Decizia nr. 3568/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3568/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de S. M. DE L. din D. C. C. în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexă la acțiunea introductivă de instanță împotriva sentinței civile nr. 1777 din 20 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) și recursul declarat de intervenienta P. A. împotriva sentinței civile nr. 6403 din (...) a T.ui C. pronunțată în același dosar, privind și pe pârâții intimați S. N. DE TF M. „. M. SA și S. N. DE TF M. „. M. SA - S. T. C., având ca obiect calcul drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentului - avocat M. D. din cadrul Baroului Mehedinți și reprezentanta intervenientei recurente - avocat O. B. din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta intimată S. „. M.
SA a formulat concluzii scrise, transmise prin fax la dosar la data de 7 septembrie 2012.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului formulat de această parte cu consecința admiterii acțiunii și cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Reprezentanta intervenientei solicită admiterea recursului declarat de aceasta pentru motivele arătate pe larg în scris în memoriul de recurs. S. cheltuieli de judecată la fond /. 75 din dosarul instanței de fond).
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr. (...), reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C. N. în numele membrilor săi în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii, a chemat în judecată pe pârâții S. N. DE T. F. DE M. „. M. și S. C. M. S.A B. S. T. a solicitat instanței obligarea acestora la plata retroactivă a salariului suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu un salariu de bază de încadrare pe luna decembrie a anului pentrucare se acordă, a primei de Z. F. aferentă anului 2010 și a ajutorului material ocazionat de C. aferent anului 2010, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că drepturile solicitate sunt prevăzute de art. 30 alin.
1 și de art. 71 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2006 - 2008 încheiat la nivel de grup de unități din transportul feroviar, a cărui valabilitate a fost prelungită prin A. adițional nr. 370/(...) pentru 48 de luni, respectiv până la sfârșitul anului 2010. Au fost invocate, totodată, și prevederile art. 40 al. 2 lit. c) și art. 236 al. 1 din Codul muncii.
Prin întâmpinare, pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, în temeiul prevederilor art. 268 alin 1 lit. e din Codul muncii și invocând faptul că părțile, respectiv sindicatele și patronatul, au încheiat actul adițional la CCM al C. M. pe anul 2009-2010, înregistrat la D. de M. și P. S. sub nr.
1713/(...), act prin care s-a menționat expres că drepturile pretinse prin prezenta acțiune nu se acordă pentru anul 2010.
Pârâta mai invocă și excepția prematurității cererii pentru lipsa procedurii prealabile, invocând prevederile cap. X din CCM 2006-2008 la nivelul S. C. M. SA
și al sucursalelor sale.
Prin sentința civilă nr. 1777 din 20 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui C., a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că membrii desindicat reprezentați de către reclamant, cu domiciliul în județul C. sunt angajați ai pârâtei, fiindu-le aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
În privința excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune instanța reține că potrivit prevederilor art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator.
Cum drepturile bănești solicitate de reclamant constituie drepturi salariale restante, instanța a reținut că în cauză este aplicabil art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii, astfel că excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune a fost respinsă de instanță la termenul din data de (...).
Pe fond s-a reținut că în contractul colectiv de muncă invocat, încheiat la nivelul pârâtei, a cărui valabilitate a fost prelungită prin actul adițional nr.
370/(...) pentru 48 de luni, respectiv până la sfârșitul anului 2010, este prevăzut, la art. 30, alin. 1 acordarea pentru personalul societății, a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, iar la art. 71 se prevede ca pentru sărbătorile de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Potrivit prevederilor art. 229 al. 4 din Codul muncii aplicabil de la data de
(...), contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Potrivit prevederilor art. 149 și art. 150 din Legea nr. 62/2011 - legea dialogului social, clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării acestuia, ori de câte ori părțile îndreptățite să negociezecontractul colectiv de muncă convin acest lucru, iar modificările se consemnează într-un act adițional semnat de toate părțile care au încheiat contractul.
