Decizia civilă nr. 1160/2013. Salarii și drepturi bănești. Litigiu de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1160/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
P.: I. -R. M.
JUDECĂTORI: C.
M.
S.
-C.
B.
GREFIER: G.
C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE
T. F. DE M. "C. M. "; SA B. și S. N. DE T. F. DE
M. "C. M. "; SA - S. T. împotriva sentinței civile nr. 5035 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr._, privind și pe reclamantul intimat S. L. C. F. C., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 martie 2013, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5035 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA - S. T. .
S-a respins excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Sălaj și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepții invocate de parata S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul S. "L. C. F. "; C. în numele membrilor de sindicat: C. A. A., G. A., C. A. I., B. G., R. V., S. V., P. N., T. S., V. D., B. D., H.
S., P. I., T. I., C. M., I. V., I. M. M., ȘAMȘODP ,
C. I., și C. A. în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA -
S. T. .
Pârâții au fost obligați în solidar să plătească diferențele de salariu rezultate dintre salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 de lei și sumele efectiv primite pentru perioada_ -_ diferențele dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrata (vacanta, Crăciun, Paste, Ziua F. ului și salariul suplimentar) și sumele rezultate în urma recalculării salariului, actualizate în funcție de rata inflației.
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtelor la calculul dobânzii legale asupra acestor sume.
Pârâtele au fost obligate la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de munca ale reclamanților, precum și rectificarea fiselor fiscale ale acestora.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. N. de T. F. de M. "C. M. "; SA
- S. T. deoarece plata drepturilor solicitate de către reclamanți este
efectuată de către această pârâtă, și în consecință aceasta are calitate procesuală pasivă.
Excepția necompetentei teritoriale a tribunalului a fost respinsă având în vede faptul că sindicatul a promovat prezenta acțiune în numele membrilor săi de sindicat, care au domiciliul în județul Sălaj.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului a fost respinsă deoarece după cum reiese din tabele depuse la dosar de către reclamant, și care au fost semnate de către membrii de sindicat aceștia au împuternicit sindicatul să îi reprezinte în prezenta acțiune.
Pe fond, instanța a reținut, în esență, că reclamanții au fost salariații pârâtei angajator în perioada pentru care au formulat pretenții.
La calculul salariului de bază lunar cuvenit s-a avut în vedere clasa 1 de salarizare din Anexa la CCM la nivel de unitate, care în perioada_ -_ a fost stabilit de 570 lei brut, iar prin actul adițional din_ a fost de 600 lei brut.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a din CCM la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din 1 ianuarie 2008 a fost de 700 lei, însă pârâtele nu au avut în vedere la calculul și plata drepturilor salariale ale reclamanților aceste prevederi din contractul colectiv de muncă la nivel superior.
Un contract colectiv de muncă la nivel superior produce efecte juridice și în cazul în care contractul colectiv de muncă la nivel inferior conține dispoziții mai puțin favorabile salariaților.
Aserțiunea pârâtelor în sensul că reclamanții nu-și pot invoca propria culpă întrucât au semnat actele adiționale la contractele individuale de muncă, iar prin sindicat au negociat CCM la nivel de unitate, deci nu ar putea solicita recalcularea drepturilor salariale plătite, tribunalul nu a găsit-o întemeiată pentru că legea instituie expres în sarcina angajatorilor obligația de a respecta prevederile unui contract colectiv de muncă legal încheiat, caz în care în mod evident nu poate fi mutată culpa înspre salariați, atât timp cât angajatorul trebuia să calculeze și să plătească drepturile salariale cu respectarea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, act juridic opozabil și obligatoriu pentru pârâte.
Prevederile art. 241 lit. c Codul muncii sunt clare și neechivoce în ce privește efectele contractelor colective la nivel de ramură, fără a fi condiționate efectele acestor contracte de existența ori inexistența unor contracte colective la nivel de unitate. Lipsită de relevanță este și apărarea că au expirat contractele colective de muncă la nivel de unitate, situație în care nu mai pot fi găsite fondate pretențiile reclamanților, pentru că aplicarea de către pârâte a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură invocat de reclamanți ca temei al pretențiilor deduse judecății era independentă de existența ori de clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, dacă acestea erau nefavorabile salariaților comparativ cu cele din contractul colectiv la nivel de ramură.
Având în vedere faptul că sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrată (vacanță, Crăciun, Paste, Ziua F. ului și salariul suplimentar) se calculează având ca bază de calcul salariul de baza minim brut negociat în cuantum de 700 de lei, ca o consecință, instanța a admis cererea privind plata diferențelor dintre sumele efectiv primite cu titlu de prime pentru perioada efectiv lucrată (vacanță, Crăciun, Paște, Ziua F. ului și salariul suplimentar) și sumele rezultate în urma recalculării salariului.
