Decizia nr. 4155/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 4155/R/2012
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 802 din 27 aprilie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr.
(...)*, privind și pe reclamantul intimat C. O. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. Moroșan N. și reprezentantul reclamantului intimat, av. M. A., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei pârâtei recurente, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca nefondată pentru motivele invocate atât în memoriul de recurs cât și în întâmpinarea formulată la instanța de fond, arătând în esență că începând cu (...) de comun acord cu sindicatul, salariile de bază individuale s-au renegociat, incluzându-se contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze. R. a beneficiat de salariul majorat prin includerea acestui ajutor, astfel că nu mai poate solicita acest lucru, fiind dovedit faptul că toți salariații, începând cu anul 1997, au beneficiat de această includere. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial conform facturii și extrasului de cont pe care le depune la dosar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nelegal și nejustificat, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, motivat pe faptul că s-a trimis cauza spre rejudecare doar pentru lămurirea cuantumului sumei solicitate, aspectele referitoare la dreptul angajatului de a beneficia de ajutorul reprezentând cota de gaze au fost lămurite. Pe fond susține că nu s-a făcut dovada includerii acestui ajutor în salariul de bază prin nici o mențiune în carnetul de muncă al reclamantului, neprezentând nici modul de calcul al majorării salariului. Solicită cheltuieli de judecată conform facturii anexată întâmpinării.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 802 din 27 aprilie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)* s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale,excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anului 2006 și ca fiind rămasă fără obiect excepția prescripției dreptului la acțiune privind drepturile bănești aferente anilor
2005 și 2007.
S-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. O. M. împotriva pârâtei SC O. P. SA (fosta SC P. SA).
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului contravaloarea ajutorului de 4.000 metri cubi de gaze naturale pentru perioada (...) și până la 14 iunie
2006 în cuantum de 1.221 lei brut (852 lei după deducerea contribuțiilor sociale și a impozitului)și dobânda legală aferentă acestei sume calculată începând cu data de (...) și până la data plății efective.
S-au compensat parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și în final a fost obligată reclamantul să plătească pârâtei suma de
1.033 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a că între reclamant și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă în perioada (...)-(...).
C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, stabilește că salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în care este prevăzută și societatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Cuantumul și condițiile de acordare a acestui ajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior. Aceste dispoziții fiind reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii 2006 și 2007.
În art. 176 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional.
Însă ulterior, prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din 1997 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract.
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007 s- a prevăzut la art. 176 alin. 1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM 1997.
Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză rezultă cu certitudine că ulterior datei de 1 iunie 1997 ajutorul material nu s-a inclus în salariul de bază al reclamantului. Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, reașezarea salariului și majorarea lui s-a produs începând cu anul 1999 și nu în temeiul art. 176 din acest contract.
Pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că salariul reclamantului (sau al altui angajat al pârâtei la data de 1 iulie 1997) a fost majorat, nu a prezentat nici un document ce atestă fondul de salarii aprobat de conducerea regiei conform adresei nr. 1738/1997. Adresa nr. 1818/1997 privește exclusiv S. P. Timișoara și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte, S. B. nu i-a fost comunicată o asemenea adresă, care nu există în evidențele pârâtei, aspect constatat de expertul desemnat în cauză. T. nu a reținut ca pertinente nici concluziile expertului asistent, desemnat de pârâtă, ale cărui concluzii pornesc tot de la adresele mai sus menționate, de la diferitele decizii de reașezare a salariului emise de alte sucursale decât cea din B..
Chiar dacă la data de 1 iulie 1997 reclamantul nu era angajat al societății pârâte, de la momentul angajării îi sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă existent la nivelul unității pârâte, la nivel de ramură, care cuprind referiri privitoare la dreptul salariaților la acordarea contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale anual.
Nu a fost agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că reclamantul i este îndreptățit să primească un ajutor material pentru anul 2006, adică în intervalul
(...) - (...), și anume o sumă brută de 1.221 lei, ceea ce înseamnă o sumă netă de
852 lei, rămasă după deducerea contribuțiilor. Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamant, suma acordată a fost actualizată cu indicele de inflație de la data (...) și până la data plății efective.
În baza art. 276 Cod procedură civilă raportat la art. 274 Cod procedură civilă instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată până la concurența sumei mai mici și în final a obligat pe reclamant să plătească pârâtei suma de
1.033 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat și de expert.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC O. P. SA B., solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare pârâta a arătat că aceasta hotărâre este netemeinică și data cu încălcarea esențiala a legii.
Statuările instanței fondului în sensul ca pârâta nu i-ar fi acordat ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale prevăzut de art187 alin.1 din CLM la nivel de ramura pe anul 2006 sunt nefondate.