Instanța a reținut că părțile, respectiv sindicatele și patronatul, au încheiat actul adițional la CCM al C. M. pe anul 2009-2010, înregistrat la D. de M. și P. S. sub nr. 1713/(...), act prin care la art. 64 s-a menționat expres că drepturile pretinse prin prezenta acțiune nu se acordă pentru anul 2010, astfel că instanța a respins acțiunea.
Prin sentința civilă nr. 6403/(...), Tribunalul Cluj a admis cererea decompletare a dispozitivului sentinței civile nr. 1. pronunțată în același dosar și a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanta P. A., pentru aceleași considerente.
Împotriva sentinței civile nr. 1. a declarat recurs reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C. N., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a arătat, în esență, că acțiunea se bazează pe prevederile art.30(1) din CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii
2006-2010, care statuează că „pentru munca desfășurată în cursul unui ancalendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
Dispozițiile contractuale menționate mai sus au caracter imperativ și nu sunt condiționate de situația economico-financiară a pârâtei. I. angajatorului obligația de a lua măsurile necesare în vederea constituirii fondului de salarii deoarece potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, acesta este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Motivarea primei instanțe că în actul adițional înregistrat sub nr. 1713/(...) la CCM pe anul 20092010 la art.64 se menționează că drepturile pretinse nu se acordă pentru anul 2010, se bazează pe motive străine de natura pricinii.
Deși a arătat că pretențiile acestuia pentru salariul suplimentar pe anul
2010 se întemeiază și pe prevederile art.30 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2010, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei pentru anii 2010-
2011 și înregistrat la D. B. sub nr. 1713 din (...) deoarece aduce atingere drepturilor salariaților de a beneficia de ajutoare materiale și de premii cu consecința înlocuirii principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interzicerea renunțării salariaților la drepturile ce-i sunt recunoscute, prima instanța nu a ținut cont de ele.
Contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2010-2011, nu sunt aplicabile în speța deoarece stabilesc o clauza prohibitiva în contradicție cu dispozițiile art.30 din C. C. de munca la N. de G. de U. din T.ul F. pe anii 2006-
2008, aplicabil și în perioada 2009-2010, conform actului adițional nr. 370/(...), fiind astfel încălcate prevederile art.238 alin.l Codul muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996, CCM la N. de G. de U. fiind încheiat la nivel superior fata de CCM 2009-2010 la nivel de unitate.
Referitor la ajutorul material de C. pentru anul 2010 și prima de Z. C. pe anul 2010, prima instanță a respins aceste pretenții cu motivarea că prin actul adițional înregistrat sub nr. 1713/(...) la CCM pe anul 2009-2010 la art.64 se menționează că aceste drepturi nu se acordă pentru anul 2010.
Or, acestea au fost solicitate în baza art.71 din CCM la N. de G. de U. din transportul feroviar pe anii 2006-2010, care este aplicabil și pârâtei și care prevede:
- cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
- pentru Z. F. se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de A., la nivelul clasei 1 de salarizare.
Conform dispozițiile art.11 (1) lit.b din Legea nr.130/1996: „Clauzele CCM produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel";.
Conform prevederilor arte 238 alin 1 Codul Muncii: „Contractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturile la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior";.
Reclamanta mai arată că pârâta face parte din Asociația Patronală la N. de G. de U. din T.ul F. fiind parte semnatara a CCM la N. de G. de U. din transportul F. pe anii 2006-2010.
Art.2 alin.4 din CCM la N. de G. de U. din transportul F. pe anii 2006-2010, prevede: Contractele colective de muncă la nivel de unitate vor respecta prevederile minimale stabilite prin prezentul contract.
Art.3 (1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indicați în unitățile care fac parte din grupul de unități feroviare pentru care s-a încheiat prezentul contract colectiv de muncă. Părțile le revin obligația de a respecta prevederile cuprinse în prezentul contract colectiv de muncă.
Pe de altă parte, obligativitatea aplicării prevederilor CCM la N. de G. de U. din transportul F. pe anii 2006-2010, rezultă din dispozițiile art.2 din Contractele colective de muncă pe anii 2009-2010 încheiate la nivelul pârâtei care prevăd:
Art.2(1) din CCM 2009-2010 înregistrat sub nr.2572/(...) - prezentul contract colectiv de muncă devine aplicabil de la data înregistrării.
