Decizia nr. 3362/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.3362/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. E., C., T. ȘI S., P. M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1960 din 23 februarie 2012 a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta U.
A. R., precum și pe pârâții intimați L. T. „. Ș. și Ministerul Finanțelor Publice prin
D. C., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat L. P. din cadrul Baroului C., în substituire avocat R. C.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire și concluzii scrise și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta U. A.-R. în contradictoriu cu pârâții L. T. "G. S.", S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. E., C., T. și S., P. M. C.-N., C. Local al M. C. N., a solicitat obligarea pârâtului de rd.1 la calcularea si la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 2. reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite cadrelor didactice, începând cu data de (...) până la data de (...), cu dobânda legală sau la nivelul majorărilor de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere, obligarea pârâților de rd. 2-5 în solidar la alocarea și transferul fondurilor necesare drepturilor salariale, obligarea la plata dobânzii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâții M. E., C., T. și S., P. M. C.-N. și C. Local al mun. C. N., prin întâmpinări, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții respinse de instanță la termenul de judecată din data de (...).
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității de reprezentant, excepții admise de instanța de fond prin încheierea din data de (...).
Prin sentința civilă nr. 1960/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată și a fost obligată pârâta de rândul 1, în calitate de angajator la calcularea si plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr.
1., începând cu data de 01 septembrie 2009, până la data de 31 decembrie 2009, precum și la plata dobânzii legale calculate asupra debitului, începând cu data scadenței drepturilor salariale și până la achitarea integrală a debitului.
Au fost obligați pârâții M. E., C., T. și S., P. M. C.-N. și C. Local al municipiului C.-N. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtului de rd. 1, ocupând postul de profesor.
Prin OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării OUG nr. 136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de OG nr. 1. nu au fost calculate și plătite reclamantei.
OUG nr.136/2008, OUG nr.151/2008, OUG nr.1/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr.12., nr.842/2009, nr.989/2009.
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul reclamantei la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului de muncă.
Obligația principală a pârâtei față de reclamantă, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către reclamantă prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care au prestat munca, se impune admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 C. muncii.
Potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995, finanțarea de bază a pârâtei de rd. 1 se asigură prin bugetul local al unităților administrativ-teritoriale de care aparține, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale.
În consecință, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 C. muncii, OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., art. 157 al. 2 din C. muncii, instanța a admis în parte acțiunea formulată și precizată, conform dispozitivului sentinței.
Prin încheierea civilă nr. 424/(...) pronunțată în același dosar de Tribunalul
Cluj s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 1. în sensul că au fost obligați pârâții L. T. "G. S.", M. E., C., T. și S., P. M. C.- N. și C. Local al M. C.-N., să plătească reclamantei suma de 62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentat de onorariul avocațial.
Prin sentința civilă nr. 4058/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.
(...), s-a respins cererea de completare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.
1960/(...) formulată de către reclamanta U. A. - R., în contradictoriu cu pârâții L.
T. G. Ș. C.-N., M. E., C., T. și S., P. M. C.-N. și C. Local al M. C.-N.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cerere, reclamanta a solicitat completarea/lămurirea dispozitivului în sensul de a se menționa și obligația pârâților de rd. 3, 4 si 5 la transferul fondurilor precum și obligația pârâților de rd.3,4 si 5 la plata dobânzii legale, actul normativ aplicabil si perioada pentru care sunt obligați la plata dobânzii legale.
Pârâții C. Local al M. C.-N. si P. M. C.-N. au solicitat respingerea cererii.
Analizând cererea formulată, instanța a respins-o ca neîntemeiată reținând că dispozitivul sentinței civile nr. 1. este clar si explicit, astfel că nu sunt necesare lămuriri în sensul art. 281 ind.1 C.proc.civ.
Sub aspectul cererii privind completarea dispozitivului, instanța a constatat că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, pentru a fi aplicabilă procedura prev. de art. 281 ind.2 Cod Procedură Civilă.
Astfel, obligația de alocare a fondurilor necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantei o include si pe cea de transfer, precum si toate celelalte operațiuni materiale care intervin până la încasarea sumei de către reclamantă. Instanța se referă în hotărârea sa exclusiv la operațiunea juridică pe care trebuie să o efectueze pârâții de rd.2, 3 si 4.
