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, sumele destinate cheltuielilor de personal să fi fost repartizate și virate în contul bugetului local.
Solicită admiterea recursului cu respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Arată că bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea E. N.e - prin art. 104. in conformitate cu alin 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Potrivit Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
Raportat la cheltuielile de judecata, apreciază ca potrivit dispozițiilor normative în baza cărora reclamanta își susține pretențiile art 274 C.proc.civ. acordarea acestora presupune îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile având ca temei culpa procesuala a parții obligate la plata acestor cheltuieli.
Pârâtul CONSILUL LOCAL AL M. C. N. a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu acest pârât.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că pârâtul nu are legitimare procesuală pasivă.
Pentru ca paratul recurent, C. Local al M. C.-N. sa poată îndeplini cerințele cuprinse in petitele cererii de chemare in judecata, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect, sa fi fost prevăzute in bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local. Prin urmare, rezulta ca în vederea acordării diferențelor drepturilor salariale, solicitate prin cererea introductiva, era necesar ca partenerii sociali sa procedeze la identificarea surselor de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, negocierea, in vederea includerii respectivelor drepturi in actele normative care, le reglementează si achitarea acestora exclusiv din veniturile proprii realizate de unitatea de învățământ.
Arată, ca poate aloca sumele necesare plații drepturilor salariale doar condiționat de împrejurarea ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ sa fi fost calculate in mod corect si sa fi fost virate in contul bugetului local, având in vedere ca sumele provin de la bugetul de stat, pârâtul făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, in funcție de necesarul financiar al fiecăreia, in conformitate cu disp. art. 39 alin 6 din Legea 273/2006.
Așadar, in cazul prezentului litigiu, nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele mai sus expuse.
Apreciază totodată ca, in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula si achita drepturile salariale ale acestora.
Arată că bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, insa nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea, potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011 sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - Legea E. N.e - prin art. 104. in conformitate cu alin 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugata si alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Raportat la cheltuielile de judecata, apreciază ca potrivit dispozițiilor normative în baza cărora reclamanta își susține pretențiile art 274 C.proc.civ. acordarea acestora presupune îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile având ca temei culpa procesuala a parții obligate la plata acestor cheltuieli.
Pârâtul M. E., C., T. ȘI S. a solicitat admiterea excepției lipsei calitățiiprocesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererile de recurs, Curtea constată următoarele:
Prin motivele de recurs invocate de pârâți, aceștia au înțeles în esență să critice hotărârea instanței de fond invocând lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește obligația de a aloca fondurile necesare plătii drepturilor salariale în favoarea reclamantei.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 lit. d din Legea nr. 215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform art.63 alin. 4 lit. a din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Art. 167 din Legea nr. 84/1995 a învățământului prevede că „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. (2)
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. (3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigura prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale";.
De asemenea, art. 13 alin.1 din OUG nr. 32/2001 stabilește că „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza acestea își desfășoară activitatea.";
Prima instanță a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți, începând cu data de 1 octombrie 2008, la plata diferențelor salariale cuvenite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, drepturi de care a fost lipsită în mod nejustificat, or Curtea reține astfel că aceste dispoziții legale trebuiau să fie avute în vedere de către consiliile locale și primar în fundamentarea deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului.
În acest sens, potrivit prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Astfel, nu se poate reține că recurentul C. Local C. N. nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantei de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
Curtea mai constată faptul că recurentul amintit nu a fost obligat la calculul sau plata salariilor direct către reclamanți, astfel încât nu pot fi reținute motivele de recurs prin care se invocă faptul că nu există raporturi juridice de muncă între reclamanți și consiliul local.
Acesta a fost obligat doar să ia măsuri pentru alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce se cuvin personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008, începând cu data de (...).
În ceea ce privește P. M. C. N., acesta este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din Legea 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv T. De altfel, art. 62 alin. (1) din Legea administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care sunt obligați acești pârâți la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, astfel încât în cauză nu pot avea relevanță prevederile din legea bugetului de stat pe anul 2011.
Se mai reține că Legea educației naționale nr. 1/2011 invocată de către recurent, privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat începând cu anul 2011, astfel încât prevederile acesteia nu sunt aplicabile perioadei în care trebuiau solicitate de către unitățile administrative-teritoriale fonduri și plătite drepturile salariale solicitate în cauză.
În ceea ce privește critica vizând acordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată, Curtea reține că acestea sunt nefondate. Astfel, obligarea celor doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată pe deplin legală, fiind justificată de culpa procesuală a acestora, în condițiile în care apărările legate delipsa calității lor procesuale pasive au fost înlăturate de instanța de fond, aceștia cazând în pretenții, în sensul art. 274 C.pr.civilă.
Pentru aceste considerente se apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmând ca în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 C.pr.civ să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză și să mențină hotărârea atacată.
În ceea privește recursul formulat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S., Curtea reține că prin sentința atacată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta, fiind respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, recursul acestuia apărând din acest motiv ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N. și ca lipsit de interes recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 397 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
GREFIER
N. N.
Red.DCG/7 iulie 2012
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 4478/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 983/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