A..2 Părțile se obligă, ca CCM, să nu susțină și să nu promoveze clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
A.. (7) Prevederile prezentului contract colectiv de muncă se vor adopta prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel suzperior, acolo unde prevederile minimale ale acestuia nu au fost atinse, sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse.
Aceleași prevederi au fost preluate și în art.2(2) din A. adițional la C. C. de
M. 2009-2010 înregistrat sub nr.1713/(...).
Aplicabilitatea acestui contract în raporturile dintre angajații și angajatorii din grupul pentru care a fost încheiat este una directă, nefiind necesara, ca o condiție pentru a fi pus în executare, preluarea clauzelor sale în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate.
Conform principiului ca, drepturile recunoscute și acordate prin negocieri colective anterioare constituie „legea părților"; și sunt „drepturi minime câștigate";, negocierea unui nou Contract colectiv de muncă se va face având ca bază clauzele contractului aplicabil.
Cum CCM este legea părților, conform art.236 alin.4, coroborat cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, prima instanță trebuia să aplice prevederile mai favorabile salariaților, prevăzute de CCM la nivel superior, care are prioritate față de CCM încheiat la nivelul pârâtei.
Prima instanță a omis analizarea celor două contracte prin coroborare și a avut în vedere numai contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în termeni restrictivi, cu încălcarea dispozițiilor art.238 alin.1 din Codul muncii, sentința fiind astfel netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea legii, fiind îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.
La data de 25 iunie 2012 a formulat recurs și intervenienta P. A., solicitândmodificarea sentinței civile nr. 6. în sensul admiterii în întregime a cererii deintervenție în interes propriu, ce a vizat obligarea pârâtelor la plata următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anul 2. ajutorul material de C. pe anul 2. prima de „. feroviarului"; pentru anul 2. ajutorul material de P. pe anul
2010, toate acestea actualizate în raport cu rata inflației și dobânzii legale până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată la fond constând în onorariu avocațial.
În motivare, au fost invocate aceleași motive de recurs ca și în recursul declarat de reclamant, cu menționarea în plus a incidenței prevederilor art. 11 (1) lit. b din Legea nr. 130/1996: „Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a Încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel";.
Drepturile recunoscute și acordate prin negocieri colective anterioare sunt drepturi minime câștigate iar negocierea unui nou contract colectiv de muncă trebuia să se facă ținând cont de acestea.
Trebuia să se aplice prevederile mai favorabile salariaților prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, deci la nivel superior, contract care are prioritate față de contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei de rândul 1.
Potrivit art. 241 (1) lit. b din Codul muncii, aplicabil la momentul nașterii acestor drepturi, prevede că „(1) Clauzele contractelor colective de munca produc efecte după cum urmează: ... b) pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel; ... „.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 5 iunie 2012 pârâta S. N. DE T. F.
DE M. „.- M. B., a solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți canefondat.
S-a arătat că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților reținând că părțile, prin reprezentanți, au convenit la modificarea clauzelor CCM, prin act adițional înregistrat la D. de M. și P. S..
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 prevede următoarele: „Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru";.
Art. 24. alin. (2) din Legea 13011996 prevede că: „Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate, iar la alin. (3): în cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective";.
Indiferent de nivelul la care este încheiat, contractul colectiv de muncă are forța unei legi între părțile contractante și este important ca acest act să fie interpretat prin prisma termenilor în care a fost redactat, deoarece aceștia sunt cei care pun în evidență voința reală a părților.
Convenția încheiată de părți - actul adițional la CCM -, a fost încheiată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii acesteia.
Recurenții reclamanți, deși invocă în susținerea recursului art.304 pct.9
Cod procedură civilă, în fapt critică respingerea cererii instanței de fond, nemulțumiți fiind de soluția pronunțată, fără a arăta care sunt criticile de nelegalitate ale sentinței recurate.
Reclamanții au formulat cererea prin reprezentant (S.), Sindicat care în numele acestora a participat la negocierile privind încheierea actului adițional și a fost de acord cu modificările clauzelor CCM.