Obligația de plată a dobânzi legale este cuprinsă în mod expres în dispozitiv, iar perioada este evidentă si explicit indicată, începând cu scadența dreptului salarial (lunar) și până la achitarea integrală a debitului.
Calculul dobânzii legale se face în raport cu legea în vigoare la momentul la care se raportează calculul, acest aspect neputând face obiect al completării unui dispozitiv al hotărârii judecătorești.
Împotriva sentinței civile nr. 1960/(...), au declarat recurs pârâții C. Local almunicipiului C.-N., P. municipiului C.-N. și M. E., C., T. și S. .
În motivarea recursului pârâtul P. municipiului C.-N. a arătat în esență că potrivit dispozițiilor art. 63 alin.4 lit. a) din L. 215/2001 in exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 lit. c) (atribuții privind bugetul local), primarul exercita funcția de ordonator principal de credite al bugetului local. Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora în condițiile legii. Așadar, pentru ca instituția primarului să poată repartiza fonduri pentru cheltuielile de personal, este necesar ca sumele care se cuvin personalului din unitățile de învățământ să fi fost calculate în mod corect, să fi fost prevăzute în bugetul de stat, din acesta, sumele destinate cheltuielilor de personal sa fi fost repartizate si virate in contul bugetului local.
Pe de alta parte, bugetul pe anul 2011 a fost aprobat prin HCL nr. 2 din 25 ianuarie 2011, însă nu a fost asigurata sursa de finanțare de către bugetul de stat pentru a fi onorate pretențiile reclamanților. De asemenea. potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2011, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata, sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
În temeiul celor menționate mai sus, a arătat, de asemenea, că potrivit
Legii nr. 1 din 5 ianuarie 2011 - L. E. Naționale - prin art. 104, în conformitate cu alin. 2 Finanțarea de baza se asigura din bugetul de stat din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuielile cu salariile, sporuri, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora [...]. Totodată, potrivit alin. 5 finanțareade baza aprobata anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului B., de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiva municipiului B., cu asistenta tehnica de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiva I. Ș. al M. B. De asemenea. alin. 6 din L. E. Naționale prevede în mod clar ca S. defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de baza, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina autorităților administrației publice locale.
Față de prevederile art. 50 alin. 2 lit. a din L. nr. 273/2006, Direcția
Generală a F. P. asigură repartizarea pe unități administrativ-teritoriale a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, în termen de 20 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în M. O. al R., P. I. R. acestor sume pe comune, orașe, municipii se face prin D. a directorului Direcției Generale a F. P.
Județene după consultarea consiliului județean și a primarului și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă și solidaritate socială, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, unitățile de învățământ au calitatea de angajator al personalului didactic, având astfel obligația de a calcula și achita drepturile salariale ale acestora.
În motivarea recursului pârâtul C. local al mun. C.-N. a reiterat aceleași considerente, subliniind în plus că sumele care se cuvin personalului dinunitățile de învățământ provin de la bugetul de stat, instituția făcând doar deschiderea de credite către instituțiile de învățământ, în funcție de necesarul financiar al fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin 6 din L.
273/2006. Așadar, în cazul prezentului litigiu, arată că nu s-a făcut dovada ca partenerii sociali au urmat etapele legale.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Recurentul M. E., C., T. și S. a solicitat modificarea sentinței în sensuladmiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că o parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia la îndeplinirea obiectului dedus judecății. Or, reclamanta nu justifică în cauză calitatea procesuală pasivă a recurentului, raportat la capetele de cerere, obligație care își are temeiul în art. 112 C.proc.civ.
Între recurent și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, deci nici obligații cu privire la calcularea și plata salariilor acestora.
Raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența a două părți contractante; raportat la definiția noțiunii de angajator dată de art. 10 și 14 C. muncii, această calitate o are numai conducătorul instituției de învățământ, iar nu recurentul.
Potrivit prevederilor Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea G.ului R. și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Recurentul nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat. C. art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare „Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor deînvățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.";
Prin art. 1 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin H. de G. nr. 5. se prevede: „Începând cu anul
2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat".
Pârâții C. Local C.-N. și P. municipiului C.-N. au declarat recurs și împotriva încheierii civile nr. 424/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj, solicitând modificarea acestei încheieri în sensul exonerării lor de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că nu sunt incidente prevederile art. 274 C.pr.civ., deoarece la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, pe cale de consecință, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuieli de judecată făcute/justificate de partea câștigătoare.
