Decizia civilă nr. 1103/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1103/R/2013
Ședința publică din 11 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREF.: C. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. U. R. "D. DE F. ", și respectiv de pârâtele C. N. DE CĂI F. "CFR" SA și C. "CFR" SA - S. "C. " C. împotriva sentinței civile nr. 10952 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost comunicate părților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs atât reclamantul recurent cât și pârâtele recurente au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la datele de 19 februarie 2013, 20 februarie 2013 și 21 februarie 2013 au depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de C.
"CFR"; SA prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ.
Totodată, se constată că la data de 07 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă C. CFR SA București - S. C.R.E.I.R. CF C. a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat se S. U. R.
"D. de F. "; prin care solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 (2) C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 215 din Legea nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului formulat de reclamantul recurent S. U. R. "D. de F. ";, având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată acestuia la data de
02 noiembrie 2012, conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 28 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 19 noiembrie 2012, și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții și pe fond cu privire la recursul declarat de pârâtele C. N. de Căi F. "CFR"; SA și C.
"CFR"; SA București - S. C.R.E.I.R. CF C. .
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin sentința civilă nr. 10952/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._
, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul S. U. R. "D. DE F. "; în contradictoriu cu pârâtele C.
DE CĂI F. CFR SA și C. N. DE CĂI F. CFR SA - S. CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CĂI F. C. . Au fost obligate pârâtele să calculeze și să plătească fiecărui membru de sindicat reprezentat de reclamant salariul suplimentar pentru anii 2008, 2009 și 2010, ajutorul material aferent Zilei Feroviarului pentru anii 2009 - 2010 și ajutorul
material pentru Sărbătoarea de Paști și Crăciun aferent anilor 2009 și 2010.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008-2009 și 2010 este prevăzută de art.32 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și de art.30 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități care prevăd că: pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia personalul societății poate primi un salariu suplimentar, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Pârâtele nu au acordat plata acestui salariu suplimentar din motive neîntemeiate, situație în care instanța a admis petitul privind acordarea salariului suplimentar cu consecința obligării celor două pârâte să îl plătească fiecărui membru de sindicat pentru perioada_ .
Aceleași contracte colective de muncă reglementează acordarea ajutorului material de Crăciun, de Paști și de Ziua Feroviarului, însă pârâtele nu au acordat membrilor de sindicat aceste drepturi salariale.
Având în vedere prevederile art.65 alin. 1 și art.70 din contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel de grup de unități feroviare și art. 43 din Actul adițional la Contractul colectiv de muncă pe anii 2008-2009, instanța a obligat pârâtele să plătească fiecărui membru de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarului pentru anii 2009-2010 și ajutorul material pentru sărbătoarea de Paști și de Crăciun aferent anului 2009 -2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamantul S. U. R. "D. DE F. ", cât și pârâtele C. N. DE CĂI F. "CFR" S.A. BUCUREȘTI și C. CFR S.A. - S. "C.R.E.I.R. C F" C. .
Prin propriul recurs, pârâtele C. N. de Cai F. CFR SA Bucuresti - S.
C.R.E.I.R. CF C. și C. CFR SA Bucuresti - S. C.R.E.I.R. CF C.
au solicitat admiterea acestuia si modificarea sentinței in sensul respingerii pe fond a acțiunii.
În susținere, pârâtele formulează critici cu privire la salariul suplimentar, în raport de care susțin că acesta nu poate fi acordat în mod necondiționat, din dispozițiile art. 30 din CCM rezultând că plata sa nu are caracter obligatoriu, ci facultativ.
Acordarea salariului suplimentar s-a prevăzut în CCM sub condiția ca societatea să fi avut pentru anii 2008-2009 venituri pentru constituirea fondului necesar pentru acordarea acestui salariu.
Or, având în vedere dispozițiile OUG nr. 79/2001 și OUG nr.79/2008, recurentelor le-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut de bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2008-2010, aprobate prin acte normative, iar pierderile financiare au împiedicat achitarea acestor drepturi.
Invocă, de asemenea, teoria impreviziunii, subliniind că aceasta este incidentă în cauză.
