Decizia civilă nr. 1031/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1031/R/2013
Ședința publică din 04 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul O. DE C. ȘI P.
I. C. împotriva sentinței civile nr. 10275 din 08 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată V. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtului recurent O. de C. și P. I. C., consilier juridic Ghiuruțan A. da și reprezentanta reclamantei intimate V. M., avocat G. Patricia, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și dovada plății pe luna octombrie 2009, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantei intimate.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii pentru motivele expuse în memoriul de recurs pe care le susține verbal. În esență arată că instanța de fond a obligat pe pârâtul recurent la plata drepturilor salariale constând în taxă de urgență pentru lunile august, septembrie și octombrie 2009 și susține că din actele depuse s-a achitat reclamantei intimate pe luna octombrie 2009 dreptul salarial constând în taxă de urgență, mai puțin suma de 150 lei, iar suma de 1667 de lei se regăsește în tabelul nominal cu inspectorii, registratorii, asistenții registratori care este semnat de directorul instituției și contabilul șef și că sumele
urmau a fi plătite fiecărui salariat.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, arătând că nu contestă faptul că pe luna octombrie 2009 reclamantei intimate i s-a achitat suma de 1667 lei așa cum a arătat în fața instanței reprezentanta pârâtului recurent, rămânând un rest de plată de 150 lei.
De asemenea, arată că nu contestă faptul că pe lunile august și septembrie 2009 reclamantei intimate nu i s-a plătit stimulentul din taxa de urgență.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că este un Contract Colectiv de Muncă care trebuie aplicat și că la art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă se stabilește când nu se plătește acest stimulent din taxa de urgență.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită a se avea în vedere întreaga probațiune care nu atestă și nu dovedește că reclamanta intimată ar fi avut întârzieri în soluționarea lucrărilor care cad în sarcina sa și nu a fost sancționată. De asemenea, arată că angajatorul avea posibilitatea să sancționeze salariatul și să aplice dispozițiile art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și obligarea angajatorului să respecte Contractul Colectiv de Muncă. Nu solicită obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10275 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. .
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâtul O. DE C. ȘI P. I. C. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei dreptul salarial constând în taxa de urgență aferentă perioadei_ -_, sumă actualizată cu rata inflației la data plății.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 300 lei în favoarea reclamantei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată la data de_, îl reprezintă stimulentul acordat angajaților pârâtului, parte din tariful de urgență, aferent perioadei_ - _
.
Având în vedere dispozițiile art. 160 din Codul Muncii privitoare la componența salariului, instanța constată că acest stimulent reprezintă un drept salarial, independent de împrejurarea că acest adaos lunar este acordat salariaților în temeiul art. 101 din contractul colectiv de muncă aplicabil, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. e din Codul Muncii privitoare la termenul de 6 luni de prescripție a drepturilor solicitate. Potrivit prevederilor art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat _";.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, s-a constatat că acțiune reclamantei, înregistrată la data de_, este introdusă în interiorul termenului legal special de prescripție, astfel că excepția invocată de pârâtul O. de C. și P. I. C. urmează să fie respinsă, aceasta fiind neîntemeiată.
Pe fondul cauzei
, instanța a reținut că, în fapt, reclamanta este angajată a pârâtei, îndeplinind funcția de registrator în cadrul O. ui de C. și P.
C., conform fișei postului din_ (f. 16-17), iar în perioada_ -
_, aceasta nu a beneficiat de stimulentul din tariful de urgență, aspect necontestat de pârâtă.
În drept, potrivit art. 155 din Codul muncii în vigoare în perioada supusă analizei, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, iar conform art. 157 din același act normativ, salariile se stabilesc în negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
Salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești a angajatorilor și plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptățit.
Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă, intrat în vigoare la_ (f. 10), aplicabil reclamantei, salariații din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară vor beneficia lunar de un stimulent, până la echivalentul a două salarii medii de încadrare, calculate la nivelul Agenției.
. 4 din același articol prevede că "în cazul in care există restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență, Consiliul de Conducere al Oficiilor și angajatul în cauză, nu beneficiază de stimulentul din tariful de urgență";, alin. 5 precizând ce se înțelege prin restanțe, respectiv ";lucrările care nu au o soluție de admitere, respingere sau referat de completare a dosarului comunicată petentului la termenul stabilit, precum și nesoluționarea în termen legal al petițiilor, sesizărilor sau a altor lucrări";, iar alin. 7 arată că ";salariații care au fost sancționați disciplinar nu beneficiază în luna în care au săvârșit fapta de stimulentul la salariu provenit din tariful de urgență";.