Or în speță lipsește culpa procesuală a acestora.
Totodată nu se regăsește caracterul real necesar si rezonabil al cheltuielilor de judecata. T. nu a avut in vedere poziția procesuala a instituțiilor recurente care, raportat la prevederile legale in vigoare, nu au legitimare procesuala pasiva, recurenții reluând aspectele invocate în acest sens prin motivele de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 1..
Reclamanta intimată, prin concluziile scrise depuse, a solicitat respingerearecursurilor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate,
Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Argumentele pârâților recurenți C. local și P. mun. C.-N. vizează modul de alimentare a bugetului local pentru asigurarea sumelor necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice și situația creată prin obligarea acestora la alocarea fondurilor în lipsa unor repartizări specifice de la bugetul de stat.
Raportat la aceasta, Curtea constată că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995, potrivit cărora unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse
Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanțării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
C. local reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale și raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit.b din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. Local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, conform dispozițiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din L. nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. (...)
„consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ";.
De asemenea, art. 63 alin. 4 lit. a) și b) din L. nr. 215/2001 reglementează atribuțiile primarului de ordonator principal de credite, respectiv de întocmire a proiectului bugetului local.
În mod evident, primarul a fost chemat în judecată în considerarea calității sale de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevăzând expres această calitate.
Nu s-a dispus prin sentința atacată plata reclamanților de către recurenți în calitate de angajați ai acestora, ci prin obligarea la „. drepturilor s-a înțeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicați în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plății.
C. art.40 din H.G. 2192/2004, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. B. aprobate conform legii se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități.
După aprobare, bugetele unităților de învățământ preuniversitar de stat reprezintă documentul pe baza căruia se asigură finanțarea cheltuielilor acestora în exercițiul financiar respectiv.
Executarea plății drepturilor salariale este posibilă, printre altele, și în raport de măsura în care recurenții își îndeplinesc obligația de a cuprinde în proiectul legii bugetului sumele corespunzătoare cu această destinație, desigur în baza propunerilor ordonatorului principal de credite.
Deși este axiomatic imperativul încadrării în limitele bugetare a tuturor cheltuielilor de la buget, se constată că obligația de a asigura încadrarea în limitele bugetare a acestor cheltuieli revine chiar recurenților, care trebuie să asigure prevederea în buget a acestor sume datorate în baza unei legi în vigoare la momentul pentru care se solicită drepturile.
În plus, un alt aspect este cel dat de specificul raporturilor de muncă în cadrul unităților bugetare, în care deși încheierea formală a contractului individual de muncă se face între unitate și angajat, în fond, raportul este unul între stat și angajat, întrucât sursa financiară din care se achită drepturile salariale este bugetul de stat și bugetul local, reglementarea raporturilor de muncă, a drepturilor și obligațiilor angajaților, a cauzelor răspunderii disciplinare, se face prin legi specifice, negocierea salarială este limitată, neputând fi negociate clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, cu alte cuvinte, statul se comportă ca un angajator în cazul acestor angajați. Ca atare, chemarea în judecată a recurenților se face în considerarea acestui raport juridic suis generic, ca reprezentând angajatorul sub aspect financiar în cadrul raportului de muncă.
Pentru aceleași considerente urmează a fi înlăturat și recursul referitor la cheltuielile de judecată, fiind conturată culpa procesuală a recurenților în raport de dispozițiile legale invocate.
Cât privește recursul declarat de pârâtul M. E., C. T. și S., cu majoritate deopinii, Curtea reține că și acesta este nefondat.
În acest sens, potrivit disp.art.33 din H.G. nr.2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului,în subordinea M. E. și C. și a consiliilor județene și locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
C. lit.b) a aceluiași articol, la nivelul fiecărui județ și al municipiului B. se constituie, prin hotărâre a C., comisia județeană, respectiv a municipiului B., pentru finanțarea învățământului preuniversitar.
Comisia județeană pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat analizează datele prezentate de consiliile locale privind nivelul costurilor pe elev/preșcolar previzionate pentru finanțarea proporțională.
Pe baza datelor primite de la consiliile locale și a costurilor medii anuale standard comunicate de Ministerul Educației și Cercetării și cu consultarea consiliului școlar județean, comisia județeană propune în mod obiectiv și fundamentat costul anual pe elev/preșcolar, pe medii - rural, urban -, localități, tipuri și forme de învățământ.