Prejudiciul suferit de către reclamanți fiind recuperat prin actualizarea cu
indicele de inflație de la scadență la data plății efective, instanța a respins cererea
reclamanților privind obligarea pârâtelor la calculul dobânzii legale asupra acestor sume.
Având în vedere faptul că la data cuvenirii acestor sume, Decretul nr.92/1976 era în vigoare, instanța a obligat pârâtele la operarea modificărilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, precum și rectificarea fișelor fiscale ale acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele S. N. DE T.
F. DE M. "C. M. "; SA B. și S. N. DE T. F. DE M. "C.
M. "; SA - S. T.
.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA B.
a
solicitat în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, respectiv Tribunalul Cluj, iar în subsidiar, modificarea, în parte a sentinței în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sălaj, pronunțând o hotărâre cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe. Potrivit noilor reglementări prevăzute de Legea dialogului social nr. 62/2011, este recunoscută calitatea procesuală activă a S. ui L. C. F. C., ce își are sediul în C., motiv pentru care consideră competent să judece prezenta cauză, Tribunalul Cluj.
În ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale active S. ui L. C. F. C. învederează că deși instanța reține că există împuternicire acordată sindicatului de către persoanele nominalizate în tabele, arată că tabelele nu au fost semnate la momentul formulării acțiunii, societății fiindu-i comunicat un tabel ce cuprinde un număr de 19 persoane, tabel ce nu prezintă nici o semnătură, dacă aceste înscrisuri au fost depuse ulterior formulării cererii de chemare în judecată, aceste înscrisuri trebuiau comunicate și societății, sindicatul urma să facă dovada raporturilor juridice dintre societatea recurentă și titularii drepturilor pretinse.
În acest sens învederează că T. S. și-a încetat raporturile de muncă cu societatea anterior datei la care a fost formulată cererea de chemare în judecată, astfel încât în raport de înscrisurile pe care aceasta trebuia să le depună la dosarul cauzei privind calitatea de salariat și membru de sindicat al acestora la data formulării cererii.
Deși a invocat, prin întâmpinare, excepția prescrierii dreptului material la acțiune, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții potrivit art.137 Cod procedură civilă.
Pe fondului cauzei arată că pe perioada în care se solicită diferența de salariu, respectiv_ -_, între salariul de baza minim brut negociat la nivel de unitate și cel negociat la nivel de ramură transporturi, C. M. SA a avut contract valabil încheiat la nivel de unitate pe anul 2008/2009, ale cărui prevederi sunt obligatorii pentru părți, salariul astfel negociat fiind menționat și în contractul individual de muncă al reclamanților.
La încheierea CCM la nivel de unitate negocierile au fost purtate între reprezentanții salariaților și reprezentanții conducerii executive a S. C. M. SA.
Reprezentanții salariaților - sindicatele reprezentative, au cunoscut prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură, au avut cunoștință și de posibilitățile financiare, maxime, ale societăților din calea ferată și, de comun acord, recunoscând buna credință a patronatelor semnatare, au finalizat negocierile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate prin semnarea acestuia și implicit prin semnarea tuturor Anexelor lui.
Referitor la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de Ramură transporturi, învederează că potrivit act. 229 alin. 4 din Codul Muncii "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", de unde se subînțelege că se pot respecta clauzele acestora doar în condițiile compatibilității lor cu legislația României.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și înregistrat la M. Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/_ și-a încetat valabilitatea la_, astfel cum rezultă din actul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 141/DDS/l_ .
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incumbă doar în cazul în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă. De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul Muncii, dispun faptul că "drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă".
Salariul fiind un drept de natură consensuală și supus negocierii, atâta timp cât pentru perioada 2009-2010, a existat încheiat la nivel de unitate contract colectiv de muncă, unde în Anexa nr. 1 s-a stabilit de către părțile semnatare nivelul clasei 1 de salarizare, consideră că obligarea recurentei la înlocuirea acesteia cu valoarea prevăzută de art. 41alin.(3) lit. a) din Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 este tardivă și neîntemeiată.
Veniturile societății sunt constituite exclusiv din venituri proprii și nu din alocații bugetare, iar în anii_, inclusiv 2010 veniturile nu au asigurat nici măcar acoperirea tuturor cheltuielilor, astfel încât anii fiscali în cauză au fost încheiați în pierdere.
În plus, S. C. M. S. este o societate cu capital de stat aflată sub autoritatea M. ui T. urilor și unul din agenții economici monitorizați în baza prevederilor OUG nr. 79/2008 privind întărirea disciplinei economico- financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. Până în anul 2008 a fost în vigoare OUG 79/2001 prin care societatea era obligată la respectarea acelorași dispoziții. În aplicarea acestor prevederi legale, recurentei i-a revenit obligația de a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2008, 2009 și 2010 aprobate prin HG 532/2008, HG 28/2010 și HG 311/2010.