În întâmpinarea formulată, pârâtul O. de C. și P. I. C. a arătat că reclamantei nu i s-a acordat stimulentul aferent lunilor august și septembrie ca urmare a constatării nerespectării de către aceasta a actelor normative specifice activității privind verificarea dosarelor, vizarea documentelor
justificative, redactarea completă și motivată a încheierilor de carte funciară repartizate spre soluționare. În ceea ce privește luna octombrie, pârâtul arătat că acesteia i s-a achitat suma de 1667 de lei, deși aceasta a continuat să manifeste o conduită de nerespectare a atribuțiilor de serviciu.
Asupra apărărilor pârâtului, instanța a constatat că nu este necesar a se pronunța asupra temeiniciei susținerilor acestuia privitoare la conduita reclamantei, în raport de prevederile art. 101 alin. 4, 5 și 7 din contractul colectiv de muncă aplicabil, precizate, care trebuie interpretate coroborat și care indică cu claritate situația de excepție și perioada în care un angajat nu va beneficia de stimulent, respectiv doar ca urmare a sancționării sale disciplinare pentru restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență și doar în luna în care a intervenit sancționarea sa disciplinară.
O altă interpretare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă ar permite pârâtului să procedeze la acordarea arbitrară a stimulentului angajaților săi, fără ca aceștia din urmă să aibă posibilitatea de a-și formula apărări împotriva celor reținute privitoare la conduita lor, posibilitatea pe care, însă, în procedura cercetării disciplinare, dispozițiile legale o prevăd.
Ori, chiar împrejurarea că stimulentul din tariful de urgență este un drept salarial, respectiv un adaos la salariul de bază, componentă a salariului, care se acordă angajaților în condițiile art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, impune angajatorului obligația de a acționa, atunci când consideră că
acordarea acestuia unuia dintre salariați încalcă prevederile art. 101, cu mai multă diligență în sensul de a urma procedura cercetării disciplinare pentru ca, urmare a sancționării sale disciplinare, salariatul să fie exclus de la acordarea stimulentului menționat.
Instanța a mai reținut că potrivit prevederilor art. 164 (art. 166 în prezent) din Codul muncii, nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, astfel că, în situația specială dedusă judecății, dispozițiile art. 101 alin. 4, 5 și 7 din Contractul Colectiv de Muncă trebuie interpretate strict, în sensul că doar sancționarea disciplinară a angajatului pentru săvârșirea abaterilor disciplinare expres prevăzute în aceste texte permit angajatorului afectarea pecuniară a salariatului.
Prin urmare, având în vedere prevederile art. 164 alin.1 din Codul muncii, se constată că pârâtul a procedat discreționar lipsind reclamanta de dreptul salarial solicitat, având în vedere că aceasta nu a fost sancționată disciplinar în lunile supuse analizei.
În ceea ce privește susținerea pârâtului în sensul că stimulentul aferent lunii octombrie 2009 a fost acordat reclamantei, se constată că, în dovedirea acestei alegații, pârâtul O. de C. și P. I. C. a depus un tabel nominal în care se evidențiază zilele lucrate și suma cuvenită angajaților, printre aceștia regăsindu-se și reclamanta, însă acest tabel nu este însușit prin semnare de niciuna din persoanele menționate în cuprinsul acestuia, respectiv nici de către reclamantă (f. 18-20).
Ori, întrucât art. 163 din Codul Muncii (dispoziții care se regăsesc în prezent în art. 169), prevedea că plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, iar pârâtul nu a probat în cauză că plata sumei prevăzute în tabelul depus s-a efectuat, se constată că și asupra acestui aspect acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată.
Cum, potrivit art. 253 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul și având în vedere prevederile art. 155 și 164 din Codul muncii, ale art. 101 din Contractul Colectiv de, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta V. M. în contradictoriu cu pârâtul O. Județean De C. Și P. I. C. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei dreptul salarial constând în taxa de urgență aferentă perioadei_ -_, sumă actualizată cu rata inflației la data plății.
Potrivit art. 274 C. proc. Civ., pârâta fiind în culpă procesuală, a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 300
lei reprezentând onorariu avocațial (f. 74).
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul O. de C. și P. I. C. a declarat recurs
prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., s-a susținut în esență, că adaosurile și sporurile salariale sunt acordate în funcție de performanțele individuale obținute în muncă, iar în speță, stimulentul din fondul de urgență prevăzut de art.101 alin.1 din Contractul colectiv de muncă nr.1731/_, reflectă rezultatele deosebite obținute de salariați, fiind așadar condiționat de neînregistrarea unor restanțe și de neaplicarea unor sancțiuni disciplinare (conform alineatelor 4 și 7 ).