Astfel, nu se poate reține că recurentul M. E., C. T. și S. ar fi lipsit de calitate procesuală pasivă în cererea reclamanților de obligare la asigurarea și calculul sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune, acesta având un rol însemnat chiar în procesul de stabilire
(fundamentare) a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului.
Mai mult decât atât, având în vedere faptul că, potrivit disp.art.157 alin.2 din C. muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, ca o excepție de la regula prevăzută în primul alineat al aceluiași articol, ce garantează negocierea salariilor cuvenite, recurentului îi reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește stabilirea drepturilor salariale ce se cuveneau personalului din învățământ potrivit dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...), motiv pentru care Curtea reține că în mod corect prima instanță a obligat această instituție la asigurarea și calculul diferențelor de drepturi salariale la care sunt îndreptățiți reclamanții, pentru ca aceștia să asigure fundamentarea corespunzătoare a volumului fondurilor alocate unităților de învățământ.
Din acest motiv, deși acestor recurenți nu le revin atribuții privind plata acestor drepturi salariale, ce cad în mod firesc doar în sarcina angajatorilor, în mod corect prima instanță a obligat toți pârâții, printr-o dispoziție unică la asigurarea, calculul și plata diferențelor de drepturi salariale către reclamanți, fiecare dintre pârâți fiind în culpă procesuală în legătură cu neexecutarea atribuțiilor ce le reveneau potrivit dispozițiilor legale enumerate mai sus, a căror necunoaștere nu poate fi invocată, atribuții care, astfel cum se poate observa cu ușurință, sunt de fapt într-o strânsă interdependență.
Curtea mai reține că, astfel cum în mod constant s-a statuat în practica judiciară și în literatura de specialitate, lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale nu poate fi reținută de către instanță ca motiv de netemeinicie a acțiunii prin care salariații solicită îndeplinirea obligației de plată a salariilor stabilite conform legii, cu atât mai mult cu cât recurenții își invocă astfel, în parte, propria culpă, întrucât aceștia aveau atribuții distincte în ceea ce privește fundamentarea fondurilor necesare plății salariilor personalului din învățământ, cu aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2., începând cu data de (...).
Având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În motivare, s-a făcut trimitere la dispozițiile legale în vigoare (și în numerotarea de) la data derulării raporturilor juridice supuse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. C.-N., P. M. C.-N. și M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 1960 din (...) pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.cu opinie separată în sensul admiteriirecursului declarat de M.
E., C., T. și
S.
N. N.
GREFIER
Red.I.T./dact.MS
2 ex./ Jud.fond: I.P.
Cu opinie separată judecător G. L. T., în sensul admiterii recursului declarat de M. E., C., T. și S. și modificării în parte a sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a M. E., C., T. și S. și respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Motivarea opiniei separate
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M. E., C., T. și S., alături de pârâții C. Local al M. C.-N., P. M. C.-N. și Ministerul Finanțelor Publice, la alocarea și transferul fondurilor necesare drepturilor salariale pretinse.
Astfel cum a reținut și instanța de fond reclamanta a fost angajata pârâtului L. T. „. Ș., ocupând postul de profesor.
Potrivit prevederilor art. 167 alin. 1-3 din L. nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care au fost solicitate drepturile salariale) „(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror raza își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de baza si finanțarea complementara.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de baza se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri ale bugetelor locale. (…)
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli: a) cheltuieli de personal;(…)";
Pe de altă parte, art. 167 alin. 18 din L. nr. 84/1995 prevedea că
"Finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, centrele si cabinetele de asistenta psihopedagogică, centrele logopedice, cabinetele școlare, cluburile sportive si școlare se asigură din bugetul de stat prin bugetul M. E., C. si I.
În raport de aceste prevederi legale consider criticile recurentului M. E., C.,
T. și S. ca fiind fondate, întrucât acesta nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
În consecință, apreciez că în cauză nu este justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. E., C., T. și S., acesta neavând atribuții de alocare a fondurilor necesare drepturilor salariale ce fac obiectul cauzei, această alocare fiind efectuată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ pârâtă.
Pentru aceste considerente apreciez că se impunea admiterea recursului formulat de acest pârât și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. și S. și respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Judecător,
G.-L. T.
| ← Decizia nr. 823/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1886/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