Consideră că pretențiile privind plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor, Paște si Crăciun pentru anii 2009 - 2010 sunt neîntemeiate.
Astfel, învederează că pentru anul 2009 și 2010 obligația C. "CFR" SA de a plăti ajutoarele materiale menționate nu exista.
În data de_ a fost înregistrat C.C.M. nr._ la M.M.F.P.S., care potrivit art. 2 alin. 2 are valabilitate de un an de la data înregistrării -_ și până la data de_, iar în conformitate cu prevederile art. 65 ultimul aliniat din CCM al C. "CFR" SA pe anul 2009-2010, "in anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si de Ziua Feroviarilor".
Menționează că organizațiile sindicale reprezentative au semnat împreuna cu
"CFR" SA Contractul Colectiv de Munca pe anul 2009-2010 cu prevederea ca "in anul 2009 nu se acorda ajutoarele materiale cu ocazia sărbătorilor de Paste, Crăciun si de Ziua Feroviarilor", astfel că instanța nu poate trece peste voința părților decât prin încălcarea principiului forței obligatorii a convenției, principiu statuat prin dispozițiile art.969 Cod civil.
Obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse era si este condiționata de încadrarea in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Astfel, întreaga perioadă pentru care se solicită ajutoarele materiale menționate este acoperită prin contractul și actul adițional semnate de părți, în care sunt specificate în mod foarte clar interdicțiile de a acorda ajutoarele solicitate.
În drept,
sunt invocate următoarele dispoziții: Legea 53/2003- Codul Muncii, OUG nr. 79/2001, H.G. nr. 50/2006, H.G. nr. 1/2007, Contractele de muncă aplicabile, Codul civil, Codul de procedură civilă.
Reclamantul U. R. "D. de F. ";
s-a opus admiterii recursului formulat de către pârâte pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar la data de_ (f. 9-11).
Prin întâmpinarea formulată la recursul formulat de S. U. R. " D. DE F. ", pârâta C. CFR SA Bucuresti - S. C.R.E.I.R. CF C. (f. 15-17)
a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
Nu au fost administrate probe noi.
Trecând la soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Recursul reclamantului S. U. R. "D. DE F. " este tardiv.
Analizând cu prioritate excepț ia tard iv ităț ii invocată din oficiu, Curtea o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor 215 din Legea nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. Calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate și având în vedere documentația existentă la dosar, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată societății pârâte la data de 2 noiembrie 2012, conform dovezii de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 28 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 19 noiembrie 2012, prin urmare, cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi de depunere a recursului fiind data de _ .
Pentru considerentele evocate, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 301 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca tardiv formulat.
Recursul pârâtelor C. N. de Cai F. CFR SA București - S.
C.R.E.I.R. CF C. și C. CFR SA București - S. C.R.E.I.R. CF C. este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin 1 si 3 din Contractele colective de muncă aplicabile la nivelul paratei pentru anii 2007-2008 și 2009-2010: ";pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.(…) Din veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului de salarii, in procent de pana la 10 la suta din fondul de salarii realizat lunar.";
De asemenea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (1) din contractele colective de muncă menționate anterior "criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr.6";.
Față de conținutul clauzei menționate anterior, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că este obligatorie acordarea acestor drepturi, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
În ceea ce privește sintagma inserată în conținutul clauzei "poate primi un salariu suplimentar"; ce ar putea conduce la concluzia că acordarea acestuia este facultativă, Curtea apreciază că interpretând sistematic dispozițiile art. 30 alin. (1) și (3), 31 și anexa 6 din Contractele colective de muncă menționate anterior, rezultă că plata salariului suplimentar este condiționată numai de respectarea criteriilor de acordare, respectiv de "munca ireproșabilă prestată în cursul anului calendaristic"; conform pct.1 din anexa 6, criteriu care este nuanțat la pct.2 în sensul că se prevede expres că salariații care au fost sancționați cu retrogradarea în funcție sau categorie pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile sau cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nu beneficiază de salariul suplimentar.