În sarcina reclamantei, s-a reținut că a pronunțat încheieri de respingere a cererilor de înscriere în cartea funciară, nemotivate în fapt sau în drept, precum și cereri în care motivarea nu corespunde realității, ceea ce încalcă dispozițiile art.26, 65 și 66 din Ordinul Directorului General al ANCPI nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliare, dispoziție privind atribuțiile registrului de carte funciară.
S-a mai reținut că reclamanta nu a pus rezoluția legală pe documentele juridice justificative ale operațiunilor de carte funciară, contrar art.59 alin.1 din Ordinul nr.633/2006.
Se arată că în luna octombrie 2009, reclamantei i s-a plătit suma de 1667 lei cu titlu de stimulent din tariful de urgență, cu 150 de lei mai puțin, datorită deficiențelor constatate.
Concluzionând că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, pârâta apreciază că nu este etic și moral să fie recompensată prin acordarea unui premiu.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Salariul are o structură complexă, incluzând potrivit dispozițiilor art. 160 din Codul Muncii salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Din coroborarea dispozițiilor menționate cu cele prin care acest stimulent a fost reglementat - art. 104 al. 1 din Contractul colectiv de muncă nr. 1731/_
, intrat în vigoare la data de 10 aprilie 2009, încheiat între Agenția Națională de
C. și P. I. și organizațiile sindicale, Curtea reține că stimulentul din taxa de urgență reprezintă un spor, astfel că este o parte componentă a noțiunii de salariu, aplicându-i-se, prin urmare, normele instituite cu privire la acesta sub aspectul obligativității acordării sale.
Intenția expresă a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă, intenție, reflectată de dispozițiile art. 104 alin. 1, este ca acordarea stimulentului din taxa de urgență să nu aibă un caracter facultativ, ci să reprezinte o obligație
instituită în sarcina angajatorului, condiționată însă de efectuarea lucrărilor - în regim normal și de urgență - în termenul legal, respectiv de lipsa unei sancțiuni disciplinare (art. 104 al. 4, 7 din CCM - f. 10 fond).
Așadar, de stimulentul din taxa de urgență beneficiază toți salariații recurentului care desfășoară activitățile specificate, mai puțin cei care au efectuat cu întârziere lucrările sau, după caz, au fost sancționați disciplinar.
Art. 104 alin. 5 definește restanțele ca fiind "lucrările care nu au o soluție de admitere, respingere sau referat de completare a dosarului comunicată petentului la termenul stabilit, precum și nesoluționarea în termen a petițiilor, sesizărilor sau a altor lucrări";.
Or, refuzul pârâtului de acordare a sporului se bazează pe unele greșeli repetate în redactarea lucrărilor, fiind exemplificate nemotivarea în drept sau fapt a încheierilor, contradicția dintre motivare și realitate, neaplicarea rezoluției pe documentele juridice justificative, nereguli care însă nu se încadrează în noțiunea de restanțe în soluționarea lucrărilor în accepțiunea art. 104 alin. 4 din CCM.
Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți care nu pot refuza aplicarea acestuia în alte cazuri și situații decât cele expres reglementate. Or, pârâta încearcă să instituie alte cazuri de exonerare a sa de la plata stimulentului din taxa de urgență, decât cele convenite în mod expres, ceea ce tinde să încalce principiul consensualității și principiul forței obligatorii a contractului colectiv de muncă, încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.
Cu toate acestea, Curtea de Apel constată că este întemeiată apărarea pârâtei privind plata parțială a stimulentului în luna octombrie 2009, respectiv a
sumei de 1667 de lei, aspect dovedit cu extrasul de pe statul de plată (f.10 recurs) și recunoscut de reclamantă.
O atare plată parțială determină reducerea cuantumului stimulentui la diferența de 150 de lei, neacordată, sens în care, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.309 pct.9 C.proc.civ., va admite în parte recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul celor ce urmează.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâtul O. DE C. ȘI P. I.
C. împotriva sentinței civile nr. 10275 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că diminuează la 150 de lei cuantumul stimulentului din taxa de urgență datorat de pârât reclamantei
V. | M. pentru luna octombrie 2009. | |
Menține celelalte dispoziții. | ||
Decizia este irevocabilă. | ||
Dată și pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
L. D. | S. | D. | D. | G. C. | M. |
red.S.D./S.M.D.
2 ex. - _
jud.fond.I. A.