Potrivit art. 24. alin. (2) din Legea 130/1996 (act normativ valabil în perioada de aplicabilitate a CCM la nivel de unitate, respectiv perioada 2009/2010) "Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă "", la cererea părții interesate, iar la alin (3): "În cazul constatării nulității unor clauze de către instanța judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea drepturilor respective". Ori, în cazul de față, reclamanții, fie prin reprezentant, fie individual, nu au solicitat vreunei instanțe judecătorești, pe perioada de valabilitate a CCM la nivel de unitate, obligarea C.
M. de a modifica vreo clauză prevăzută în CCM, astfel că, prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate au fost aplicabile doar pe perioada de valabilitate a acestuia, acesta fiind acordul de voință al parților semnatare.
Având în vedere cele de mai sus rezultă, că societatea recurentă a respectat clauzele contractului colectiv de munca încheiat la nivel de unitate.
Astfel, caracterul de normă convențională a contractului colectiv de muncă face ca acesta să devină inaplicabil în situația în care vine în contradicție cu un act normativ.
Mai mult, potrivit art. 12 (1) din Legea 130/1996 "Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Acest text de lege se aplică și salariaților din unitățile în care statul este acționar unic, conform principiului de drept "Ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet".
Referindu-se la C. M., așa cum a arătat, fondul de salarii este limitat la suma aprobată prin Hotărâre de Guvern.
Cu privire la Contractul Colectiv de Muncă 2009/2010, încheiat la nivelul
C. M., părțile de comun acord, pentru a se încadra în fondul de salarii prevăzut în bugetele de venituri și cheltuieli aferente anilor 2009 -2010, aprobate prin hotărâri de guvern, au stabilit ca sistem de referință valoarea de 570 de lei pentru clasa 1 de salarizare.
Referitor la dispozițiile art. 4 din HG nr. 1051/2008 conform cărora "Pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe țara garantat în plata prevăzut la art. 1 și 2", învederează că prin stabilirea clasei 1 de salarizare la valoarea de 570 lei, C. nu a încălcat dispozițiile actului normativ.
În plus, arătă că la nivelul societății recurente nu există meserii și funcții care au ca încadrare clasa 1 de salarizare.
Aplicând prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi ar însemna ca salariații din cadrul C. M. să aibă venituri mult mai mici, întrucât acest contract nu prevede aplicarea unor coeficienți de ierarhizare .
Referindu-se la clasa 1 de salarizare, care s-a modificat la nivelul CCM superior, prevăzută în contractele colective de muncă încheiate la nivelul C. M.
, este evident că aceasta constituie o modificare a CCM la nivel superior.
Pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA - S. T.
a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului fata de S. T. .
În motivarea recursului, recurenta a criticat soluția instanței de fond pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece drepturile salariale solicitate sunt drepturi izvorâte din Contractul colectiv de munca încheiat la nivel de Ramura T. uri, iar părțile semnatare ale acestui contract sunt reprezentanții salariaților prin sindicate și Directorul General al Societății Naționale de T. F. de M. "C. M. " SA, care conform HG 582/1998 art.18 alin.2 este și P. le Consiliului de Administrație și nu reprezentanții Sucursalei T. a Societății Naționale de T. F. de M. "C. M. " SA .
Intimatul S. L. ";C. F. "; C. în numele și pentru membrii de sindicat a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Contrar celor reținute de instanța de fond în analiza excepției necompetenței teritoriale invocată de pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA, Curtea apreciază că se impunea admiterea ca întemeiată a acestei excepții.
Astfel, potrivit art. 269 alin. 2 C.muncii, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 4 iulie 2012, cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Textul legal, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă, și nu
alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.
Se impun a fi avute în vedere și dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora "(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.";
Așadar, organizația sindicală are legitimare procesuală activă în temeiul legii, inclusiv în conflictele individuale de muncă, aceasta nefiind doar un reprezentant al membrilor săi.
Cererea cu care a fost învestită instanța de judecată a fost formulată de către S. L. C. F. C. în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, referitoare la obligarea pârâtelor la plata unor drepturi de natură salarială.
Așadar, în determinarea competenței teritoriale în această cauză, în care sindicatului i se recunoaște nu doar calitatea de a acționa ca reprezentant, ci și legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se impune a se ține seama, în sensul art. 269 alin. 2 Codul muncii, de sediul sindicatului reclamant.
În același sens, prin decizia nr. 1/ 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 118/_, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art.
284 alin. 2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant";.
În speță, sediul sindicatului aflându-se în mun. C. -N., respectiv în circumscripția Tribunalului C., competența de soluționare a cauzei revine acestei instanțe, astfel încât se constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de Tribunalul Sălaj cu încălcarea competenței de ordine publică.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 6 și art. 304 pct. 3 C.proc.civ., va admite recursurile declarate de pârâte împotriva sentinței tribunalului, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M. "; SA -
S. T. împotriva sentinței civile nr. 5035 din_ a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o casează în tot și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului C. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
P. JUDECĂTORI
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: P. R. M.