De asemenea, interpretarea clauzei evocată anterior nu poate fi realizată decât prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Or, prin CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungită prin Actul adițional înregistrat sub nr. 370/_, la art. 30 alin. 1 s-a prevăzut că "salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar";, rezultând astfel fără îndoială obligativitatea acordării acestor drepturi.
Prin art.71 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 aplicabil și la nivelul unității pârâte s-a stabilit dreptul salariaților de a beneficia de un ajutor material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de Crăciun și de un premiu pentru Ziua Feroviarului.
Acordul colectiv menționat se aplică conform art.4 de la data înregistrării respectiv_, producând efecte timp de 24 de luni.
Prin actul adițional nr.370/_, aplicabilitatea acestui contract colectiv a fost extinsă la 48 de luni de la data înregistrării, ceea ce are semnificație că produce efecte de la_ până la_, așadar și pentru anul 2009 și 2010.
CCM la nivel de unitate pentru anii 2009 - 2010 fost înregistrat la sub nr. 1/3682 la data de_, iar conform dispozițiilor art. 24 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării.
Conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 "contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile.
În același sens, este ineficient juridic actul adițional nr. 1718/_, invocat de pârâtă ca temei al neacordării ca urmare a încălcării principiului neretroactivității, drepturile la care se renunță fiind exigibile la momentul înregistrării acestuia.
Este irelevant că actul adițional a fost semnat de sindicatele la care sunt afiliați reclamanții, deoarece mandatul acordat nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art.38 Codul muncii).
În fine, natura juridică a sumelor pretinse prin acțiune este cea a unor drepturi salariale, fiind un adaos anual la salariul de bază, conform art. 11 alin. 1 lit. b din CCM, așadar un element al salariului, chiar dacă este inclus în acordul colectiv în capitolul privind protecția salariatului, fiind evident în raport de drepturile reglementate de Cap. VI din CCM (bilete de tratament, asistență medicală, indemnizații de concediere, de incapacitate temporară de muncă, de deces, etc., decurgând din executarea contractului individual de muncă), că face parte din conceptul de pachet de drepturi salariale, reprezentând un avantaj pecuniar acordat pe parcursul și ca efect al derulării raporturilor de muncă.
În consecință, acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept, iar nu o facultate a angajatorului, având în vedere că din modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții al art. 71 din CCM la nivel de grup de unități (cu forță juridică superioară celui la nivel de unitate) rezultă așadar caracterul pur și simplu al acestor drepturi.
Ceea ce poate stabili unilateral Consiliul de Administrație este doar cuantumul premierii, la nivelul/cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, ceea ce nu poate fi asimilat necesității acordului său la însăși nașterea dreptului.
Prin urmare, drepturile salariale sunt prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, iar conform art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă și art. 241 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, acest contract produce efecte față de toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În acest context, Curtea înlătură apărarea referitoare la faptul că părțile au convenit ca aceste drepturi să nu se acorde în anii 2009 și 2010.
Această clauză nu produce efecte deoarece dispozițiile art. 238 alin. (1) din Codul muncii și ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 conțin prevederea conform căreia "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior".
Drepturile salariale stabilite prin contracte colective de muncă ce se impun cu forța obligatorie garantată constituțional au același regim juridic aplicabil drepturilor salariale stabilite prin acte normative, salariatul neputând renunța la aceste drepturi, indiferent de sorgintea lor contractuală sau legală.
În fine, nici incidența impreviziunii nu poate fi reținută, câtă vreme părțile nu au convenit expres asupra acestui aspect prin nici o convenție încheiată în acest sens.
Aspectele invocate de către prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale și neîndeplinirea criteriilor și a indicilor de performanță nu pot fi reținute ca o justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursul formulat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul pârâtelor.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de S.
U. R.
"D. DE F. " și
ca nefondat recursul declarat de pârâtele C.
N.
DE CĂI F.
"CFR" S.A. și C.
N. DE CĂI F. "CFR" S.A. - S. "C.R.E.I.R. CF" C. împotriva sentinței civile nr. 10952 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREF.
S.
D. D.
G.
L.
D. C. M.
Red.DG/dact.MS ; 2 ex./_ ; jud. fond Petru Urs;