Din ansamblul probațiunii rezulta în mod cert ca ajutorul constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Prin art.176 din CCM la nivel de unitate P. se prevede că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997. Această împrejurare a fost adusă la cunoștința sucursalelor P. prin adresa nr. IP nr.1721/(...) prin care S. P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de
1,27, iar prin adresa IP nr.1738/(...) s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1,27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere.
Prin adresa nr. 1818/(...) alin. 2 semnata de reprezentantul P. SA și reprezentantul F.S.L.I. P. se comunica S. P. următoarele: „calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. SA, care cuprinde și prevederile art.176(1) din contractul colectiv de munca în vigoare";.
Începând cu data de (...) de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale ale angajaților P. au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze.
Aceasta împrejurare rezulta în mod expres din conținutul art.176 alin.1 din
CCM la nivel de P., formulare ce se regăsește și în CCM la nivel de P. pentru anii
2006, 2007, iar în anul 2008 alin. 1 al art.176 se completează cu precizarea expresă că „începând cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus în salariul salariaților și va rămâne așa până când P. FSLJ vor conveni altfel";.
Împrejurarea ca după anul 1997 nu au mai existat negocieri între P. și sindicat cu privire la acordarea separata a acestui ajutor, demonstrează faptul că acesta a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Din adresele depuse la dosar rezulta ca toți salariații P. au beneficiat de majorări salariale, ce au fost posibile ca urmare a includerii în salariul de bază a ajutorului reprezentând c/valoarea a 4.000 m.c. gaze naturale. Prin adresa nr.
1818/(...) S. P. S. a precizat în mod expres ca fondul de salarii cuprinde și prevederile art.176(1) din CCM pe unitate.
Este evident ca din moment ce Peco B. nu era parte a SNP P. și reclamantul nu era angajata a paratei, nu puteau exista mențiuni în carnetul de munca al acesteia în iulie 1997. Tot pentru aceste motive nu s-au putut depune carnete de munca ale altor angajați Peco B. care să conțină asemenea mențiuni, depunându-se carnete de muncă ale angajaților SNP P. în perioada vizată.
Apreciază ca nelegală și înlăturarea concluziilor expertului asistent Geta
T.escu. Instanța de fond a avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză întocmit de expert B. T., fără a face referire la concluziile expertului asistent și fără a arăta motivele care a apreciat că aceste concluzii nu sunt relevante în cauză.
O alta critica vizează modul de soluționare a precizării de acțiune depusa de reclamantul la termenul de judecata din (...), precizare prin care reclamantul a solicitat ajutorul doar pentru anii 2006 și 2007. Aceasta precizare reprezintă în realitate o modificare de acțiune sau chiar o renunțare parțiala la judecata, făcuta prin mandatar și nu personal de parte. În aceasta situație, aceasta modificare este tardiv formulata, având în vedere ca dosarul se afla la rejudecare. R. nu poate modifica obiectul dedus judecații în acest stadiu procesul. În mod nelegal instanța de judecata a avut în vedere la pronunțarea hotărârii precizarea de acțiune depusă.
Având în vedere cele de mai sus, este contradictorie și soluția data de instanța cu privire la cheltuielile de judecata. D. în mod legal a dispus compensarea cheltuielilor efectuate de părți, totuși a avut în vedere faptul ca prin acțiunea introductiva s-au formulat pretenții pentru o perioada de 30 de luni, respectiv pentru anii 2005-2007. Instanța s-a aflat în eroare, deoarece prin acțiunea introductiva s-au solicitat drepturile bănești pentru o perioada de 3 ani, respectiv 36 de luni. D. instanța a admis acțiunea doar pentru perioada (...) - (...), adică 6 luni, și cheltuielile de judecata trebuiau raportate la pretențiile admise.
S-a învederat împrejurarea ca prin decizia de încetare a contractului de munca s-au stabilit și drepturile salariale de care a beneficiat reclamanta în momentul disponibilizării. Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantului instanța a modificat în mod implicit și dispoziția de încetare a contractului de munca a acestuia în partea privitoare la despăgubirile acordate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la M. sub nr.
53346/06/(...), prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.
430/(...) și C. colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la M. sub nr. 288/02/(...) a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 397/(...) pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 187 că salariații vor beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr.
130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de P. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile din C. colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr.
130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură.
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997. Cu toate acestea, pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada în litigiu.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu anul 1997 suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art. 176 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens.
Mai mult decât atât susținerile sale sunt contrazise și prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar cererea recurentei de a se acorda preferință opiniei exprimată de expertul asistent, în condițiile în care această opinie nu se coroborează cu nicio probă aflata la dosarul cauzei, nu poate fi primită.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, nu instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, ci instituie un drept în sine.
Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale";, astfel că argumentele referitoare la negociere nu reprezintă o condiție de care să depindă nașterea dreptului, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Având în vedere dispozițiile art. 287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând ajutorul material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale solicitate de reclamant, în calitate de angajat, Curtea constată că reclamantul este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
De asemenea, Curtea apreciază că nu se poate suplini sarcina probatorie a angajatorului prin stipulații ulterioare în contractele colective de muncă prin care să se ateste achitarea drepturilor salariale în litigiu în modalitatea includerii în salariul de bază, față de prevederile art. 38 și 165 Codul muncii, care stipulează interzicerea renunțării la drepturi și cu precizarea distinctă a celor salariale, din partea salariaților. Ca atare, chiar o recunoaștere ulterioară din partea sindicatului că s-au achitat anumite drepturi salariale nu este de natură a înlătura obligația angajatorului de a-și proba concret îndeplinirea obligațiilor ce îi incumbă în cadrul raporturilor juridice de muncă, sub aspectul plății drepturilor salariale.
Întrucât dispoziția de încetare a contractului individual de muncă al reclamantului nu a constituit obiectul prezentului litigiu, Curtea constată a fi lipsită de temei și susținerea din recurs în sensul că prin admiterea acțiunii instanța a modificat în mod implicit respectiva dispoziție în partea privitoare la despăgubirile acordate.
Este real că în fața instanței de fond, reclamantul prin avocat a formulat o precizare de acțiune (f. 57), prin care a arătat că nu mai solicită drepturile salariale pentru anii 2005 și 2007, ci doar pentru perioada lucrată din anul
2006, însă Curtea constată că drepturile aferente anului 2006 au constituit de la începutul litigiului obiect al cererii de chemare în judecată, astfel încât nu se poate aprecia că o atare cerere ar fi fost tardivă față de momentul la care a fost formulată, reclamantul doar micșorând câtimea obiectului cererii.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată stabilite la fondul cauzei, Curtea reține că motivele care au justificat o atare soluție nu sunt contradictorii, prima instanță procedând în cauză la o corectă aplicare a prevederilor art. 276 C.pr.civ. privitoare la compensare, iar în ceea ce privește cuantumul acestora, instanța a avut în vedere atât culpa procesuală a părților, astfel încât nu se impune modificarea hotărârii nici sub acest aspect.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de recurentă, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. va obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de SC O. P. SA împotriva sentinței civile numărul 8. din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr.(...)*, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului C. O. M. suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Cu opinie separată în sensuladmiterii recursului
Red. S.B Dact.V.R./2ex
0111.2012
Jud.fond: I.S. B.
G. C.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
GREFIER
Opinez în sensul admiterii recursului formulat de S. „. S., pentru următoarele considerente:
Consider că în mod eronat prima instanță a reținut ca fiind întemeiată cererea formulată de către reclamant privind obligarea S. P. S. la plata contravalorii unei cote de gaz de 4000 mc/an pentru perioada 1 ianuarie 2006 -
14 iunie 2006 și a dobânzii legale de la data pronunțării hotărârii până la executarea efectivă.
Astfel, alin.1 al art.187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură prevede dreptul salariaților agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1 de a beneficia de un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
A.. 2 al aceluiași articol prevede însă că salariații beneficiază de acest drept în condițiile în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Se mai prevede că în ceea ce privește cuantumul ajutorului și condițiile de acordare, acestea vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare.
În cazul societății pârâte, prin C. colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut la art.176 că, începând cu (...), ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc. de gaze naturale , ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la acest contract. acesta fiind angajându-se la S. B. a P. în data de 8 noiembrie 1999
Astfel, având în vedere faptul că alin. 2 al art.187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură face trimitere, în ceea ce privește condițiile de acordare a ajutorului material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, la prevederile contractelor colective de muncă la nivele inferioare, consider că în cauză nu puteau fi reținute concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul B. T., întrucât reclamantul-intimat a devenit angajatul S. B. a P. abia la data de 8 noiembrie 1999, după data la care acest ajutor material a fost inclus în salariul de bază, respectiv după data de 0(...), astfel încât aceasta nu mai putea beneficia de acest drept în baza C.ui colectiv de muncă aplicabil la nivelul acestui angajator, întrucât art. 176 din acest contract nu mai prevedea un asemenea adaos la salariu, precizând că partenerii sociali au convenit ca acesta să fie inclus încă din data de 0(...) în salariul de bază.
În consecință, opinez că în cauză se impunea admiterea recursului formulat de S. „. S., modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondată.
Judecător ,
C. M.
Red./Tehnored.: C.M..
| ← Decizia nr. 310/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1/2194, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