În drept, pârâta invocă prevederile art. 969, 977, 983 Cod Civil, Legea
53/2003 - Codul Muncii, Legii 54/2003, Legii nr. l30/1996, CCM 2009/2010 al
S. C. M. SA.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Chestiunea criticată în principal prin recursurile formulate privește ignorarea de către instanța de fond a temeiului pretențiilor reclamanților și ale intervenientei, anume, a dispozițiilor pertinente din cuprinsul contractului colectiv de muncă încheiat pe perioada vizată prin acțiune la nivelul grupului de unități din care fac parte pârâtele.
Critica este întemeiată.
Astfel, se constată că deși atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin cererea de intervenție, au fost invocate ca temei contractual al pretențiilor lor, dispozițiile art. 30 alin. 1 și ale art. 71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel
48 de luni de la data înregistrării, Tribunalul Cluj a soluționat acțiunea prin raportare în mod exclusiv la dispozițiile similare din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte, C. M. S., reținând că printr-un act adițional încheiat la acest din urmă contract colectiv de muncă, s-a decis de către părțile contractante că drepturile pretinse prin acțiune nu se acordă pentru anul 2010.
Se constată că acesta este singurul considerent pe care îl invocă de altfel și pârâtele în cererea de respingere a acțiunii și a cererii de intervenție în nume propriu formulată în cauză. Se consideră de către acestea că nu se poate trece peste caracterul obligatoriu al unei convenții legale a părților, astfel încât nefiind solicitată în instanță constatarea nulității clauzelor contractuale prin care s-a decis neacordarea acestor drepturi pentru anul 2010, nu se mai poate solicita în instanță acordarea acestor drepturi.
Curtea notează că așa cum corect se susține de către recurenți, un contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior se impune în fața unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior, principiu stipulat cu claritate de art. 238 alin. 1 din Codul muncii (în numerotarea anterioară republicării Codului muncii ca urmare a adoptării Legii nr. 40/2011, text de lege valabil pe perioada vizată prin acțiune): „contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior";.
Prin urmare, nu se poate invoca, față de dispozițiile imperative ale legii, un text ce instituie drepturi inferioare din cuprinsul unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel inferior (la nivelul unității), în condițiile în care aceleași drepturi sunt reglementate în mod mai favorabil pentru angajați, printr-un text al unui contract colectiv de muncă încheiat la nivel superior (la nivel de grup de unități). Acesta este un principiu în dreptul muncii, motiv pentru care nu poate fi înlăturat prin invocarea nesesizării instanței cu o cerere în anularea prevederilor contractuale ce stabilesc drepturi la un nivel inferior prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel inferior. Însăși legea acordă prioritate clauzelor contractuale ce stabilesc drepturi pentru salariați la un nivel superior, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, înlăturând chiar ea, de la aplicare, prevederile contractuale care încalcă acest principiu, încât rămâne ca instanțele să facă doar aplicarea dispozițiilor contractuale mai favorabile, care se impun în temeiul acestui principiu.
Cu alte cuvinte, prevederile din actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, prin care s-a decis neacordarea drepturilor salariale litigioase în anul 2010, apar ca nelegale, nemaifiind astfel protejate de principiul forței obligatorii a contractelor legal încheiate.
Este irelevant faptul invocat, că în speță, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate 2009-2010 a fost semnat de aceleași părți - sindicate și patronat
- care au semnat C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, deoarece mandatul acordat organizațiilor sindicale nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art. 38 Codul muncii).
Prin urmare, văzând dispozițiile art. 30 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...) (fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării): „pentru munca ireproșabila desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";, observând că pârâta S. C. M. S. a depus la dosarul de fond dovada sancționării disciplinare pe anul 2010 a reclamanților I. T. și C. T. (filele 58-64 dosar fond), fapt care atrage inaplicabilitatea prevederilor contractuale mai sus citate față de aceștia, văzând dispozițiile art. 71 din același contract colectiv de muncă: „cu oca- zia sărbătorilor de P. și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; (…) pentru Z. feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație la nivelul clasei 1 de salarizare
și dispozițiile art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,
Curtea urmează a admite recursurile, a modifica sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu, conform dispozitivului.
Raportat la cererea intervenientei de acordare a drepturilor litigioase actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală până la data plății efective, Curtea constată că nu se poate acorda actualizarea drepturilor salariale neacordate la timp în ambele modalități, anume, atât prin acordarea actualizării cu rata inflației cât și prin acordarea dobânzii legale, în condițiile în care dreptul comun aplicabil acțiunii pentru plata unor drepturi salariale restante este dreptul civil. Or, potrivit principiilor ce guvernează răspunderea civilă contractuală, potrivit Codului civil în vigoare la data derulării raporturilor juridice supuse judecății, sunt datorate daune interese moratorii (1082 Cod civ.) pentru executarea cu întârziere a obligației, reprezentând echivalentul prejudiciului suportat de creditor ca urmare a întârzierii în executarea obligației contractuale în discuție.
Prin urmare, pentru un unic prejudiciu nu se pot solicita de două ori despăgubiri: fie se datorează dobânda legală la suma neachitată la termen, reprezentând, conform unei prezumții simple legale, echivalentul prejudiciului rezultat din faptul de a nu fi dispus un anumit timp de o sumă care, depusă la o instituție financiară, ar fi produs acest beneficiu, fie se datorează actualizarea sumei restante cu rata inflației, echivalentul prejudiciului rezultat din faptul de a nu fi dispus cu un anumit timp în urmă de o sumă care la acea dată avea o relevanță financiară sporită, căreia plătită cu întârziere, prin fenomenul de inflație, îi scade puterea de cumpărare.
Privind semnificația acestor modalități de actualizare a unui debit restant, se constată că nu se poate acorda o dublă actualizare, întrucât ipotezele presupuse de cele două situații se exclud reciproc: fie suma de bani datorată, dacă s-ar fi plătit la termen, era depusă la bancă și producea dobândă, fie ar fi fost folosită pentru cumpărarea a diverse bunuri la un anumit preț care prin inflație a crescut până la momentul plății efective, impunându-se actualizarea cu rata inflației.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., urmează a fi obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 către recurenții reclamanți, respectiv de 600 lei către intervenientă, reprezentând onorariu avocațial.
Apreciind superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs, care se întemeiază pe dispoziții legale și contractuale similare ca și conținut cu cele analizate în cele ce preced,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recurs declarat de reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C. N. în numele membrilor de sindicat B. V., B. C. E., B. S. I., C. I., C. T., G. V., Har D., I. T., M. P. V., P. M., P. I., S. R., S. M., S. E., T. D., B. M., C. B. B., C. A., C. C., C. G., Eke S., M. G. D., M. A., M. V., N. V. P., Z. G., S. G., T. G., M. N., împotriva sentinței civile nr. 1777 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) și recursul declarat de intervenienta P. A. împotriva sentinței civile nr. 6403 din (...) a T.ui C. pronunțată în același dosar, pe care le modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de S. M. de L. din D. C. C.-N., în numele membrilor de sindicat arătați, în contradictoriu cu pârâtele S. N. de T. F. de M. „. M. S. B. și S. N. de T. F. de M. „. M. S. - S. T. și admite în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta P. A. și în consecință:
- obligă pe pârâte să plătească reclamanților și intervenientei prima de „. feroviarului"; aferentă anului 2010, echivalentă cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. pentru anul 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare.
- obligă pe pârâte să plătească reclamanților B. V., B. C. E., B. S. I., C. I.,
G. V., Har D., M. P. V., P. M., P. I., S. R., S. M., S. E., T. D., B. M., C. B. B., C. A.,
C. C., C. G., Eke S., M. G. D., M. A., M. V., N. V. P., Z. G., S. G., T. G., M. N. și intervenientei salariul suplimentar pentru anul 2010, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie 2010, toate aceste sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
- obligă pe pârâte să plătească intervenientei ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de P. pentru anul 2010, echivalent cu un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
Respinge ca nefondate celelalte pretenții.
Obligă pârâtele la plata sumei de 1500 cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenții reclamanți și la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intervenientă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.-F. B.
| ← Decizia nr. 5102/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4642/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
